Cenaclul Fractali a sărbătorit cu mare încântare în data de 22.04.2012  debutul doamnelor Simona Gheorghe și Medeea Roșca prin lansarea volumului de versuri și proză scurtă ,,învoire pentru nemurire”, Editura Uranus.

,,învoire pentru nemurire” este o carte deosebită care te poartă în primul rând pe tărâmul introspecției ca apoi prin întrebări și răspunsuri tulburătoare să te aducă pas cu pas ,,în pod la Dumnezeu”: ,,Lasă-ți ochiul să respire-n părul meu/ce frumos e-aici, în pod, la Dumnezeu./…/ Lasă-ți ochiul să respire versul meu/ Ce frumos este în sân la Dumnezeu/ E frumos, e după noapte, după noi,/ După timpul irosit prin ploi…” (Simona Gheorghe, poezia ,,Suflet întreg”).

Fiecare pagină a acestei cărți reușește atât de bine și de poetic  să ofere cititorului o ,,armă împotriva indiferenței și împotriva monștrilor din și de lângă noi” (Simona), încât citind ajungi să resimți fiecare rând este ca o respirație proaspătă, o nouă gură de aer salvatoare, o  străfulgerare călăuzitoare în inima contingenței sub forma celor mai înălțătoare idei deoarece ,,Nu doar ACOLO/ și nici doar ATUNCI/ ai murit, Isuse! Ci oricând/ un om bate cuie cu putere/ în rănile altui om.” (Medeea Roșca- ,,nu doar”).

Așa cum bine a început domnul Ion Buciuman în prefață, cartea ,,învoire pentru nemurire”  nu este doar un volum de versuri ci ,,o împletire de personalități nobile , o armonie de talente cultivate, o simfonie de imagini artistice proaspete, o diversitate de trăiri înmănunchiate sub aceeași lumină de taina iubirii care se caută și se împlinește pe sine.”

Fiindcă suntem cu toții atât ,,tâlharul din dreapta cât și cel din stânga”, Medeea Roșca ne răscolește prin proza ei scurtă pornind de la citatul unui alt autor care spunea că fericirea este ,, poate clipa înaintea morții”. Doar atât? Setea aceasta înnăscută în sufletul oricui găsește însă apă din belșug: ,,Fericirea face anticameră idealului, nu invers, și tot ce avem acum este mai prețios decât ce am fi putut avea.”;  ,,Față în față cu calendarul veșniciei, secunda apare îmbrăcată în rochie de mireasă. ”;  ,,Cine suntem noi?/Că Harul ne ridică la valoarea infinită a Măririi Sale? (poemul ,,întrebări); ,, Fără Tine sunt singur/ iar cu Tine, prea mic. Un sunet de harfă,/ aproape nimic. … De teamă, de-aceea/ prefer să fiu mic/ și să cresc lângă Tine/ câte un pic, câte un pic.” (poemul ,,fără tine”).

Pentru toate aceste motive se recomandă tuturor iubitorilor de frumos să-și ofere în dar această carte, fiind o nestemată de mare preț pentru hrana sufletului. Cei interesați să citească mai mult din și despre acest volum de versuri sunt invitați cu mare drag să poposească pe pagina de internet a Cenaclului Fractali.

EVANGHELIA ÎN GALATENI

1. Evanghelia mântuirii este propovăduită
În Galatia, de Pavel, cel cu inima-nnoită.
Viaţa lui e o minune-a harului izbăvitor,
Care-apostol poate face dintr-un fost persecutor.

Când Ştefan, pe malul mării de cristal, îl va vedea,
Tot cu faţa ca înger strâns îl va îmbrăţişa
Şi vor retrăi-mpreună bucurii de neuitat,
Preamărind pe-Acela care i-a iubit şi i-a salvat!

2. Până-atunci pornim cu Pavel spre Galatia, şi-aici,
Ne uimim cum adunarea se dezbină-n grupuri mici,
Unii, respingând pe Pavel şi-autoritatea lui –
Dar chemarea-i adresată chiar din partea Domnului!

Alţii, ca şi el, pe vremuri, pentru datini strămoşeşti
Plini de râvnă sunt, şi-n viaţă, plini de faptele fireşti.
Câte erezii, şi astăzi, se strecoară-ncet, subtil!
Să fim treji, să le respingem, căci vrăjmaşul e abil!

3. Circumcizia şi alte semne ceremoniale
Nu-şi mai au semnificaţii-n timpuri noi, testamentale,
Ci Hristos, jertfit, e totul; circumcizia inimii
O doreşte El în mine şi în toţi ai Lui copii.

„În Hristos, toţi suntem una”. Să trăim asemeni Lui,
Ca şi-n noi să se-oglindească strălucirea cerului!
„Faceti-mi, deci, bucuria” – scrie Pavel hotărât -
„Şi uniţi fiţi în simţire, ’n dragoste şi în cuvânt!”

4. Nimeni nu va fi vreodată socotit neprihănit,
Împlinind faptele Legii, ci prin Cel ce S-a jertfit!
Ca şi Pavel, vreau a spune: „Am fost răstignit cu-Isus
Şi trăiesc, dar nu trăiesc eu; El mi-e Domn, iar eu, supus.”

Mântuirea e, deci, numai prin credinţa în Hristos;
Ea e dovedită-n fapte printr-un caracter frumos.
Eu nu vreau să fac zadarnic harul Său nemărginit,
Ci, prin viaţa mea sfinţită, El să fie-n veci slăvit!

5. Pavel, specialist în Lege, spune totuşi, zi şi noapte,
Că suntem doar prin credinţă mântuiţi, şi nu prin fapte!
Să nu fim şi noi, cei de-astăzi, „galateni nechibzuiţi”,
Căci Hristos un preţ prea mare-a dat ca să fim mântuiţi!

El, de sub blestemul Legii, cu drag ne-a răscumpărat,
Ca să fim ai Săi fii nobili, izbăviţi de sub păcat,
Precum Avraam, pe vremuri, care-n El s-a încrezut
Şi-a primit neprihănirea, nume nou şi nou statut.

6. Dumnezeu este-Autorul legământului de har
Şi, ce El făgăduieşte, este piatră de hotar!
Dacă, deci, făgăduinţa e făcută-aşa frumos
Patriarhului Avraam şi seminţei lui, Hristos,

Ca un testament pe care Dumnezeu l-a întărit,
Nu mai poate fi vreodată desfiinţat sau nimicit!
Atunci, pentru ce e Legea? Ea ne este-ndrumător
Spre Hristos, Mielul de jertfă şi-al nostru Mântuitor.

7. Noi suntem sub paza Legii numai când o respectăm,
Dar cădem sub condamnare, când alegem s-o călcăm.
Legea nu ne mântuieşte, viaţă nu ne poate da!
Aşadar, neprihănitul prin credinţă-n veci va sta!

8. Prin Isus, deosebirea piere între grec, iudeu,
Rob sau slobod, şi, în toate, suntem una-n Dumnezeu.
El, la împlinirea vremii, din iubire a trimis
Pe-al Său Fiu, ca să Se nască şi, aşa cum a promis,

Să răscumpere din moarte pe cei ce-L aleg ca Domn,
Să ofere înfiere, moştenire-oricărui om.
Dacă, deci, acum eşti liber, nu te-ntoarce în robie!
Spune: „Tronul vieţii, AVA, Ţi-l ofer pe veşnicie!”

9. Inima lui Pavel bate pentru fraţii galateni
Până când va lua chip Domnu-n viaţa lor, de El fiind demni.
„O, vă rog să fiţi ca mine-ntemeiaţi doar pe Hristos,
Nu pe Lege, nici pe fapte, ci pe haru-I preţios!”

Pavel, cu o conduită fără de reproş, mai spune:
„Paşii mei se ţin de Domnul; voi, călcaţi pe-a’ mele urme!
V-am spus adevărul sincer, cum îmi e şi dragostea…
Tuturor m-am făcut totul, pe toţi să-i pot câştiga!”

10. „Spuneţi-mi, vreţi iar robie? Nu ne-a izbăvit Hristos,
Slobozi ca să fim, şi fiii lui Avra’m cel credincios?”
Fiu’-Agarei şi al Sarei ne relevă, în simbol,
Vechiul legământ, prin fapte, şi cel nou – mântuitor.

Ca Isaac, tot prin credinţă ne-am născut, c-un nou mandat;
Vrem, deci, să avem, prin Duhul, caracterul nepătat.
Căci, când Dumnezeu promite, sigur El va împlini.
Ca-n Eden, şi azi ne spune: „Ascultaţi, şi veţi trăi!”

11. „Ştiţi cum voi, odinioară, depărtaţi de Cel Preasfânt,
Eraţi robi în lanţul firii şi-al vrăjmaşului cel crunt!
O, rămâneţi tari în Domnul şi nu vă plecaţi din nou
Sub jugul robiei morţii! Fiţi ai vieţii noi ecou!

Vă mai rog, ca să nu faceţi o pricină de păcat
Din această slobozenie, ci trăiţi demn şi curat!
Toată Legea împliniţi-o! Dragostea-i esenţa ei;
Fiţi împlinitori cu fapta-n slova Evangheliei!

12. Zic, dar: Să umblaţi întruna cârmuiţi de Duhul Sfânt;
Pofta firii vechi şi rele să n-o împliniţi nicicând!
Preacurvia, certurile, pizma sau vrăjitoria
Între voi să nu existe, ci iubirea, bucuria,

Pacea, facerea de bine, bunătatea şi răbdarea,
Şi credincioşia-n toate, şi blândeţea, şi-nfrânarea!
Fiecare, e-o verigă-n lanţul de-aur să vă lege.
Împotriva-acestor roade nu există nicio lege!”

13. „Fraţilor, când în greşeală cade vreunul, voi vegheaţi,
Ridicaţi-l cu blândeţe şi, ispitei, nu cedaţi!
Zilnic sarcina purtaţi-o unii altora, frumos,
Şi veţi împlini cu fapta Legea Domnului Hristos!”

Ce veţi semăna, culegeţi – în toate privinţele!
Ştiţi ce nu se pot alege? Numai consecinţele…
„Cât avem prilej, să facem la toţi, bine, mai ales
Fraţilor ce-s în credinţă, care cerul au ales!”

14. Deşi are zeci motive, academic, religios,
Pavel se laudă, totuşi, doar cu crucea lui Hristos.
„Prin ea, lumea-i răstignită faţă de mine, mereu,
Şi eu faţă de-astă lume; sunt rob al lui Dumnezeu!”

„Iată, v-am scris cu mari slove şi cu însăşi mâna mea:
În Hristos, făptură nouă fiţi, de astăzi, pururea!”
Vreau să vă repet că suntem mântuiţi doar prin Isus,
Prin a Lui credincioşie! Nu uitaţi, vă rog nespus!

EPILOG

Doamne, simt un foc în suflet: focul dragostei ce-Ţi port,
Dar, ca Pavel, spun că încă sunt în pământescu-mi cort!
Te aştept, cu dor fierbinte, ca să vii în slava Ta
Şi să-Ţi preamăresc iubirea într-un veşnic OSANA!

Magdalena Toma, 25 decembrie 2011

I.

L-ai căutat zadarnic printre astre.
Luceferi blânzi şi stele căzătoare
Te-au îndreptat spre zările albastre,
Dar ai aflat că şi seninul doare.

