Trec zilele parca zburand
Si de sfarsit ne-apropiem,
La porti inchise asteptand,
Isus bate, sa-I deschidem.
El e insotit de pacea sfanta
Ca s-o imparteasca tuturor,
Si peste-orice inima franta
Balsam sa toarne, alinator.
Glasul Sau intr-una cheama
Pe cei truditi si impovarati,
La El sa vina far-de teama
De griji sa scape, usurati.
O, cu toate apelurile scrise,
Mult trambitate pe pamant,
Sunt inimi care stau inchise
Nu primesc sfantul Cuvant!
La strigatul Dragostei Sfinte
Care rasuna-n lung si-n lat,
Putini sunt cei ce iau aminte,
Care raspund, cu-adevarat.
Nu-i binevenit, timpul de har
De-a ne-ntoarce-n umilinta,
Cand servii Domnului apar
Chemandu-ne la pocainta!
In fata multor semne ceresti,
Putini sunt care se intreaba:
Ce-anunta fiintei omenesti,
De ele trec, cu-atata graba?
Ce sunt cu-atatea uragane,
Ce fac prapad in devastari?
Ce ne spun marile cicloane,
Cu-a lor sinistre perturbari?
Si naufragiile de pe oceane,
Si accidentele pe cai ferate,
Si prabusirile de avioane,
O, de ce aduc atata moarte?
Si-ntre popoare, si natiuni,
De ce-s atatea framantari?
De ce, in ale lor reuniuni
Nu se ajunge la impacari?
De ce se nasc atatea crize
Prin viata cea de zi cu zi?
De ce, atatea mari analize
Nu au efect, de-a le opri?
Sunt intrebari care merita
Sa fie acum in calcul luate,
Cand orice forta e oprita
De-a controla aceste toate.
Numai vointa Celui Sfant
Se interpune si stopeaza,
Dezastrele de pe pamant
Ce cu grabire inainteaza.
El vrea ca-ntreaga omenire,
Sa poata afla a Sa masura
’N-a dragostei desavarsire,
Ce-a revarsat-o peste ura.
Caci El L-a dat pe Fiul Sau
Ca jertfa pe cruce sa moara,
Zdrobind puterea celui rau
Astfel ca nimeni sa nu piara.
De-aceea, in ultima strigare
El va lucra prin Duhul Sfant,
Ca prin putere, a Sa lucrare
Sa straluceasca pe pamant.
Flavius Laurian Duverna
01 Decembrie, 2008