Orașul prăbușit

august 29, 2016

Sub haine noi de var și de culoare,
Se ascundeau atâtea case vechi,
Prea obosite de furtuni și soare,
De veselia multelor perechi.

Bătrâne ziduri ce știau istoria,
S-au prăbușit în zbuciumul prea lung,
Și chipul lor pieri, cu ele gloria
Atâtor vremuri ce în praf ajung.

Și podul a căzut. Uimiți sunt munții.
Totul e frânt. Peisaj ca de război.
Distrus e totul ce-n sudoarea frunții
S-a ridicat cu trudă și nevoi.

Cu răutate a închis dosare,
A secerat vieți multe rând pe rând,
Moartea n-are nevoie de chemare,
Nu se-ntristează și n-o vezi plângând.

Mai mulți, mai mulți, recolta o vrea mare,
Ea se grăbește, timpu-i la sfârșit.
Pierduți pe veci sunt toți aceia care
Pe Hrist ca Domn al vieții n-au primit…

Floare de colț

Comments are closed.