Ai căutat-o printre stropi de rouă
Şi lacrimile calde pe obraz
Le-ai răsfirat cu palmele-amândouă.
Erau doar lacrimi grele de necaz.

L-ai căutat ades printre cuvinte,
Metafore şi vorbe de mătase.
Dar, lângă epitetul care minte,
Te-au zgâriat adverbele tăioase.

Ai căutat-o printre nestemate
Smaralde reci şi flori de ametist,
Rubine roşii, perle şi agate.
Ele – prea multe, tu – la fel de trist.

N-au fost de-ajuns nici lacrima, nici focul,
Nici gândul bun, nici dragostea aleasă
Căci trebuia să vă-ntâlniți în locul
În care Începutul e acasă.

Și v-aţi găsit c-o tainică chemare
În casa-n care aţi primit solia
Și simt parfum de binecuvântare
Şi simt că stă să-nceapă veşnicia.

II.

astăzi
e ziua ta
și ești cea mai frumoasă

mai frumoasă ca florile
ca seninul
ca tot ce există
pe pământ
n-are rost să mai caut
o altă mireasă
în jur sau aiurea
să trezesc amintiri
să mă mai frământ
astăzi
e ziua ta
și ești cea mai frumoasă

cântă viorile
timpul e doar o părere
se țese un tainic și cald legământ
în aer
plutesc armonii
cheia sol e puțin geloasă
dar poți s-o ierți
pentru că
astăzi
e ziua ta
și ești cea mai frumoasă

și chiar dacă
uneori
ochii încep să înoate
sau din senin
te mai trec fiori
ești toată un zâmbet
o adiere
nu-ți pasă
pentru că
astăzi
e ziua ta
și ești cea mai frumoasă

singurul pământean
cu care ar trebui să împarți
dreptul la reverie
te priveşte senin şi cald
ca pe o comoară
aleasă
fericit
că e cel dintâi
care știe
ceea ce îți repet
pentru-a câta oară
anume că
astăzi
e ziua ta
și ești cea mai frumoasă

III.

Nu-ţi cer Doamne belşug sau avere
Altceva de la Tine aştept
Dă-le-o inimă caldă în piept
Şi, în loc de valori efemere,
Dă-le Tu ce e bun, ce e drept

Nu-Ţi cer gloria fără hotare
Premii Nobel, portrete, statui
Mai curând, Te-aş ruga să le spui
Că Isus i-a primit şi că are
Loc destul la picioarele Lui

Nu Te rog să le dai viaţă lungă
Ştiu că poţi, ştiu că eşti nesfârşit
Dar la noi e mai greu de trăit
Dă-le Doamne doar ani să le-ajungă
Dragostei care azi sa-mplinit

Nu-ţi cer Doamne să faci o minune
(Uneori şi minunile dor)
Ci, prin harul mereu iubitor,
Lasa-Ţi Duhul cel Sfânt să-i cunune
Mută Cerul în inima lor.

IV.

clipă, rămâi
e sărbătoare
şi, cu mirare,
ceasul dintâi
(ceas trecător)
nici nu mai bate
clipele toate
e nunta lor

(un dar ceresc)
caut cuvinte
calde şi sfinte
să le rostesc
la căpătâi
o rugăciune
de-nţelepciune
clipă, rămâi

clipă, rămâi
adu-le pace
să îi îmbrace
pân’ la călcâi
şi, dacă vrei,
binecuvântă
cu pace sfântă
dorul din ei

iar pe ferpar
presară rouă
o viaţă nouă
adu-le-n dar
flori de lamâi
dalbe petale
să aibă-n cale
clipă, rămâi

V.

știu, ceru-i tot acolo
iar floarea e tot floare
petala – un tremolo
și-o pată de culoare

nici ziua nu-i mai scurtă
nici orele mai dese
când se petrec la hurtă
și fără să le pese

știu, versurile toate
s-au spus; nimic nu-i nou
și tot ce se mai poate
e palidul ecou

al verbului în sine
al verbului celest
dar simt că-i totuși bine
să stau lângă podest

și să le-aduc aminte
chiar lângă prima treaptă
de bunul lor Părinte
care-i aici și-așteaptă

să le sfințească pasul
cu sfânta-ncredințare
că-i lângă ei la ceasul
de binecuvântare

iar dragostea ferice
cu care îi îmbie
nu-i doar pentru aice
e … pentru veșnicie

Exista o vreme cand viata devine istorie,

Exista un timp cand mai mult ca oricand

Istoria se rupe in imagini,

Poate ca acum ; torsionate in albumul de suflet.

Nu plangeti chiar daca aveti lacrimi in ochi..

Cum ati putea sa plangeti de moarte

Pe cel ce a chemat la viata intru Mantuitorul.

Se duc oamenii de bine?

NU! Faptele lor vor ramane vorbire

Pentru cei care au fost slujiti si iubiti.

Vad insa ca langa toata distrugerea vremelnica

Pricinuita de ucigasul,

Dumnezeu aduce prima replica a buruintei Sale

ODIHNA

Cum ati putea plange pe un prieten al lui Dumnezeu

Langa odihna in care El il asaza?

Iata ca aici gandurile exprimate

Sunt o galagie de cuvinte.

Cum ati putea sa mai plangeti in fata mormantului?

Mormantul, o ecuatie a suferintei rezolvata de Mantuitorul.

Vorbim de biruinta prin credinta

Asa cum spunea deunazi cel ce nu mai poate vorbi:

“MI-am asezat problemele in mainile Domnului”.

Si i-am imbratisat pe toti

Cei ce poarta acelasi nume intru minuea supunerii.

Doamne, TU toate le stii…

Stii cand s-a cuibarit gandul in cochilia nasterii,

Cand nasterea s-a facut minune de viata,

Stii si de ropotul pasilor pe drumul datoriei implinite.

Doamne, TU toate le stii…

Stii unde iti vei aseza comoara

Fiindca iti pasa, ai purtat-o in inima Ta.

Stii cum ii vei insemna locul,

Caci insemnul acesta l-ai lucrat o viata de credinta.

Doamne, Tu toate le stii…

Tu stii cum ai legat gandurile celui ce pleaca

De gandurile celor ce raman, sau celor ce vin

Si cum vei face mai departe un cer de senin.

Iar daca toate le stii,

Te mai rugam un singur lucru:

Lasa ca peste tot ce se petrece aici

Sa se ridice maretia Ta in sufletele noastre.

Ca sa intelegem o data mai mult

Ca la marginea mormantului

Lumina nu se prabuseste in intuneric,

Ci intunericul este izgonit de lumina.

Iti multumim ca putem privi mai departe

La timpul reintalnirii pentru totdeauna.

Nu plangeti! chiar daca aveti lacrimi in ochi.

V.G./29.sept.2011

Rostire dupa trecerea la odihna

a celui ce a fost pastorul Ciuca Ion

În perioada 15 iulie – 13 august 2011, în fiecare zi de vineri şi sâmbătă, se va desfăşura în municipiul Constanţa la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea “Viile Noi” programul religios “Luna VIILE NOI – CONSTANŢA 2011″ cu tema DOR DE CER.

Organizatorul acestui program religios este Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea VIILE NOI din Constanţa cu sprijinul invitaţilor speciali: pastorul Georgel PÎRLITU – preşedintele Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea Conferinţa Muntenia, pastorul Eduard CĂLUGĂRU – trezorierul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România, pastorul Nelu BURCEA – directorul departamenului Comunicare şi Relaţii Oficiale al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România, pastorul Dorin ALBU – directorul departamentului Şcoala de Sabat şi Activităţi Laice al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea Conferinţa Muntenia, pastorul Sorin GOLEANU – directorul ADRA România, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea “Dumbrava Roşie” din Constanţa, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Topraisar, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Vadu, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Bărăganu, Corul Bărbătesc Constanţa şi alţii.

Obiectivul programului religios “Luna VIILE NOI – CONSTANŢA 2011″ este de a oferi cinci sabate model (vineri – sâmbătă) pentru orice om (catolic, ortodox, protestant, musulman, bogat sau sărac, din vacanţă de pe litoral sau localnic, religios sau nu, invitat sau neinvitat, …) care ar dori sa cunoască Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea destul de bine astfel încât, pe de o parte, să poată avea toate informaţiile despre “un sabat al adventiştilor de ziua a şaptea” prin seminar, sesiune de întrebări, devoţiune, studiu, închinare, cateheză, program muzical cât şi recreere, iar pe de altă parte, să-L cunoască mai mult pe Dumnezeu.

Nu pierde ocazia de a te bucura împreună cu noi!

Pastor, Robert Georgescu
Biserica Adventista de Ziua a Şaptea VIILE NOI, Constanţa

www.adventistconstanta.ro/viile/

Telefon: 0745 774599

PROGRAM:

15 – 16 IULIE 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
INVITAT: Pastor Georgel PIRLITU, preşedintele Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea – CONFERINTA MUNTENIA şi Biserica Adventistă “Dumbrava Roşie” Constanţa
Vineri, 15 IULIE 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
20:00 – Seminar + Întrebări: “Omul între Pământ şi Cer” (Georgel Pîrlitu, pastor)

Sâmbătă, 16 IULIE 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
08:15 – Studiu biblic (instructorii Şcolii de Sabat)
09:00 – Şcoala de Sabat – „Sabatul şi închinarea”
10:30 – pauză
11:00 – CAPELĂ. Biserica la închinare: “Dor de cer sau Dor de pământ” (Georgel Pîrlitu, pastor)
17:00 – CATEHIZARE: “Doctrine Biblice” (Robert Georgescu, pastor)
18:00 – Program muzical: Biserica Adventistă “Dumbrava Roşie” Constanța
20:00 – Recreere (Faleză Cazino)

22 – 23 IULIE 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
INVITAT: Pastor Eduard CALUGARU, trezorierul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România şi Biserica Adventistă din Topraisar, Constanţa
Vineri, 22 IULIE 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
20:00 – Seminar + Întrebări: “Ocazia de aur” (Eduard Călugăru, pastor)

Sâmbătă, 23 IULIE 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
08:15 – Studiu biblic (instructorii Şcolii de Sabat)
09:00 – Şcoala de Sabat – „Bucuraţi-vă înaintea Domnului: Sanctuarul şi închinarea”
10:30 – pauză
11:00 – CAPELĂ. Biserica la închinare: “Redeşteptare şi Reformă” (Eduard Călugăru, pastor)
17:00 – CATEHIZARE: “Doctrine Biblice” (Robert Georgescu, pastor)
18:00 – Program muzical: Biserica Adventistă din Topraisar, Constanţa
20:00 – Recreere (Faleză Cazino)

29 – 30 IULIE 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
INVITAT: Pastor Nelu BURCEA, directorul departamentului Comunicare al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România şi Biserica Adventistă din Vadu, Constanţa
Vineri, 29 IULIE 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
20:00 – Seminar + Întrebări: “Lumi paralele” (Nelu Burcea, pastor)

Sâmbătă, 30 IULIE 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
08:15 – Studiu biblic (instructorii Şcolii de Sabat)
09:00 – Şcoala de Sabat – „Ferice de tine, Israele!”
10:30 – pauză
11:00 – CAPELĂ. Biserica la închinare ”La granițe…” (Nelu Burcea, pastor)
17:00 – CATEHIZARE: “Doctrine Biblice” (Robert Georgescu, pastor)
18:00 – Program muzical: Biserica Adventistă din Vadu, Constanţa
20:00 – Recreere (Faleză Cazino)

