Lupta cu îndoiala
Și teama de eroare,
Ne clatină credința
Și duc la disperare.

Tot ce-nțelegi trăiește!
Domnul îți e salvarea!
Puterea Lui o cere
Corect s-alegi cărarea!

Azi multe călăuze
Se-oferă cu glas dulce,
Să ne conducă grabnic -
Drum neted sus ne-ar duce.

Iubește și fă bine,
Poți fără ascultare
Să fii în armonie
Cu idoli de oricare!

Trăiești prin har și liber
Ești astăzi de poruncă,
Bucură-te și cântă,
Legea la coș aruncă!

Nu vezi că nu se poate
Să o păstrezi pe toată?!
Iubire, doar iubire!
( Dar numai declarată…)
——————————-
Ești sincer, adevărul
Îl cauți cu-nsetare?
Scriptura ți-este Ghidul,
Hrist vrea și ascultare.

Păcatul ni-l arată
Și clar azi caracterul
Acelui ce creat-a
Pământul, marea, cerul.

Nu trebuia, desigur,
Să moară fără vină,
Fiul iubit și singur,
Nici Legea să o țină,

De se putea schimbare
În Lege și dreptate.
Aici e Harul mare -
Plăti El pentru toate.

Pedeapsa pentru mine,
Și pentru-ntreaga lume,
Bătăi, multă rușine
Primi, rod scump s-adune.

Nu ascultarea este
Mântuitorul drag
Și nici faptele bune,
Ce tot cheamă și-atrag!

Doar din iubire sfântă
Și din recunoștință,
Facem ce ne cuvântă,
Urmăm a Sa voință.

Nu vrem vreo întristare,
Pe fața Lui s-apară
Și vina noastră mare,
Să-L amărască iară.

În El punem credința,
Spre El privim în sus,
Căci El e biruința,
Mântuitor – Isus!

Floare de colț

Isus întristat și plângând,
Singur rămas lângă tine,
În brațe te ia ca și când,
N-ai făcut rău ci doar bine.

Atâta iubire și azi
Și-atât de dulce iertare!
Păcatul ce vrea mort să cazi,
Șters e prin harul cel mare!

Ah, vino, sărman păcătos,
Salvează ce poți salva,
Singur cu tine-i Hristos,
Ridică-te, lupta e grea!

Floare de colț

În dreptul său, la fiecare,
Trecute sunt cu claritate,
Cuvinte nefolositoare,
Motive-ascunse, răutate.

Și orice faptă egoistă,
Vorbire rea, ipocrizie,
Ocaziile – sunt pe listă -
Ce-au fost pierdute pe vecie.

Ah, datorii ne-ndeplinite,
Mustrare și avertizare
Din neglijență ocolite.
Mândrie, încăpățânare.

Notat la necredincioșie
Raport exact la multe fapte,
Timp irosit pe veșnicie,
Exemplu rău dat mai departe.

Atât de multe se adună,
Când ți-amintești cu disperare,
Prea rar zărești o faptă bună!…
Veghează și cere iertare!

Floare de colț

Adevărul și minciuna
au despicat firul în patru
al unei idei
până s-a risipit.

Atâta a oscilat
între întuneric și lumină,
încât a orbit.

A făcut atâtea
operații estetice
încât nici el
nu mai știa cine e.

Atâta s-au luptat
viața și moartea
pentru el,
că în cele din urmă
a rămas în comă.

Unui pom roditor
Nerăbdarea îi spulberă florile,
pe când Răbdarea îi
culege fructele.

Ieri privea îngăduitor
cum Azi și Mâine făceau
întrecere. Prea curând
toți trei erau doar istorie.

Începutul și Sfârșitul
se certau care e mai valoros.
Fiindcă nu se mai opreau,
Conținutul i-a împăcat
cu blândețe. Astfel
coperțile frumoase
aveau acum un rost.

Mai dureroasă decât
Iubirea sau Ura este
Indiferența. Dar nu
există om de piatră sau
de fier. A fost creat
să iubească!

Floare de colț

Mulți au talent și dăruire,
Și au un spirit misionar,
În urmă au fapte de bine,
Mănunchi de suflete apar.

Căci dintre buni tot bun s-alege,
Cel ce a fost nu e uitat,
Se schimbă și ștafeta merge,
Fără tristețe sau oftat.

Te rog să îți aduci aminte,
Ilie nu s-a supărat,
Când Domnul în ferme cuvinte,
I-a spus că slujba și-a-ncheiat.

Nici Moise sau Botezătorul,
Nu s-au opus, n-au reproșat.
De ce să fie-n loc un altul?
Priviți câte am realizat!

Pe vârf de munte sau în vale,
Sub reflector ori neștiut,
Domnul va da lucrării tale,
Răsplată așteptată mult.

