Intercer – Poezii si editoriale

Dac-acum pot să-nţeleg

Dac-acum pot să-nţeleg
Dragostea Ta jertfitoare
Prinsă-n planul de salvare,
Doamne, pot să şi aleg
De ce parte să m-aşez,
Şi să-mi făuresc un crez!

Un crez în iubirea-Ţi mare
Ce s-a remarcat la cruce,
Când în supunerea dulce
Te-ai predat fără strigare,
La fel ca şi-o oaie tunsă
Când cu forţa este dusă!

N-ai deschis gura deloc
Când ai fost sub apăsare,
Ci în scumpa Ta răbdare
În proba cea grea de foc
Te-ai supus fără cârtire
Să dai lumii-ndreptăţire!

Dac-acum pot să pricep
Care-mi e a mea menire
În planu-Ţi de mântuire,
Atunci gata pot să încep
A-Ţi preda a mea voinţă
Spre a creşte în credinţă!

Şi urmându-Ţi pas cu pas
Pe-a vieţii cale frumoasă,
Sper să m-apropii de casă,
Sper să nu cad în împas,
Ci c-am să urc tot mai sus
Spre cerul Tău, drag Isus!

Şi-astfel vreau să împlinesc
Scumpa-mi mare bucurie,
Lumea-ntreagă ca să ştie
Cât de mult eu Te doresc,
Pentrucă-n iubirea-Ţi mare
Doamne am acum salvare!

Flavius Laurian Duverna
17 martie 2012

Nu te-ndoi în mersul vieţii!

Nu te-ndoi în mersul vieţii
Cănd apar cercări în cale,
Roua scumpă a dimineţii
Cade peste iarba moale,
Stropii reci o-nviorează,
Frunzele-i toate vibrează!

Nu te-ndoi pe-a vieţii cale
Când din nori apar furtuni
Şi vânturi suflă-n rafale,
Tu te-ndeamnă să-ţi aduni,
Toate forţele-n voinţă,
Ca să mergi spre biruinţă!

Nu te-ndoi pe drumul sfânt
De-ar bântui chiar uragane,
C-orice urgie pe pământ
Cât s-ar dezlănţui în toane,
Viaţa ta-ţi va fi păstrată
‘N cartea vieţii fiind notată!

Nu te-ndoi-n calea credinţei
Când la tot pasul ai ispite,
Căci laurii albi, ai biruinţei,
Cununi ce-au fost făgăduite
Vor primi-n dar toţi acei,
Ce-au stat în jarul dragostei.

Flavius Laurian Duverna
16 martie 2012

Mă simt atras, Doamne la Tine!

Mă simt atras, Doamne la Tine
De al Tău farmec dulce, sfânt
Din spaţiu-acestui trist pământ
Spre zările de-argint, senine,
Spre-acele lumi ce-au altă viaţă
Prin fericirea de-a-Ţi sta-n faţă!

Ca ele Doamne, aş vrea să fiu
Trăindu-mi viaţa ce mi-ai dat
Atunci când m-ai răscumpărat
Din groaznicul păcat pustiu,
Ce-a pus straşnica-i barieră
Schimbând rostu-n efemeră.

Mă simt atras, Doamne la Tine
De harul Tău plin de îndurare
De bunătate şi sfântă răbdare
Prin dragostea ce pentru mine,
La Golgota, ai mers sub cruce
Nemurmurând, viaţa-mi aduce!

Astfel, apreciind dragostea Ta
Că Ţi-ai lăsat cerul prea sfânt,
C-ai luat un corp de pe pământ
Ca să nu laşi omul, a dispera,
Din toată inima mă rog şi sper
Să pot s-ajung, la Tine în cer!

Mă simt atras, Doamne la Tine
Prin Jertfa scumpă din Calvar,
Care mi-a dat un timp de har
Să Te-aflu-n formele divine,
Cum de la-nceput de veşnicii
Te-ai oferit, Mântuitor să-mi fii!

Flavius Laurian Duverna
16 martie 2012

Dor aprins de Veşnicie

Dor aprins de Veşnicie
Mă cuprinde neîncetat,
Şi-n inima-mi, o făclie
Drumul mi l-a luminat,
Şi pe el eu merg în sus
Să mă-ntâlnesc cu Isus!

Să Îl văd şi să-I vorbesc
Faţă-n faţă-n demnitate,
Despre dorul meu ceresc
Şi despre sfânta Cetate,
Cu porţi de mărgăritare
Şi străzi de-aur lucitoare.

Dor de Veşnicie aprins
Spre marea de diamant,
Cu-al ei luciu ce e-ntins
În splendori de amarant,
Îmi străbate fiinţa toată
Şi vreau să le văd odată!

Prin Isus, dorul ce-l am
Cred că mi se va-mplini,
Şi-atunci tot ce nu ştiam
Despre taine cum vor fi,
Prin Duhu-or fi-analizate
Şi spre slava-I cercetate!