5 – 6 AUGUST 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
INVITAT: Pastor Sorin GOLEANU, directorul ADRA România şi Biserica Adventistă din Bărăganu, Constanţa
Vineri, 5 AUGUST 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
20:00 – Seminar + Întrebări: “Lupta de la poarta Cetăţii” (Sorin Goleanu, pastor)

Sâmbătă, 6 AUGUST 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
08:15 – Studiu biblic (instructorii Şcolii de Sabat)
09:00 – Şcoala de Sabat – „Închinare, cântare şi laudă”
10:30 – pauză
11:00 – CAPELĂ. Biserica la închinare: “Mi-e dor de cer, dar… pot să pier” (Sorin Goleanu, pastor)
17:00 – CATEHIZARE: “Doctrine Biblice” (Robert Georgescu, pastor)
18:00 – Program muzical: Biserica Adventistă din Bărăganu, Constanţa
20:00 – Recreere (Faleză Cazino)

12 – 13 AUGUST 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
INVITAT: Pastor Dorin ALBU, directorul departamentului Şcoală de Sabat al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea – CONFERINTA MUNTENIA şi Corul Bărbătesc Constanţa
Vineri, 12 AUGUST 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
20:00 – Seminar + Întrebări: “Mlădița Bucuriei” (Dorin Albu, pastor)

Sâmbătă, 13 AUGUST 2011 – Luna “Viile Noi” Constanţa 2011
08:15 – Studiu biblic (instructorii Şcolii de Sabat)
09:00 – Şcoala de Sabat – „Închinarea în Psalmi”
10:30 – pauză
11:00 – CAPELĂ. Biserica la închinare BOTEZ: ”Viile Speranței” (Dorin Albu, pastor)
18:00 – CONCERT Corul Bărbătesc Constanţa
20:00 – Recreere (Faleză Cazino)

VEŞMINTELE HARULUI – simboluri ale hainelor în Biblie

Prolog

Haina care ne îmbracă, oare, câte taine-ascunde?
În adâncul fiinţei noastre e lumină sau… sunt umbre?
Reflector ceresc va scoate la iveală orice pată!
Doamne, spală-mă de vină şi dă-mi haina Ta, curată!

1. Multe haine-mbracă omul trecător pe-acest pământ,
Însă una-l recomandă înaintea Celui sfânt:
E-a neprihănirii haină; ea-n războiul cerului
E ţesută din iubire, prin jertfirea Mielului.

Tu, Isuse, eşti Olarul! Noi, ca lutu-n mâna Ta!
Modelează-ne fiinţa, chipul Tău spre a-l purta!
Niciun fir de-ndreptăţire viaţa să nu ne-o umbrească!
Să trăim în ascultare de voinţa Ta cerească!

2. Este încă o enigmă, cum a apărut în cer
Patima nelegiuirii-n heruvimul Lucifer!
El a vrut, doar în putere-a egala pe Cel Prea’nalt,
Nu şi-n caracter, şi-n viaţă, cum perfect a fost creat!

Îmbrăcat în strălucire şi, în tot, desăvârşit,
Tot pierdut-a prin mândrie şi, din cer, s-a prăbuşit.
Nu-i mai asculta şoptirea, nu îl mai urma pe el,
Ci primeşte haina slavei Domnului Emanuel!

3. Ca şi îngerii, cu slavă şi cu cinste-ncununat
A fost omul ce, pe Terra, de Hristos a fost creat.
Haina nevinovăţiei însă repede-a pierdut
Şi durerea, plânsul, moartea… tot pământu-au străbătut!

Cine poate să salveze omul dintr-un veşnic chin?
Cine-i va reda veşmântu-n locul frunzei de smochin?
Cu ce preţ răscumpărare: viaţa Domnului Isus!
Poartă haina Lui cu cinste şi fii-I credincios, supus!

4. Multe taine poate-ascunde-o haină în culori pestriţe,
Precum drumuri se-ntretaie, ca suveica printre iţe!
Nu favoriza pe unii-n detrimentul altora!
Nepărtinitor oferă, ca şi Domnul, dragostea!

5. După vorbă, după haină, toţi vor recunoaşte-n tine
Pe acel (Acel) ce te conduce ca să faci ori rău, ori bine!
Domnul vrea ca mare-preot tu să fii în casa ta
Şi, prin sfântul tău exemplu, toţi s-aleagă a-L urma!

6. Nu, mantaua nu ni-e dată ca s-acopere păcate,
Ci ea-i simbol al slujirii, însemn de regalitate!
Ca Ilie, sus pe munte, sau ca Elisei, în văi,
Ducem vestea mântuirii, ca demni mesageri ai Săi.

7. O, zideşte-n mine, Doamne-o nouă inimă, curată!
Pune-n mine duh statornic, să trăiesc fără de pată!
Să-mi sfinţeşti vorbirea, fapta, haina şi a mea privire,
Iar sub aripile Tale dă-mi iertare şi-ocrotire!

8. Sufletu-mi se veseleşte şi în Domnul eu mă bucur,
Căci m-a îmbrăcat cu haina cu-ai neprihănirii ciucuri!
Ca Isaia-n consacrare: „Iată-mă” spun azi şi eu
„Şi trimite-mă ” oriunde, cât ar fi de mult sau greu!

9. Ştiu că sunt nevrednic, Doamne, un tăciune scos din foc!
Marea luptă şi în mine azi se dă, ca-n orice loc;
Dar mă-ncred ’n-a Ta iubire; doar la Tine e iertare!
Tu îmbracă-mă-n sfinţenia hainelor de sărbătoare!

10. „Am fost mort, pierdut în lumea de dureri şi de păcat,
Dar îmi pare rău, o, Tată, cât de mult Te-am întristat!
Iartă-mă şi mă primeşte; azi mă-ntorc din nou acas’!”
Tatăl, cu iubire-aleargă şi îmi cade pe grumaz:

„Cea mai bună haină-aduceţi pentru fiul Meu iubit !”
Da, aşa primeşte Tatăl pe acei ce s-au smerit.
Lângă Tatăl bucură-te, decât să plângi în dureri!
Fiu risipitor de astăzi, nu-i mai bine nicăieri!

11. Lupta dintre rău şi bine e din ce în ce mai cruntă;
Astăzi încă Domnul face invitaţie la nuntă!
Însă, fără haina sfântă a neprihănirii Sale,
Nu putem intra la nuntă; e, spre cer, singura cale!

12. Te-ai atins de a Lui haină? Vindecat eşti prin credinţă!
Ca şi El, la Sfânta Cină, te apleacă-n umilinţă,
Te dezbracă de-a ta haină, de-al tău eu şi de mândrie!
Semenilor tăi slujeşte-n dragoste, cu bucurie!

Iar când, îmbrăcat în haine de batjocură, vei fi,
Ca şi Domnul, cu răbdare poartă crucea zi de zi!
Se apropie răsplătirea! Ai curaj, să nu cedezi!
Prin exemplul tău, în ceruri, multe suflete-ai să vezi!

13. Când „pământul se preface, azi, în zdrenţe, ca o haină”,
Cum, din zdrenţe, haină nouă poţi avea, este o taină!
E a harului minune, când Isus trăieşte-n noi,
Ne transformă, ne sfinţeşte şi ne face oameni noi!

Nu purta de grijă firii tale rele, pământeşti!
Zi şi noapte fii lumină, ca şi îngerii cereşti!
Iar când Domnul, în mărire va veni, pe albul nor,
Îţi va da, într-o clipită, un corp nou, nemuritor!

EPILOG

Până-atunci, în consacrare, Domnului fii-I credincios!
Nu dori o altă haină! Poartă haina lui Hristos!
AMIN

Magdalena Toma, 22 iunie 2011

(epopee) Poem epic de mari dimensiuni în versuri, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate adesea de personaje extraordinare sau supranaturale.

El n-a avut nici o vină pentru haina lui cea nouă,
Un cadou făcut de tatăl, un semn bun de prețuire…
Se grăbea să-și poarte pasul pe poteci udate-n rouă,
Să-și găsească, teferi frații, să-i sărute cu iubire…

Tatăl său i-a pus pe umăr o desagă cu de toate,
Și-n sertarul unei inimi de copil ascultător,
A pus și cuvinte calde, cum doar un părinte poate
Să așeze-nțelepciunea, într-un om, ca-ntr-un urcior…

Și așa, supus poverii și pustiului fierbinte,
Tânărul pășea, cu grijă, sub arșița nemiloasă,
Să-mplinească misiunea oferită de părinte,
Și-apoi regăsindu-și frații, să le ducă vești de-acasă.

Drumul lung cerea tributul de sudoare și-oboseală…
Noaptea, frig, pericol, hiene, scorpionii blestemați…
Ziua, setea-i lua puterea de-ar fi fost cu mâna goală,
Dar cărând merinde-n traistă pentru încă zece frați?

Azi nițel, mâine puțin Iosif, într-un asfințit,
De departe văzu stâna, fumul alb urcând tăcut,
Și a înțeles că truda e aproape de sfârșit,
Când sosind, cât mai aproape, câinii l-au recunoscut.

Fericirea lui intensă, ce-a sperat, ce a nutrit,
S-a topit însă pe fugă când văzu, la frați, mânie,
Un rânjet ca de Satană sau de înger rătăcit,
Nicidecum un zâmbet sincer izvorât din bucurie.

S-a înfiorat la gândul că se află-n lupta dură,
Fără tata, care sigur, astupa al gurii tir…
Dezbrăcat de haina lungă, și batjocorit cu ură,
S-a gândit că perspectiva era moartea de martir…

Aruncat de-acum în groapa săpată lângă cărare,
Nu mai spera la dreptate, la minuni sau la pomană…
Amintindu-și ochii mamei, ochii lui erau izvoare…
Dar de-odată se aude un alai de caravană…

Da, erau ismaeliții ce treceau sub asfințit,
Pe cămile cu podoabe, pe catâri sau chiar pe jos…
Visul lor era s-ajungă în Egiptul cel vestit
Să-și clădească viitorul mai rapid și mai frumos…

Erau negustori de perle, erau și stăpâni de sclavi,
Oameni înarmați cu săbii, sulițe cu cap de bardă,
Chiar gladiatori în zale, cunoscuți în lupte bravi,
Ce puteau lupta-n arenă, pregătiți pe rug să ardă…

Și de-odată în tabloul unei Golgote ciudate,
Iosif auzi părerea unui frate mult mai mare:
,,La ce bun să-i pierdem viața pentru vise blestemate,
Oare n-ar fi mult mai bine să îl scoatem la vânzare?,,

Și o frânghie murdară au lăsat ușor să cadă
Către Iosif care, bietul, a crezut că au glumit…
Însă ei l-au tras afară, și Iosif văzu o ladă
Din care, un om cu barbă, a scos banii și-a plătit…

,,Luați-l!…,, S-a mai spus o vorbă… și un slujitor cu spadă,
L-a împins spre urma gloatei, unde robii și-aveau locul…
Într-o ultimă privire, Iosif a putut să-și vadă
Frații, numărându-și banii, semn că le-a surâs norocul…

Lacrimi multe și amare, se-mpleteau cu rugăciunea
Amintirile frumoase asfințeau sub măguri triste,
Cerul era de aramă, nu se-ntrezărea minunea
Nu mai era timp de glumă nici de gânduri fanteziste.