Ah, când greșeli și nedreptate,
Se-ntâmplă totuși nevoit,
Nu te-ntrista, iubite frate,
Căci Domnul le-a îngăduit!

Te roagă, iartă, uită grabnic,
Isus Hristos e Domnul tău,
Gonește gândul trist și-amarnic,
Ce te îndeamnă doar la rău!

Cuvinte de apreciere,
Recunoștință de-ai aflat,
Laude multe nu vei cere,
Mândria crește imediat.

Familia sfântă, minunată,
Cu buni și foarte buni slujbași,
Curând va fi greu încercată,
Lovită fiind în ai săi pași.
———————————-
Și după inima Ta, Doamne,
Alege astăzi slujitori,
Ce împlinind voile Tale,
Rămân în noapte sclipitori!

Floare de colț

De bunăvoie S-a jertfit,
Viață să aibă omenirea,
Moarte Lui – Fiului mărit,
Așa a procedat iubirea.

El la batjocuri n-a răspuns,
N-a luat în seamă nici jignirea,
A ascultat și-a fost supus,
Răspunsul Lui – mereu iubirea.

Urmașii Săi de pe pământ,
Când pare totul imposibil,
La fel cu Domnul Bun și Sfânt,
Iubirii fac un chip vizibil.

De e furtună sau senin,
Ori suferință, prigonire,
Creștinul este mereu plin,
Cu pace dulce și iubire.

Să ai deviză zi de zi
Și s-o urmezi fără clintire,
Să demonstrezi oricui ar fi -
Servesc pe Cel ce e Iubire!

Floare de colț

Floare de colț

Cântarea mea, o Doamne bun
E-n bucuriile sfinte, nespuse,
Ce prin har mi-au fost aduse!
Ele îmi vorbesc şi-mi spun
Că-n sfântul har dacă rămân
Mă mântuieşti, Doamne Isuse!

Cântarea mea, o Domnul meu
E-n bucuriile scumpe, trăite
Pe calea sfântă-orânduite,
Slăvindu-Te ca Dumnezeu
Prin laude şi-n cânt mereu,
Pentru lucrările multe zidite!

Cântarea mea, o Doamne Sfânt
E pentru dragostea Ta mare
Că-n planul de răscumpărare,
Din ceruri, pe acest pământ
Tu Ţi-ai trimis Sfântul Cuvânt
Să se-ntrupeze, spre salvare!

Să poarte vina, prin păcat
A lumii-ntregi, prin răstignire,
Când la Golgota, în jertfire
Pe cruce El n-a murmurat,
Şi toţi duşmanii, Şi-a iertat
Prin scumpa Sa neprihănire!

Flavius Laurian Duverna
06 octombrie 2012

Bucuria Doamne, a mântuirii
Ce-a venit din ceruri sus,
Ce mi-ai dat-o prin Hristos Isus
Cu-a Sa jertfă sfântă-a ispăşirii,
Prin actul suprem al jertfirii,
Laude pe buze, ea mi-a pus!

Bucuria Doamne, a salvării
Ce-a venit din cerurile-nalte,
Din păcate viaţa să îmi salte
Prin planul răscumpărării,
Prin Jertfa sfântă a iertării,
Îmi este veşnica mea parte!

Bucuria Doamne, a izbăvirii
Prin crucea Jertfei din Calvar
Ce mi-a adus pacea prin har,
Prin grija scumpă a Iubirii
Pe-altarul veşnic al măririi,
Vieţii-mi fireşti, i-a pus hotar!

Ea mi-a îndreptat umblarea
Spre alte ţeluri, tot mai sfinte,
Uitând ce-a fost mai înainte
Când firea controla purtarea
Neţinând cont de-avertizarea,
C-al Duhului sunt trup şi minte!

Flavius Laurian Duverna
05 octombrie 2012

Atotputerea Ta, o Doamne
Manifestată prin creare,
E-atât de-ntinsă şi de mare
Că Universul n-o cuprinde
În măreţia ce se-ntinde,
Prin opera Ta creatoare!

Atotştiinţa Ta, o Doamne
E mai presus de-orice ştiinţă
Şi-ntrece orice cunoştinţă,
Căci Tu deţii misterul Ei
Văzut prin prisma Dragostei,
Când tot la Tine-i cu putinţă!

Atotînţelepciunea-Ţi mare
Cât Ea ne-a fost descoperită
În lumea ce a fost zidită,
Cu-atâtea taine-nconjurată
Va fi-o problemă cercetată
Şi-aici, şi-n lumea mântuită!

Ne minunăm Stăpâne Doamne
Că minţii noastre i-ai prezis
Să zboare-n zările de vis,
Că-n verva aceasta a bucuriei
I-ai dat şi gândul veşniciei
Pentru un nou pământ promis!

Flavius Laurian Duverna
04 octombrie 2012