Flavius Laurian Duverna
15 martie 2012

Veniţi şi înscrieţi-vă la oaste!

Veniţi şi înscrieţi-vă la oaste,
În oastea Domnului Hristos!
Copii a Săi, vă recunoaşte
Şi-n ceruri şi pe pământ jos,
Când v-oferiţi ’n-a lui lucrare
Să duceţi vestea salvatoare!

La Tronul Sfânt de-audienţă
V-aşteaptă să vă confesaţi,
În pace să vă dea clemenţă
Şi-n oastea Lui să vă-nrolati,
Ca buni ostaşi şi ca ispravnici
Cu minţile de oameni vajnici.

Veniţi la oaste şi vă-nscrieţi
Ca voluntari de bună voie,
Fiind gata la salvări de vieţi
În orice loc şi-unde-i nevoie,
Să duceţi lupta cu vrăjmaşul,
Veniţi cu zel şi grăbiţi pasul!

Acuma diavolul, dă târcoale
Să-nşele de-i va fi-n putinţă
Pe cei aleşi chiar din Ocoale,
Să le distrugă-a lor credinţă,
Dar voi fiţi trezi şi nu cedaţi,
În încercări mari să fiţi curaţi!

Veniţi acum în oastea lui Isus!
Şi îmbrăcaţi toată armătura,
Ţinând stindardul mereu sus!
Şi pe de-asupra luaţi armura
Cu scutul cel tare-al credinţei
Asigurând succesul biruinţei!

Flavius Laurian Duverna
14 martie 2012

Jumătate din visurile mele,
le-am găsit în tine,
Jumătate din sufletul meu,
stătea răsădit în inima ta.
Jumătate din gândurile mele,
deja erau în mintea ta.
Jumătate din cuvintele mele,
tu le rostiseși demult.
De aceea ți-am dat
toată inima.
Am așezat în ea
toată iubirea mea.
Toate planurile mele,
ți le-am dăruit ție.
Toată ființa mea s-a bucurat
de întâlnirea cu tine.
Vreau să fii jumătatea mea
ca astfel să avem totul,
amândoi…
Să avem un singur cer
dar acoperit doar pe
jumătate de nori.
Valurile vieții să lovească
doar jumătate din
țărmul nostru
Și fiecare încercând
să poarte jumătatea celuilalt
de nereușite, dureri sau lacrimi.
Jumătatea mea, noi
vom avea întregul drum
al vieții dăruit lui Isus.
Toată credința, toate speranțele
și proiectele noastre vor
sta la picioarele Lui.
Toate vorbele și faptele noastre
vor aduce bucurie și
zâmbet tuturor.
Tot ce ești și tot ce sunt
se va întâlni
într-o singură
melodie minunată.
Vino, jumătatea mea!
Numai împreună vom
forma un întreg,
cu numele simplu NOI.

Floare de colț

Fărâmă de lut gânditoare,
oftaturi și vise-ascunzând,
Priviri întorcând înspre soare,
treci zilnic prin ploaie și vânt.

Te naști din dureri spre durere,
de vrei, nu ai fost întrebat,
La cine sau unde ai cere,
în ce veac sau falnic palat…

Te-ntrebi ce mister e pe lume,
sensul vieții tot căutând,
O singură Carte anume,
răspunde la ce ai în gând.

Deschide îndată Scriptura,
te roagă, citește atent,
Vei înțelege cum ura
din cer a venit pe pământ.

Satana dorise mărire,
minciuni răspândi tuturor,
Cerul începu să se mire,
mulți îngeri căzură ușor.

Nevoind a se-ntoarce supus,
stăruind în rău tot mereu,
Fu alungat de Blândul Isus,
de la tronul lui Dumnezeu.

Din tot universul de stele,
doar Eva fu amăgită,
Păcatul aduse doar rele,
mândrie, poftă, ispită.

Te-ntrebi revoltat cu uimire
Ce legătură-i cu mine?
De ce moarte și putrezire?
Ce vină am, când eu fac bine?

Isus a murit pentru tine,
păcatul să-ți fie iertat.
Războiul din cer, să știi bine,
la Cruce și el s-a-ncheiat.

Alege-ți Stăpânul acum,
Ce vrei să urmezi ne-ncetat,
Pe Isus Hristos, Domnul cel Bun,
ori Satan înfrânt și păcat?

Și faptele, vorbele tale,
pe Cine primești imediat,
Arată la toți pe ce cale,
Ce Domn tu asculți și-ai urmat.

Desigur, nu putem răspunde,
la multe alte întrebări,
Dar știm cu siguranță unde
vom fi cu-Isus mai sus de zări.

Făptura noastră trecătoare,
în slavă se va îmbrăca,
Privind spre Hrist ca la un soare,
cântând mereu spre lauda Sa.