Calea era tot mai lungă… haină nu avea pe el…
Haina-n dungi, dată de tata, i-a fost smulsă cu oroare
Și apoi muiată-n sânge cald, nevinovat de miel,
A fost trimisă la tatăl pentru identificare…

Frigul nopții cădea aspru lângă lacurile-amare…
Foamea, setea, oboseala își puneau amprenta des…
Drumul crucii, pentru Iosif, însemna numai stupoare,
Era pur și simplu dramă fără sens și înțeles…

Disperarea și suspinul, sfâșiau profund gândirea…
Nu știa ce să mai creadă… Frații lui iubiți să-l vândă
Ca pe-o marfă oarecare, cum ți-ai vinde moștenirea?
Era greu să înțeleagă o asemenea osândă…

Totuși se ruga ca Tatăl Cel ceresc să se arate,
Să nu-l lase în uitare, sub durerile fierbinți…
Să-l audă, să-i răspundă și să-i facă El dreptate…
Să îl poarte iar spre casă, la ai săi iubiți părinți…

Însă parcă cerul tace… nu aude, nu se-arată…
Totu-i trist în jur… pustia era lungă, prăfuită…
Dunele păreau coline dansând ca o dezmățată,
Pe sub razele de soare, lăsând valea pârjolită…

După săptămâni de zile, drumul robilor vânduți
Care mai erau în viață, se oprea într-un obor…
Obosiți, plini de sudoare, mai împinși și mai bătuți,
În sfârșit, aveau să afle ce-i așteaptă-n viitor…

Egiptenii mai cu vază, și cu punga prinsă-n brâu,
Se opreau să vadă ,, marfa,, mușchii brațelor și dinții
Robilor, bocind cu jale lângă margine de râu,
Bănuind că niciodată, nu-și vor mai vedea părinții…

Iosif își ținea curajul… traducând întreaga dramă
Și înțelegând că totul e permis de Dumnezeu…
Altfel n-ar fi fost el însuși, subiect de melodramă,
N-ar fi suferit povara unui chin atât de greu…

Și de-odată, în mulțime apare un demnitar,
Căutând cu insistență un tânăr mai elevat
Printre robii cei mai proaspeți… Era domnul Potifar…
Care își dorea desigur, un rob bine educat…

Și l-a cumpărat pe Iosif… În sfârșit avea o casă…
Nu era a lui, desigur, dar era în siguranță…
Dorul pentru a lui țară și părinți îl mai apasă
Dar el știe foarte bine că nu este în vacanță…

Dumnezeu a vrut să fie, aruncat peste pustie
Până-n miezul de imperiu ce se închina la soare,
El avea un plan magnific pentru mare-mpărăție
Care nu-L știa ca Rege și credea într-o eroare!

Iosif primi altă haină… avea autoritate…
Se îngrijea de ogoare și proiecte fascinante,
Avea drum deschis spre mâine și se îngrijea de toate,
De la treburile casei la afaceri importante.

Însă inamicul aspru care a uitat de cer,
De poruncile iubirii, și de Tatăl Creator,
Sta ascuns în umbra crucii și păzea dintr-un ungher
Urmărind să pună piedici omului cutezător…

Amintindu-și că-n Edenul, cel căzut, de mult, din har,
A putut ca prin femeie, frumusețea să doboare,
A pus ochii pe femeia, soția lui Potifar,
Inventând o strategie foarte asemănătoare.

Și femeia cam ușoară în gândire și putere
L-a ademenit pe Iosif, l-a atras în ambuscadă,
Cu un caracter atroce și-apucături de muiere,
A smuls haina de pe dânsul și-a oprit-o ca dovadă…

Potifar ce să mai creadă? Chiar știind c-a lui soție
E-o femeie cam ușoară, infidelă, rea de gură,
Cu durere-a dat poruncă să arunce-n pușcărie
Omul ce-și zidise viața, ca un sfânt, după Scriptură…

Iar trădare… iar vânzare… alte lacrimi, alt suspin…
Doamne, vezi nevinovatul cum se zbate să-nțeleagă
De ce-i dai să bea potirul plin de fiere și venin?
De ce răutatea lumii în întunecimi îl leagă?

Din arșiță, la răcoare… din statut de fiu, la slugă…
Din copil iubit, un vierme, din om  liber, arestat…
Dintr-un tânăr credincios, cu altar și psalmi și rugă,
Un om static, plin de gânduri, într-un beci murdar, legat!?…

,,Doamne ce vrei de la mine? Tu doar știi… n-am nici o vină…
N-am trădat și n-am mințit… nu am fost un desfrânat…
Mi-am dorit întotdeauna, din lumină în lumină,
Să mă-nalț, ca porumbelul, către cerul luminat…

De ce zac în pușcărie între răufăcători
Care pun povestea mea, ironici, în multe glume?
Îmi e tare dor de-acasă… de copacii primitori,
De cetatea mea iubită în care-am venit pe lume!…

Doamne m-ai uitat?…,, Dar iată un paharnic și-un pitar
Se apropie de Iosif să îi pună întrebare:
,,Tinere… ne-ai spus o dată despre jertfă pe altar,
Despre visele cu snopul, spice, stele, lună, soare..

Am avea și noi dorința, dacă nu-i deranjul mare,
Să ne traduci două vise… Fiecare am visat
Câte-un vis ciudat, băiete, ce ne-a pus pe gânduri tare…
Ne-a luat somnul, ne-a dat spaima… foarte mult ne-a tulburat…,,

Unul spuse: ,,Sunt pitarul… am visat că se făcea
Că aveam coșuri cu pâine proaspătă și parfumată
Însă păsările toate, coborau la pâinea mea
Și în foarte scurtă vreme au mâncat-o chiar pe toată.,,

Celălalt spuse și dânsul: ,,Sunt paharnicul regal…
Se făcea că sunt la rege și după a lui poruncă
Aveam grijă de butoaie și-i duceam vin în pocal
Și-l priveam atent pe rege cum bea vin și cum mănâncă…

Ce-ar putea să-nsemne, frate, visele-astea de coșmar?
Dumnezeul tău puternic, cunoscând evenimentul,
Ar putea să-ți dea un semn? Oare am căzut din har?
Mai avem șanse reale sau ne scriem testamentul?,,

Iosif, ca trezit la viață, e atent, înregistrează,
Și primește provocarea cererii pretențioase…
Se rugă o noapte-ntreagă și într-o după amiază
A putut traduce simplu visele misterioase…

În scurt timp, pitarul care a visat coșuri cu pâine
A fost scos din închisoare și-a fost aspru judecat…
Găsit vinovat de sperjur, acuzat de-nșelăciune,
A fost aruncat în stradă și la moarte condamnat.

Paharnicul, dimpotrivă… judecata la aflat
Ca fiind închis degeaba… eroare judiciară…
A fost declarat  de rege ca fiind nevinovat,
Și-acceptat din nou în slujba din care-a fost dat afară.

Însă a uitat de Iosif și de rugămintea lui…
Bucuros că este liber, lider reabilitat,
Și primit din nou la lucru în sfera palatului
Nu s-a mai gândit la omul care l-a încurajat.

Doar că într-o noapte rece, faraonul a visat
Șapte vaci frumoase, grase, ce pășteau pe lângă Râu,
Dar veniră șapte slabe și pe toate le-a mâncat
Încât faraon, de spaimă, a scăpat teama din frâu…

Slujitorii, la comandă, au sosit să vadă ce-i…
Și l-au întrebat pe rege despre ce s-a întâmplat…
Iar acesta, alb ca varul, având sigur un temei,
Își fixa privirea tristă pe fereastra de palat…

Repeta mereu o frază: ,,Nu, nu pot să deslușesc
Ce înseamnă visul tainic, ce înseamnă-acest coșmar?,,
Și abia atunci, cel care degusta vinul regesc
Își aminti pe-ndelete de Iosif și de pitar…

Și rosti: ,,Vai, ce greșeală am făcut și ce păcate!…
Acolo, în pușcărie am întâlnit un băiat
Ce mi-a deslușit coșmarul și-a avut perfect dreptate…
El mi-a spus că voi fi liber și chiar reabilitat.

Și să știi, mărite rege… Este un băiat cuminte
Arestat fără de vină… e distrus, e făcut zob…
Se închină lui Iehova… El este al lui Părinte…
Alt părinte nu mai are, frații l-au vândut ca rob…

E-nțelept și are daruri… știe să traducă vise…
El ne-a spus ce-o să se-ntâmple cu mine și cu pitarul..
Să-l chemăm… el este omul porților la cer deschise…
Să-l chemăm… și te rog, rege… dacă vrei, curmă-i amarul…,,

Și Iosif păși afară, în sfârșit, din beciul care
Păstra-n sine moartea lentă a celui încarcerat…
Însoțit de o patrulă, înarmată cu topoare,
Neștiind ce îl așteaptă se-ndrepta către palat…

Faraon îi spuse visul, chiar cu lux de amănunte:
Vacile grase și slabe, spicele, sperietura…
Și Iosif făcu din rugă, înspre Dumnezeu, o punte
Și abia apoi conchise ca să își deschidă gura:

,,Visele poartă în ele un semnal de-avertizare
Despre viitorul care-i cunoscut prin rugăciuni…
Află deci, mărite rege: vor fi șapte ani în care
Câmpul va rodi belșugul… să ai grijă să-l aduni!…

După șapte ani cu roade, vor fi șapte ani de groază…
Soarele va bate lutul, verdele o să dispară…
E clar, se subînțelege, orice om cu minte trează
Își va aduna făina și-alte bunuri în cămară…,,

Auzind interpretarea, frumusețea din Cuvânt,
Faraon scoate minunea, din beci blestemat, sinistru,
Și slăvind înțelepciunea, bunătatea Celui Sfânt,
Ca răsplată, îl propune, chiar pe Iosif, prim ministru…

Ce urmează? Împlinirea fazelor din profeție…
Șapte ani în care Iosif pune totul în hambare,
Și-apoi șapte ani de groază, secetă și tragedie…
Veneau oameni după hrană, în Egipt, din depărtare…

Trecuseră ani de zile, cu mai bune, cu mai rele…
Însă rănile lui Iacov încă provocau zdrobiri…
Pentru pierderea lui Iosif, plătise cu lacrimi grele
Iar acum, la bătrânețe, se-ascundea în amintiri…

Foametea apăsa aspru și în țara Canaan…
Iacov și-a chemat copiii, pe cei mai mari, zece frați:
,,Dragii mei, am gândit bine și am întocmit un plan…
Aud că-n Egipt e pâine… mergeți dar și cumpărați!

Beniamin nu va merge… el e mic, fără putere…
Și fiind frate cu Iosif cel măcelărit de fiare,
Vreau să-l țin pe lângă mine că aduce mângâiere
Bătrâneții mele triste, amintirilor amare…,,

Și-au plecat la drum feciorii… pe catâri, cărând o taină…
Săptămâni mergeau călare, în convoi, în diligență…
Însă nu mergeau  ca Iosif, doar pe jos și fără haină,
Era greu, însă mai bine… era totuși diferență…

Au ajuns într-un târziu în Egipt, în piața mare
Și-au deschis degrabă sacii și-au cerut mălai și grâu…
Iosif i-a văzut îndată, a privit la fiecare,
A văzut ce haine poartă și ce săbii au la brâu…

Și deodată, să șocheze, a strigat: ,,Ce sunteți voi?
De unde veniți? Ce straie și ce limbă folosiți?
Nu cumva sunteți iscoade și-ați sosit aici la noi
Numai cu intenții rele? Ce sperați c-o să găsiți?,,

Le vorbea în egipteană, folosind traducător…
Niciunul nu și-a dat seama cine i-a interogat,
Mai ales că uniforma de mare guvernator
Îl făcea temut și aspru, de ziceai că-i șef de stat…

Ei au explicat povestea… Tatăl lor era evreu…
Mai aveau un frățior, mama i-a murit… ehei!…
A mai fost încă un frate, însă l-a mâncat un leu…
(Spuseseră o minciună pe care-o credeau și ei…)

Iosif însă, pe ton aspru, le-a cerut să îl aducă
Pe cel mic, să demonstreze că trădarea e un zvon…
Să ia sacii cu merinde, și să plece,  să se ducă,
Dar să-l lase garanție pe fratele Simeon…

Și-au plecat cu toți acasă… Erau supărați, tăcuți,
Se temeau să nu confrunte judecata de apoi…
Regretau tardiv greșeala… nu mai erau prefăcuți…
De-ar mai fi putut, o dată, să dea timpul înapoi…

Au ajuns la poarta casei, abătuți și obosiți…
Iacov numără oștirea… lipsea unul, chiar lipsea!…
,,Ce s-a întâmplat de sunteți mai puțini, nefericiți?
Sper să nu mai puneți sare peste suferința mea!…

Unde-i Simeon? întreabă patriarhul suspinând…
Nu cumva mi-aduceți haina înmuiată-n prea mult sânge?
Cum de reușiți să pierdeți câte unul, rând pe rând?
Nu l-am plâns destul pe Iosif? Nu credeți că îmi ajunge?,,

Și atunci frații lui Iosif, au rememorat, onest,
Și cu sufletul la gură, au retrăit tot fiorul,
Povestind de-nvinuirea de spioni, și de arest,
Ce condiții, și ce lucruri  le-a cerut guvernatorul…

Apoi, a urmat în scenă alt tablou, altă-ntâmplare:
Când au vrut să care sacii, să-i așeze în pridvor,
Au găsit în ei arginții, și crezând că-i o eroare
Și-au propus să ducă banii înapoi, în viitor…

Timpul a trecut… merindea a zburat, s-a isprăvit…
Iacov și-a chemat feciorii, undeva sub baldachin:
,,Dragii mei, iată toți banii, și daruri am pregătit,
Și vă rog să aveți grijă de micul Beniamin…

Mergeți din nou după hrană ca să nu murim de foame…
Vă rog aduceți merinde s-avem ce pune pe masă…
Domnul să vă fie-aproape, clanul să nu se destrame…
Vă aștept să vă întoarceți cu Beniamin acasă!,,

La curtea lui Faraon, fiecare stă și tace…
Așteptau guvernatorul după lung pelerinaj…
Ce avea să mai urmeze? Ce va spune, ce va face?
O să-i mai învinuiască de furt și de spionaj?

După o întrevedere, Iosif, spuse celui care
Umplea sacii și lua banii celor ce-aveau să plătească,
Să pună grâul și-arginții, înapoi la fiecare,
Iar celui mai mic să-i pună și cupa împărătească.

Zis și făcut… Economul s-a conformat… om de treabă…
Toți plecaseră spre casă, însă nu erau departe,
Erau încă prin cetate când au fost opriți de grabă
Pentru un control de vamă, după lege, ca la carte…

Și atunci frații lui Iosif, s-au simțit cumva jigniți
Și luând pe rând cuvântul, au vorbit cu ton amar:
,,Domnilor, noi suntem oameni corecți, sinceri și cinstiți…
Noi păzim Legea Morală… cum să furăm un pahar?

Căutați!… Dacă paharul e la unul dintre noi,
Atunci să fim robii voștri… Noi ne-am exprimat și gata!
Dacă nu, dați-ne voie… nu aruncați cu noroi,
Să putem merge acasă că ne-așteaptă bietul tata…,,

Și pe când urma cu sacul, Beniamin, la control…
Lucru neînchipuit apăru… ,,Vai ce rușine!
Măi frate, ce se întâmplă? Ne-ai umplut cu-n mare gol!
Suntem robi pe totdeauna!… Cupa, iată e la tine!?

Nu știu! Fraților, nu știu! N-am nici cel mai mic habar…
Eu susțin doar adevărul… mai bine cinstit sărac!
N-am fost la bucătărie, în camere, în hambar!
Știu un singur lucru bine: nu am pus-o eu în sac!,,

Vameșii trimiși de Iosif, chipurile, în control,
Le-au oprit actele-n grabă, i-a întors pe toți din drum
Iar băieții triști și palizi, cu speranța la subsol,
Murmurau vre-o trei cuvinte: ,,Fraților, acum i-acum!…,,

În sala de oaspeți, Iosif, pătrunde pășind agale…
Și înțeapă cu privirea agitații călători…
Dar Beniamin îi frânge ale ochilor petale
Lacrimile trecând țărmul ca Iordanul, uneori.

Neputând să mai reziste, a ieșit într-un pridvor
Să ascundă în batistă nestematele privirii,
În timp ce de la cantină a strigat un slujitor
Că e pregătită masa, deci să intre musafirii…

Așezați frumos la masă după vârstă, cu respect,
Priveau unii către alții neștiind ce să-nțeleagă…
Sesizaseră desigur că este ceva suspect
Ceva nu e clar, e-o taină… Ceva totuși nu se leagă…

Și nemaiputând să țină pe-ai săi frați nelămuriți,
Iosif a intrat în scenă, s-a descoperit la față,
Încât frații, vânzătorii, au rămas încremeniți
Și se așteptau să piardă ce le-a mai rămas din viață.

Dar în loc să îi urască pentru răul provocat,
Iosif a ales iubirea demonstrată prin iertare…
Nu s-a înroșit la față și nu s-a înfuriat,
Dimpotrivă, și-a strâns frații într-o sfântă-mbrățișare.

Lor nu le venea să creadă… se-așteptau la represalii,
La porunci de arestare, judecată, condamnare…
Dar din cer venea o rază ca în ziua de Rusalii,
Raza Duhului de viață care-aduce vindecare…

Ar fi putut să-i condamne pentru tot ce înfruntase,
Însă nu… privii calvarul după voia Domnului,
Tocmai ca în vremuri grele, vitrege, periculoase,
El s-aducă rezolvare, pentru toată casa lui.

Încărcați cu multe daruri, frații s-au întors acasă…
Bucuria fără margini se citea pe fața lor
Însă toți erau în dubiu… cum să dea vestea frumoasă?
Despre cine-i prim ministru sau mare guvernator?

Iacov e bătrân… Infarctul ar putea să îl lovească
Auzind de-așa minune… Este cam periculos!
Dar până la urmă, totuși, au pornit să povestească
Aventura cu finalul cel mai strașnic și frumos…

Patriarhul nu prea crede… copiii se țin de glume…
Însă cine să glumească pe seama unui baron?
Iosif încă mai trăiește lângă margine de lume
Și este chiar mâna dreaptă a marelui Faraon?

Trebuie să merg degrabă să îl strâng la pieptul meu
Înainte să mă cheme, la odihnă, Cel Prea Sfânt…
Mi-a făcut o bucurie cum poate doar Dumnezeu…
Numai El poate da viață celui căzut în mormânt…

Și din nou o caravană pornește prin defileu…
Dar acum, o noutate era bine conturată:
Mergea spre Egipt tot clanul, dând slavă lui Dumnezeu,
Pentru a trăi-mplinirea viselor de altă dată.

Iacov, patriarhul care visase imensa scară
Pe care iluștrii îngeri, coborau, urcau de zor,
Mergea-n față ca un rege și cânta, sub vânt de seară,
Să răsune Beer-Șeba, Psalmi despre Mântuitor…

Peste săptămâni de zile, după multă străduință,
Vedeau Nilul de departe, piramidele mărețe…
Însă minunea cu Iosif, cântecul de biruință,
Imaginea revederii le-ntrecea în frumusețe…

Dumnezeu poartă de grijă la pierduți și disperați…
Îi însoțește tot timpul, în exil, în libertate…
Iosif este un exemplu pentru cei loviți de frați…
Ca aceștia să creadă că Cel Sfânt face dreptate!

Iacov cel care-a jelit pe-al său fiu, crezându-l mort,
A primit la bătrânețe un răspuns demn de uimire…
A rămas pe lângă Iosif, și-a zidit în Gosen cort,
Și câți ani a mai trăit, i-a trăit în fericire…

Doamne Sfinte, numai Tu, meriți slavă și mărire!

Jercan D Alex. 30.04.11
Descarcati fisierul Word cu acest text.

„Îmi place să mă întorc acasă!”

Material pentru un PROGRAM MUZICAL DE FAMILIE

INTRODUCERE

Un copil a fost întrebat odată: „Ce înseamnă căminul?” Acesta a răspuns:

„Este un loc unde poţi să te adăposteşti când afară plouă.”

Cât de adevărat! În mintea multora, căminul este locul unde poţi găsi refugiu, adăpostul care oferă protecţie pentru fiecare membru al familiei.

Dumnezeu a creat căminul pentru a ne găsi acolo împlinirea şi pentru a-I aduce glorie Creatorului prin trăirea adevărului biblic, în cadrul căminului.

În Proverbe 24:3, ni se spune: „Prin înţelepciune se înalţă o casă.” Înţelepciunea necesară pentru a zidi o casă, un cămin puternic, vine numai de la Dumnezeu. „Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, ne făţarnică.” (Iacov 3:17)

Ce imagine minunată este un cămin creştin zidit pe o astfel de temelie! Dar, pentru a crea un loc plăcut şi de dorit, este nevoie de mult mai mult decât putem face noi, părinţii. Aceasta implică responsabilităţi serioase pe care trebuie să ni le asumăm şi, deseori, nu avem puterea sau răbdarea de a le îndeplini.

Sunt situaţii în care mediul de acasă ne seacă de energie. În loc să facem din casa noastră „un colţ de rai”, suntem tentaţi să lăsăm atmosfera de stres şi conflict acumulat la serviciu, să continue. Ne gândim, în amărăciunea noastră, că îi putem sancţiona pe ceilalţi prin dezvoltarea unui sentiment de vinovăţie în ei. Însă amărăciunea, spunea cineva, este otrava pe care o bem cu gândul că altcineva va muri.

Nu-i de mirare că cel mai bun prieten al omului este câinele! Când vine stăpânul acasă, câinele se opreşte din ce face, aleargă la stăpânul său, dă din coadă şi îi aduce ziarul. Te opreşti şi tu din ceea ce faci pentru două minute ca să-ţi întâmpini soţul (sau soţia) când ajunge acasă?

Există probleme şi dificultăţi în fiecare familie, dar să nu ne îndoim niciodată de scopul pentru care trăim. Încercările şi furtunile sunt previzibile. Trebuie să ne aşteptăm la ele. Mai mult decât atât, ele sunt îngăduite pentru creşterea noastră spirituală. În mijlocul căminelor noastre, noi învăţăm ce înseamnă răbdarea, statornicia şi credincioşia.

Iată câteva întrebări de evaluare:

„Este căminul tău un loc curat, liniştit, primitor, odihnitor? Care este atmosfera în căminul tău? Mă întreb ce văd copiii mei în mine? Dar cei care intră în casa mea? Văd ei o preocupare pentru ceilalţi sau doar critică, cinism şi compromis? Simt ei pace şi seninătate în casa noastră sau ceartă şi tensiune? Fac eu ceea ce spun? Văd ei ceva deosebit în viata mea? Experimentează ei răspunsurile rugăciunilor mele? Este prezentă roada Duhului Sfânt în viaţa mea?”