Floare de colț

Strânge-ţi, pe credincioşii Mei!

Strânge-ţi, pe credincioşii Mei
Ce au făcut cu Mine legământ
În viaţa lor pe-acest pământ!
Strânge-ţi, şi aduce-ţi pe-acei
Ce s-au luptat lupta cea bună,
Ca să primească-n cer cunună!

Ei Îmi vor fi scumpa comoară
În ziua aniversară a răsplătirii,
Când pe nori, în clipa întâlnirii
Şi în slava, care-i înconjoară
Cu toţi uniţi, în marea oştire,
Cânta-Mi-vor imnuri de mărire.

Strânge-ţi, pe credincioşii Mei
Străini şi călători prin veacuri
Ce-au suferit torturi şi lanţuri
Purtaţi de îndemnul dragostei
Ce-n dar, ca un Miel la jertfire
Eu M-am adus drept mântuire!

Pentru-a-ntregi iarăşi din nou
În circuitul, planetelor create
Şi cerul şi pământul, separate,
În galaxii, de al păcatului ecou,
S-o răspândi vestea-n Univers
C-a fost eradicat şi în veci şters.

Strânge-ţi, pe credincioşii Mei,
Ce-n timp de neguri şi furtună
Doreau spre-o patrie mai bună,
Ce-avea la bază un vechi temei
C-acea patrie de sus cerească,
În veci aveau s-o moştenească!

Flavius Laurian Duverna
13 martie 2012

De câte ori…

De câte ori, Doamne Isuse
Tu m-ai chemat cu stăruinţă
Din starea-mi de necredinţă
Prin vorbele Scripturii spuse,
Pe calea sfântă de-a-Ţi urma
Şi-a-mplini-n tot, voinţa Ta!

În bunătatea Ta cea mare
Nu m-ai lăsat fără-ocrotire,
Nici atunci când în vorbire
Nu-Ţi preţuiam a Ta salvare
Şi nu-nţelegeam mântuirea,
Şi ce-nseamna neprihănirea.

De câte ori, mai tot chemat
Cu glasu-Ţi cel bun şi blând,
Cu faţa-n dragoste spunând
Că-n harul mare îmbelşugat,
Un loc ceresc mi-ai pregătit
În raiul sfânt, cel mult dorit!

Tu binele, mi-ai pus în faţă
Să scap de răul ce-l trăiam,
Care deplin nu-l cunoşteam,
Să pot începe-o altă viaţă
În Legământul nou prin har
Al jertfei sfinte din Calvar!

De câte ori, nu m-ai răbdat
În zlăbiciuni şi-n neputinţe
Şi n-ai impus sfinte cerinţe,
Ci-n dragoste Tu m-ai lăsat
Să-apreciez, Scumpa Iubire
Ce-n jertfă mi-a dat izbăvire!

Căci Doamne, Tu nu forţezi
Pe nimeni, să Îţi servească
Şi nu obligi să Te iubească,
Dar doreşti pentru a fi trezi
Ca orice om spre cunoştinţă
Să-Ţi cunoască a Ta voinţă!

Flavius Laurian Duverna
13 martie 2012

Dacă-ai căzut pe drumul vieţii

Dacă-ai căzut pe drumul vieţii
De-al lumii mers fiind amăgit
Şi de plăceri tandre-ademenit
Ce-s curse-n vârsta tinereţii,
Ridică-te, că-ai timp de har,
Te-cheamă glasul din Calvar!

Te cheamă-n iubirea duioasă
Să te ridici, Cel ce pe cruce,
S-a răstignit pentru-aţi aduce
Pacea, n-a sufletului casă,
Şi-n cale cea spre mântuire
Să mergi cuprins de fericire!

Pe-al vieţii drum dacă-ai căzut
În vrăjile ce-au fost întinse,
Şi-n faţa ta n-au fost distinse
Şi stări spre bine ţi-au părut,
Rdică-te, din valea plângerii,
Domnu-ţi trimite-ajutor îngerii!

E timmpul, de-a avea voinţă
Să te ridici din nou la viaţă,
Să priveşti totul cu-altă faţă,
Să mergi în sus prin credinţă
Cu-n scop anume şi precis
Cum în Cuvânt se află scris!

Dacă-ai căzut pe-a vieţii cale
Prin pofta lumii ce te-a tras
De partea ei, şi-aşa-i rămas
Printre ciulinii strânşi în vale,
Ridică-te, un glas te cheamă
De Dragoste, să nu ai teamă!

Căci dragostea nu aminteşte
De-al tău trecut dezastruos,
Ci-n jertfa Domnului Hristos
Te-acoperă şi te întăreşte,
Ca să rămâi tare în credinţă,
Şi-n sus să creşti spre biruinţă!

Flavius Laurian Duverna
12 martie 2012