Doar un cămin binecuvântat îţi oferă un refugiu pentru „ploaia de afară”!

Relaţia dintre copii şi părinţi.

Familia creştină

Bineînţeles că Dumnezeu este Cel care a inventat noţiunea de familie. Atunci este normal ca tot El să ne poate ajuta să înţelegem cum ar trebui funcţiona familia şi să ne avertizeze în cazul capcanelor care o poate distruge. Într-adevăr, Dumnezeu ne-a dat multe principii în Cuvântul Său referitoare la structura familiei şi la rolul pe care ar trebui să îl împlinească fiecare membru în parte. Dacă aceste instrucţiuni biblice vor fi urmate, familiile vor trăi toate binecuvântările pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru ei. Când sunt încălcate, rezultatul va fi dezastru şi durere.

Secretul unei relaţii bune în căminul creştin este trăirea după îndemnurile şi puterea Duhului Sfânt. Am văzut că atunci când soţul iubeşte cu o iubire divină, soţia fiind şi ea condusă de Duhul Sfânt se supune autorităţii lui. În această prezentare v-om vedea că secretul relaţiei bune dintre copii şi părinţi este o trăire a copiilor familiei creştine în puterea Duhului Sfânt.

Copiii – Datoria fundamentală a tuturor copiilor este de a asculta de părinţii lor în Domnul.

Nu are importanţă dacă în familie, copiii sunt creştini, sau părinţii sunt creştini. Relaţia aceasta a fost rânduită de Dumnezeu pentru întreaga omenire, indiferent de crez.

În Efeseni 6:1-3 apostolul Pavel se adresează copiilor în relaţia lor cu părinţii:                    “Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.

“Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”- este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – “ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”

Copiii trebuie să asculte de părinţi, pătrunşi de ideea că făcând aşa, ei ascultă de fapt de Domnul. Ei trebuie să asculte în toate lucrurile care corespund cu voia Domnului. Pe baza acestui text, copiii,  cărora părinţi le cer să păcătuiască, nu sunt obligaţi să asculte în acest caz.

Apostolul Pavel se adresează copiilor creştini şi le cere ascultarea de părinţi arătând patru motive:

1) În primul rând copiii trebuie să asculte datorită faptului că ei sunt creştini: “ascultaţi în Domnul”.

2) În al doilea rând ei trebuie să asculte de părinţii lor în Domnul “căci este drept”. Ascultarea în Domnul este dreaptă. Standardul ascultării este creat de Domnul, nu este subiectiv, ci drept. Ascultarea este un principiu întreţesut în însăşi structura vieţii de familie, ca cei care sunt încă imaturi şi lipsiţi de experienţa vieţii să se supună autorităţii părinţilor care au maturizare şi înţelepciune.

3) Un al treilea motiv de ascultare este că ascultarea este o poruncă, este parte din decalog. Exod 20;12 “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” Deut. 5:16 “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.”

A cinsti părinţii înseamnă mai mult decât a asculta de ei. Înseamnă a le arăta respect şi dragoste, grijă pentru ei atâta timp cât au nevoie, şi de a-I onora prin trăirea după principiile Scripturii.

4) Al patrulea motiv de ascultare de părinţi este că ascultarea aduce binecuvântare: “ca să fii fericit”. Apostolul aminteşte copiilor creştini, care-şi cinstesc părinţii, că aceasta o se le facă bine şi “o sa le meargă bine”. Prin contrast, imaginaţi-vă ce              s-ar întâmpla cu un copil care nu ar primi nici un fel de îndrumări din partea părinţilor săi! Când copiii ascultă de părinţi, în Domnul, sunt feriţi de multe căderi. Păcatul întotdeauna ne jefuieşte de fericire, ascultarea întotdeauna ne îmbogăţeşte cu binecuvântări. Promisiunea pentru cei ce ascultă şi cinstesc pe părinţi este o viaţă lungă, fericită.

În acelaşi timp, cei ce nu ascultă şi nu îşi cinstesc părinţii au parte de un sfârşit tragic, după exemplul dat de fii lui Eli, Hofni şi Fineas: 1 Sam 4:11

”Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.”

Părinţii – Responsabilităţile părinţilor în relaţia lor cu copiii.

Efes 6:4 “şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.”

Coloseni 3:21 ” Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.”

Caracterul adevărat al tatălui creştin este revelat în echilibrarea responsabilităţilor lui în poziţia autoritară în familie şi felul cum aceasta este practicată. Simţurile şi predispoziţia copiilor trebuie să stea în atenţia părinţilor. Fiecare copil este unic, deci trebuie ca părinţii să aibă multă înţelepciune în relaţiile lor cu fiecare dintre copii. Părinţii nu au voie să înlesnească nimic din răspunderea lor faţă de Dumnezeu în educarea copiilor, însă trebuie să se gândească şi la slăbiciunea celor mici şi să nu pună în spate mai mult decât ar putea ei să ducă. Altfel copiii vor deveni respingători şi se vor descuraja.

Istoria caselor împărăteşti dovedeşte influenţa mamei, fie pozitivă, fie negativă în educarea împăraţilor. Vedem cat de important este ca o mama sa-si educe copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu. O creştere creştină este de o mare valoare şi are urme adânci care nu se pot şterge din inima copiilor. Cuvântul lui Dumnezeu spune la Proverbe 22:6 “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Cei “şapte ani de acasă” proverbiali au o mare influenţă în inima fragile a copilului şi se menţine până la adânci bătrâneţi. La fel vedem şi în Proverbe 31: 1 “Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i-o dădea mamă-sa.” Mama împăratului Lemuel l-a educat şi toate îndrumările ei I-au fost de folos în viaţă.

Zece reguli pline de dragoste faţă de copilul tău

1). Nu-ţi exaspera copiii (Efes. 6:4).

Nu ne putem aştepta de la copii să se comporte ca adulţii. Dacă ai aşteptări prea mari de la ei, vor renunţa să mai încerce să îţi fie pe plac deoarece li se va părea imposibil.

2). Nu-ţi compara copiii cu alţi copii.

Spune-le cât de mult le apreciezi calităţile şi darurile unice date de Dumnezeu.

3). Dă-le responsabilităţi pe lângă casă ca să ştie că sunt o parte importantă din familie. Realizările sunt pietre de temelie pentru o autoapreciere sănătoasă.

4). Petrece timp cu copiii tăi. Acest lucru le spune cât de importanţi sunt pentru tine. Oferirea lucrurilor materiale nu este un substituent pentru dăruirea persoanei tale. Mai mult, copiii sunt influenţaţi cel mai mult de cei care petrec cel mai mult timp cu ei.

5). Dacă trebuie să spui ceva negativ, încearcă să o spui într-o formă pozitivă. Nu spune niciodată copilului tău  că e „rău“, când nu te ascultă. În schimb i spune-i fiului tău „Tu eşti un băiat bun şi băieţii buni nu fac ceea ce tocmai ai făcut tu!“ (Şi-apoi îi dai una la fund.)

6). Conştientizează că „nu“ înseamnă „îmi pasă de tine“. Când copiii fac doar ceea ce vor, ei ştiu în mod intuitiv că nu îţi pasă suficient de mult încât să îi împiedici.

7). Aşteaptă-te să fii imitat de copiii tăi. Copiii învaţă din exemplul părinţilor lor. Un părinte înţelept nu-i va spune niciodată copilului său: „Fă ce îţi spun eu, nu ce fac eu.“

8). Nu îi scoate pe copii din toate probleme în care se bagă. Îndepărtează doar pietrele mari. Lasă-le pe cele mici să rămână pe cărare.

9). Slujeşte-L pe Domnul din toată inima ta. Am observat că se întâmplă rar ca acei copii ai căror părinţi sunt căldicei din punct de vedere spiritual să continue să Îl slujească pe Dumnezeu şi când sunt mari. Copiii creştini care au părinţi ne mântuiţi şi copiii cu părinţi creştini devotaţi continuă de obicei să Îl slujească pe Dumnezeu şi după ce „îşi iau zborul“.

10). Învaţă-i pe copii Cuvântul Domnului. Părinţii fac o prioritate din educarea copiilor lor, dar uită să le dea cea mai bună instruire pe care ar putea-o primi: învăţătura Scripturii.

• Un copil iese în faţa cu o telecomandă în mână şi spune:

Vreţi să vă spun o poveste?

Demult, tare de demult, părinţii le citeau celor mici istorioare din Biblie. Aşa ajungeau copiii să ştie despre Dumnezeu şi aceştia, povesteau şi altor copii despre El. Astăzi, oamenii mari au lăsat cărţile deoparte şi le-au pus celor mici telecomanda în mână. Oare ce vor povesti copiii?

• Puterea unei virgule

În cadrul unui experiment sociologic, unei grupe de 50 de oameni în care erau în mod egal femei şi bărbaţi i s-a dat un text şi sarcina să aşeze în cadrul acelui text o virgulă.

Textul era:

“Dacă bărbatul ar şti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe.”

Toţi bărbaţii au aşezat virgula după cuvântul “are”. Toate femeile au aşezat virgula după cuvântul “femeia”.

• Atei fără tată

În cartea The Making of an Atheist, James Spiegel, face o legătură interesantă între ateism şi absenţa tatălui din familie.

Desigur nu este o regulă general valabilă dar consistenţa alăturării celor două elemente nu poate fi ignorată. Iată o listă a unor cunoscute personalităţi care promovează ateismul/scepticismul şi relaţia pe care au avut-o cu tatăl lor biologic:

David Hume: avea 2 ani când tatăl său a murit;

Arthur Schopenhaur: avea 16 ani când tatăl său a murit;

Friedrich Nietzsche: avea 4 ani când tatăl său a murit;

Bertrand Russell: avea 4 ani când tatăl său a murit;

Jean-Paul Sartre: avea numai 15 luni când tatăl său a murit;

Albert Camus: avea 12 luni când tatăl său a murit;

Daniel Dennet: a avut 5 ani când tatăl său a murit.

Thomas Hobbes: avea 7 ani când tatăl şi-a părăsit familia;

Voltaire: a avut o relaţie dură cu tatăl său, Arouet, şi a fost renegat/dezmoştenit;

Baron d’Holbach: a fost despărţit de tatăl său şi şi-a şters numele acestuia dintre prenumele sale(Thiry);

Samuel Butler: a fost abuzat fizic şi emoţional de tatăl său;

Sigmund Frued: a avut un dispreţ pentru perversiunile sexuale ale tatălui său;

H.G. Wells: i-a reproşat mereu tatălui său faptul că şi-a neglijat familia;

Madalyn Murray O’Hair: şi-a urât tatăl intens;

Albert Ellis: a fost neglijat şi abandonat de tatăl său;

Datele de mai sus nu susţin ideea că absenţa tatălui înseamnă automat (apartenenţa la sau) promovarea ateismului. Dar justifică într-un fel de ce aceştia nu îi pot spune lui Dumnezeu, “Tată”.

Într-un mod cert pot spune faptul că tatăl este provocat de învăţătura biblică să-l instruiască, educe, protejeze, încurajeze şi să meargă alături de copilul său.

Prea mulţi taţi astăzi nu sunt interesaţi decât de munca lor, femei, sănătate şi timp liber.

Înaintea lui Dumnezeu s-ar putea să nu fiu întrebat nici cât de multe greutăţi am ridicat la sala de fitness şi nici ce model vechi de maşină mi-am remodelat în garaj; dar sunt mari şanse să fiu întrebat de copii mei…

Sursa : SchimbatcuAdevarat.ro

După 19 ani s-a trezit din comă…

Povestea e pe cât de simplă, pe atât de zguduitoare.

Domnul Jan G., de 65 s-a trezit din coma în care a intrat după ce l-a lovit un tren, tocmai după 19 ani.

Noroc cu legea poloneză anti divorţ? Nuuu! Şi fără legile din Polonia, soţia acestuia, Gertrude, a dat dovadă de adevărată dragoste, aşa cum nici Shakeaspeare nu poate descrie.

Poate că acest lucru este cel mai senzaţional, nu faptul că s-a trezit după 19 ani şi se miră că a căzut comunismul şi că oamenii au telefoane mobile, ci faptul că o soţie a împlinit ceea ce a spus la altar “la bine şi la rău!”, în ciuda faptului că medicii îi mai dădeau doar 3 sau maxim4 ani de viaţă după accident.

Gertrude spune: “Am plâns mult şi m-am rugat mult!”

Povestea are partea ei tragi-comică.

Partea comică este renaşterea într-o nouă epocă şi redescoperirea unei noi lumi de către sărmanul Jan.

Partea tragică este faptul că Jan şi Gertrude au ajuns ştire de televiziune pentru că ea a avut grijă de el atâta timp. Tragic este că sunt tot mai puţine cupluri care îşi iau jurămintele în serios.

Rugăciunea unui părinte

În vremurile de demult, Ana s-a prezentat în faţa marelui preot Eli şi a spus:

“Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.”

1Samuel 1

*

“Doamne, ajută-mă să le ofer copiilor mei ce este mai bun;

Nu lucruri, ci ce este mai bun din mine,

Preţuindu-i în zilele bune dar şi în zilele rele,

Şi iubindu-i prin vorbele mele.

Învaţă-mă să-i accept pentru ceea ce sunt ei,

Nu doar pentru ceea ce fac;

Să ascult ceea ce spun,

Şi ei să mă asculte pe mine;

Să-i încurajez în atingerea obiectivelor lor, nu ale mele.

Ajută-mă să le ofer un cămin

Unde respectul şi integritatea sunt pietre de temelie

Şi unde există suficientă fericire pentru a ridica acoperişul.

Fă să le inspir curajul de a fi sinceri cu ei înşişi;

Independenţa de a-şi purta singuri de grijă

Şi credinţa de a se baza pe Tine.

Ajută-mă să-i disciplinez fără să-i înjosesc,

Să le cer o purtare bună, fără să uit de purtarea mea

Şi ajută-i să ştie că au parte de dragoste nelimitată

Indiferent de ceea ce fac.

Ajută-mă să-i hrănesc bine, să-i îmbrac cum se cuvine

Şi să am suficient, pentru a le da bani de buzunar –

Nu pentru munca pe care o fac ei,

Ci pentru plăcerea pe care o aduc.

Ajută-mă să fiu moderat în toate aceste privinţe,

Aşa încât bucuria de a primi

Să îi ajute să descopere bucuria de a dărui.

Veghează ca responsabilităţile lor să fie reale,

Dar să nu fie o povară pentru ei…

Aşteptările mele să fie înalte, dar nu copleşitoare

Şi lauda să fie chibzuită şi adusă când trebuie.

Ajută-mă să-i învăţ că excelenţa

Este cea mai bună răsplată a muncii.

Iar când vor apărea roadele,

Ajută-mă să mă bucur de fiecare realizare, oricât de mică,

Fără să mă prefac nici măcar o dată că aş avea vreun merit;

Copii mei sunt ei înşişi slava mea.

Mai presus de toate,

Ajută-mă să-i înrădăcinez bine în adevărul Tău,

Încât să pot pleca liniştit când vine vremea.

Sursa: Dorys

Ce nu trebuie să facem într-o ceartă

Orice cuplu trece prin momente în care fericirea căminului este perturbată de neînţelegeri între cei doi parteneri, care duc cel mai adesea la ceea ce numim cu toţii „ceartă”. Deşi unii vă vor spune că în cuplul creştin dragostea este interzisă şi chiar poate fi eliminată de tot, noi vă garantăm că, dincolo de dragostea imensă ce o purtăm celui drag, va veni şi momentul unui astfel de test al relaţiei noastre.

Conflictul nu este neapărat un lucru negativ. Dimpotrivă, el ne poate ajuta să ajungem la un numitor comun, să ne cunoaştem mai bine, să ne rezolvăm problemele – punându-ne pe aceeaşi lungime de undă şi, de ce nu, să ne demonstrăm dragostea într-un mod practic, prin felul în care facem compromisuri pozitive, investind în relaţia cu cel drag, renunţând la orgoliu, acordându-i valoare.

Sfaturi utile pentru taţi, oferite de… copii:

• Într-o dimineaţă, pregăteşte micul dejun pentru soţia şi copiii tăi. Nu trebuie să te gândeşti că nu ştii să găteşti, pentru că nu contează atât de mult conţinutul cât modul de prezentare, gestul şi atitudinea.

• Într-o seară, ocupă-te de programul copiilor (le dai de mâncare, îi ajuţi la terminarea temelor etc.) pentru a oferi soţiei tale un timp în care se poate odihni. Este ceva divin – Efortul tău va fi apreciat din plin.

• După o zi istovitoare, nimic nu face mai bine ca un masaj pentru relaxarea muşchilor şi odihnirea trupului. De aceea, oferirea unui masaj soţiei tale va fi un lucru benefic pe care îl poţi face pentru ea.

• Stabileşte împreună cu soţia şi copiii tăi ca o zi pe săptămână să o petreceţi în familie, timp în care să jucaţi un joc împreună: lego, puzzle, monopoly, remi, şah, mima etc.

• Fiecare copil în parte are nevoie de atenţie din partea tatălui, aşa că dacă vrei să ai o relaţie sănătoasă cu fiecare copil cu care te-a binecuvântat Dumnezeu trebuie să petreci timp de calitate cu fiecare dintre ei. De aceea, acordă un timp special fiecăruia dintre ei stabilind o activitate specifică vârstei lui (dacă este la vârsta adolescenţei, puteţi ieşi la un suc sau la o pizza; sau poate este genul de copil care se simte în largul lui stând acasă având în faţă un castron de floricele de porumb, sau dacă ai un copil care practică un sport, fii alături de el în competiţiile sportive pentru a-i arăta suportul tău etc.)

• Un alt lucru pe care copiii trebuie să-l înveţe încă de când sunt mici este dărnicia. Pentru aceasta îţi sugerăm ca împreună cu copiii tăi să găseşti o familie pentru care să fiţi o binecuvântare. Modurile practice de a fi o binecuvântare sunt multe, noi amintim doar două dintre ele:

fie mergi împreună cu copiii tăi şi cumpăraţi cadouri pentru fiecare membru al familiei respective

fie împreună cu soţia şi copiii pregătiţi o masă special pentru această familie.

Recomandări de pe site-ul www.abcr.ro

Harry Chapin -  Cat’s in the Cradle… (Pisici în leagăn)

Copilul meu a sosit abia ieri…

A venit pe lume în cel mai obişnuit mod,

Dar eu am avut avioane de prins, facturi de plătit,

Aşa că a învăţat să umble pe când eu eram departe.

A ştiut să vorbească înainte ca eu să-mi dau seama şi când a crescut,

Mi-a spus: “Voi fi ca tine, tată!… Ştii că voi fi ca tine?”.

Şi pisica e în leagăn, şi linguriţa este de argint,

Şi razele lunii pătrund prin fereastră…

“Când te întorci acasă, tată?”

“Nu ştiu când, dar atunci vom fi împreună,

Şi ne vom distra de minune”.

Fiul meu a împlinit ieri zece ani…

Mi-a spus: “Mulţumesc pentru minge, tată,

Hai să ne jucăm cu ea!”

Eu i-am spus: “Nu, nu astăzi,

Acum am multe de făcut!”

Şi el a răspuns: “Nu-i nimic!”

A plecat de lângă mine, pe buze cu veşnicul lui zâmbet,

Care parcă spunea: “Voi fi exact ca el, da, ştiu că voi fi ca el…”

A venit de la colegiu chiar ieri,

Un om în toată firea… trebuie să recunosc.

“Fiule, sunt mândru de tine, poţi să te aşezi puţin?”

A clătinat din cap şi mi-a răspuns cu un zâmbet:

“Ceea ce doresc de fapt, tată,

Este să-mi împrumuţi cheile de la maşină…

Vorbim mai târziu – mi le dai, te rog?”

M-am pensionat demult şi fiul meu a plecat de acasă…

L-am sunat chiar ieri şi i-am spus:

“Mi-aş dori să te văd, dacă se poate…”

El mi-a răspuns: “Mi-ar plăcea şi mie, tată,

Dacă voi putea găsi puţin timp liber…

Dar noua mea slujbă îmi ocupă tot timpul şi copiii au gripă…

Mă bucur totuşi că am vorbit cu tine, tată!

Îmi place întotdeauna să vorbesc cu tine.”

Şi, după ce am închis telefonul,

Mi-am dat seama că a devenit exact ca mine…

Fiul meu era întocmai ca mine…

Şi pisica e în leagăn, şi linguriţa este de argint,

Şi razele lunii pătrund prin fereastră…

“Când vii acasă, fiule?”

“Nu ştiu când, dar atunci vom fi împreună, tată,

Şi ne vom distra de minune!…“

Drama descrisă în acest cântec s-a derulat chiar în viaţa lui Chapin, aproape ca o profeţie ce se împlineşte de la sine. Soţia lui, care a scris cuvintele cântecului, i-a cerut într-o zi, pe când se pregătea să plece de acasă, să-şi mai tempereze ritmul alert al vieţii şi să petreacă mai mult timp cu copiii lor. Răspunsul lui a fost: ‘La sfârşitul acestei veri aglomerate îmi voi face timp pentru ei’. Din nefericire, şi ca o ironie a sorţii, în vara aceea Harry Chapin a murit într-un accident de maşină”. (Ravi Zacharias)

POEZII DE JERCAN D ALEX

PĂRINŢI ŞI COPII

Părinţi şi copii, culori pastelate

De mâna iubirii divine legate…

Mănunchi ce păstrează-n parfumu-i mister,

Simbol de celulă născută în cer…

Părinţi şi copii, imagine pură,

Tablou cu izvor răsărind din Scriptură,

Stropi albi, stropi de mană ca ploaia de vară

Căzând peste lumea ce-i gata să moară…

Părinţi şi copii, istorie vie

Venind din Eden, ca exemplu să fie…

În lumea în care se stinge Urie,

Familia sfântă să dea mărturie.

Părinţi şi copii, profeţii târzii…

Al treilea Ilie vorbind de vecii,

Strigând Adevărul, să se înţeleagă…

Păstrează-le Doamne, corabia-ntreagă!

LÂNGĂ TATA

Nu mi-e frică de-ntuneric,

Nici de şoareci sau de zmeu…

Dar să nu vă luaţi de mine

Că vă spun tatălui meu…

Nu mă tem de gunoierii

Care umblă cu lopata

Dar să mă lăsaţi în pace

Că dacă îl chem pe tata…

Şi îi spun şi celui rău

Să nu-mi fure ciocolata…

Să mă lase să-mi fac treaba

Că dacă Îl strig pe TATA!…

FAMILII

Familii de peşti în oceane şi mări,

Familii de stele pictate în zări,

Familii în crânguri şi în muşuroaie,

Familii de frunze spălate de ploaie…

Găseşti pretutindeni în cartea naturii

Imagini fidele iubirii, Scripturii…

Familie mică, familie mare,

Principiu etern conturat cu splendoare…

Învăţ de la crini, de la păsări ce cântă:

Familia-i taină edenică, sfântă…

Familia mea-i simfonie aleasă,

E darul iubirii, e cea mai frumoasă!…

DACĂ PĂRINŢII

Când mama e cu mine nu mă tem

Ea ştie să rezolve plânsul meu,

Iar dacă neputinţa e prea dură

Îl cheamă-n ajutor pe Dumnezeu!

Când tata mă alintă şi-mi arată,

Zburând spre cer o pasăre măiastră,

Mă simt puternic, evadând din slavă,

Ca raza ce pătrunde prin fereastră.

O, Doamne mare, binecuvântează

Pe-ai mei părinţi  cu har nemaivăzut

Şi dă-le sănătate, viaţă lungă,

Că fără ei aş fi un om pierdut!…

La tine e frumos?

Aseară te-ai întors nervos acasă… Serviciul tău e greu şi e stresant…

- din când în când te doare capul tare, din când în când recurgi la un calmant -

Aveai nevoie de eliberare şi pentru ca să nu cedezi sub boală

Ai tot ţipat cu patos la soţie şi la cel mic, abia sosit din şcoală…

Ei n-aveau nici o vină, ştii prea bine, dar trebuia, zici tu, să-ţi verşi necazul…

- încarcerat de-această “înlesnire”, din când în când, mai sari spre rău pârleazul -

Da, eşti bărbat şi ai probleme multe… Tu duci tot greul s-aduci bani în casă,

Aşa că îţi permiţi să faci pe şeful că îţi doreşti familie frumoasă!

Când e frumos la tine? Să vedem: soţia să gătească şi să spele,

Copiii să înveţe şi s-ajute atunci când se ivesc probleme grele;

În faţa ta să tacă toţi, desigur… părerea lor contează mai puţin…

Toţi să te-asculte când deschizi o carte şi-anunţi, cu stil, că e “servici divin!”

Aşa vezi tu familia perfectă? Acest tipar e biblic, e frumos?

Aşa o demonstrează Trinitatea? Este modelul lui Isus Hristos?

S-a spus chiar de curând la Şcoala Vieţii, şcoala trăirii Legii lui Isus

Că viaţa de cămin e predicare, este indicator spre Cel de Sus…

Familia creştină e iubire, cuvânt frumos, blândeţe şi dreptate

Nu un dezastru psihic, închisoare, nu zid de plâns după calamitate!

Familia nu e ograda-n care arunci în păsări că te enervează,

Nici un azil în care bătrânica, visând la tinereţe, tot oftează…

Familia nu este locu-n care ţi-arunci ciorapii pe unde apuci

Sau unde intri-n grabă cu noroiul şi ţipi că vrei urgent ca să te culci!

Familia nu-i locul tău de ceartă, nici coşul de gunoi, nici câmp de luptă,

Nu-i sac de box şi nici arena firii unde soţia cade seara, ruptă.

Familia Scripturii e iubire… Este altar de jertfă şi cântare,

Loc de povesti de adormit copiii, loc special sub rugi ocrotitoare…

Familia e darul Trinităţii, este exemplul sfânt de sărbătoare,

E predica trăirii printre oameni, simbol etern pentru comunicare…

Îţi scriu cu dor în suflet, cu fior, prieten, frate în Isus Hristos!

Te rog, primeşte-aceasta provocare: spune-mi, cum e la tine? E frumos?

CHIPUL MAMEI

Potop de alb

Strâns în avalanşă pe creasta

Înţelepciunii…

Boltă cu stele albastre,

Aşezate perfect, paralel,

Faruri neobosite veghind corăbioara

Ce visează să ajungă corabie…

Stâncă fierbinte

Pe care se sting ploile durerii…

Comoară bogată în gânduri

Şi loc de popas pentru

Fiii întorşi din infern…

Portret cu

Segmente de cerc,

Arcuindu-se sub briza uimiri,

Albindu-se sub povara zdrobirii…

Citadelă, cu uşi deschise pentru cele mai noi metafore…

Vale a Regilor

cu izvoare limpezi, ce adapă

Valea obrajilor…

Fântână cu apă de mare

Sau, curcubeu, aruncat peste zare…

Taler de argint

Încărcat cu mere de aur,

Spiritual tezaur…

Punct de sprijin

Pentru universul trăirii,

Iubirii şi perseverenţei….

Strat de flori primăvăratice,

Tomnatice şi chiar

Flori la ferestre, în iarnă…

Instrument muzical ce alină

Suferinţa din  inimă plină…

Bagaj încărcat cu banane

Şi dulciuri

Şi povestiri pentru cei mici,

Care-acum sunt mai mari…

Pentru medici, inimă;

Pentru jurişti, dreptate;

Pentru imigranţi, ţara natală;

Pentru copii,

Notă bună la şcoală…

Pentru poeţi,

Icoană aşezată în ramă…

Despre cine vorbesc?

Despre dragostea, numită de cer…

MAMĂ!

***

PARABOLĂ DE FAMILIE

O rândunică-n primăvară

Căra de zor, căra de-afară,

Noroi şi paie din platou

Să-şi aranjeze un cuib nou…

Dar nu căra doar ea povara:

De dimineaţa până seara,

Sub al familiei drapel,

O ajuta un rândunel…

Şi-au tot muncit, au tot cărat

Până când cuibu-au terminat…

Şi rândunica-n casa nouă

A aşezat, pe fulgi, trei ouă…

Pe când cu drag şi le clocea

Şi rândunelul o hrănea

Sub tufa mare de urzică

Stătea la pândă o pisică…

Cu poftă rea dar cu răbdare,

Pe ploaie ori în zi cu soare,

A aşteptat ca pe-un tezaur

Un rândunel cu cioc de aur…

Şi într-o zi, căzu pe tuşă

Un rândunel cu alb sub guşă…

Şi s-a pornit să plângă norii

Şi au venit în zbor cocorii,

Şi veveriţe cu coroane…

Şi multe păsări, milioane,

Au ciripit bocet amar

Făcând cortegiu funerar…

Şi… vai! Sărmana rândunică

Se întreba cu mare frică:

Să stea în cuib de clocitoare?

Să plece la înmormântare?

Flămândă şi sub presiune,

Făcând apel la raţiune,

Rupându-şi inima în două,

Ea a ales să stea pe ouă…

Cel dus, e dus… nu-şi schimbă gama

Oricât ar fi de mare drama…

Priveşti, păşind printre suspine,

Spre generaţia ce vine…

Dacă se-ntâmplă să oftezi,

Pe când citeşti şi meditezi,

Şi-n suflet ai o întrebare

Cu notă de interpretare,

Dezleg misterul, pe degeaba,

Ca să-nţelegi cum vine treaba:

Păi dacă tata-i rândunelul

Ce-şi urmăreşte zilnic ţelul,

Mămica este rândunica

Iar diavolul este… pisica!

Cât despre marea supărare,

Nu-i noutate pe sub soare

Dar Dumnezeu oferă har!

Ce mai urmează… este clar!…

ROST

Când în cămin actorii-şi cunosc rolul

Şi fără murmur, fericiţi, slujesc,

E bucurie mare-n toată casa

Ca într-un colţ de rai dumnezeiesc.

Când nu există vorbe rele, dure,

Ci doar cuvinte dulci, de mângâiere,

Nu e pericol de polemici grave,

Duşmanul rămânând fără putere.

Când toţi ai casei stau lângă altar,

La ceas ales şi sfânt de rugăciune,

Trimişi din cer aduc potir de pace…

Familia renaşte în minune…

Stând lângă Dumnezeu în adorare,

Copii şi tineri care ştiu s-aleagă,

Vom demonstra în lume că se poate

Să îţi păstrezi familia întreagă.

DESCRIEM FAMILIA ( pentru cei mici)

1. Casa mea e colţ de rai…

În ea te simţi foarte bine…

Dacă linişte nu ai

Vino-n vizită la mine.

2. Mama mea e foarte bună,

Şi în fapte şi-n cuvinte…

Ea, în vremuri de furtună

Te îmbie cu plăcinte.

3. Tata, cunoştinţe are

Din ştiinţă, din Scriptură…

El câştigă-n confruntare

Că e foarte… bun de gură.

4. Fratele meu cel mai mare

Este la teologie…

Misiunea de onoare,

Mi-a lăsat-o, toată, mie:

Eu spăl vasele rămase

Şi mă joc cu-aspiratorul,

Împart broşuri pe la case

Că-mi iubesc Mântuitorul.

5. Eu sunt cel mai mic din casă

Însă nu sunt supărat…

Fac şi eu ce pot mai bine

Pentru Bunul Împărat…

Mă rog, cânt şi-mi pun bănuţul

La colectă în Sabat…

Îmi doresc s-ajung apostol,

Un exemplu de urmat!

6. Eu sunt tare hărnicuţă,

Ca albina cărătoare…

Dumnezeu mi-a făcut ochii

Din albastru de cicoare…

Când zâmbesc, răsare soare

Pe străduţa-ntunecată…

Eu predic şi prin privire…

Tu ai predicat vreodată?

7. Nu mint, nu fur, nu poftesc,

Decât doar la ciocolată…

La ispitele Satanei

N-o să poftesc niciodată…

Dimpotrivă! Îmi duc crucea

Înainte pe cărare,

Şi cu dragoste de viaţă

Vă poftesc la Adunare!

8. Eu păzesc porunca cinci

Şi sunt foarte-ascultător…

Părinţilor mei iubiţi

Le voi fi mereu dator…

Vreau să-i văd trăind în pace

Nu cu sufletul distrus…

Pentru ei întotdeauna

Mă rog Domnului Isus!

9. Mama-mi cântă la culcare

Un cântec liniştitor

Ce îmi poartă, spre cer, gândul

Şi-mi dă aripi pentru zbor…

Aşa că visez de bine,

Cu un ochi întredeschis,

Cum de mână cu părinţii

Mă tot plimb prin paradis!

10. Dragi prieteni, noi copiii,

Putem face misiune

Dacă voi, părinţii noştri,

Ne purtaţi în rugăciune…

Nouă nu ne e ruşine

Să vestim… Nici nu e greu!

Sănătoşi să fim… de restul

Se-ngrijeşte Dumnezeu!

În Edenul de-altă dată, stropit cu parfum de cer,

Eva nu avea oglindă, Adam n-avea șifonier…

Îmbrăcau numai o haină, după voia Domnului,

Fabricată cu migală în războiul cerului.

Era unică prin formă, haina slavei de-altă dată,

Nu era produs la normă, era albă, nepătată…

Mai târziu, veni Satana să arunce cu nărav,

Albul să devină negru, omul să ajungă sclav.

Așa s-a-ntâmplat ca omul să nu poată trece proba…

Așa apăru în lume, prima dată, garderoba…

Și de-atunci mulțimi de haine Haus of Art sau Stephanel

Au tot ispitit pe oameni cum știe doar Azazel.

S-au inventat geaca, blugii, detergenți cu pur și sodă

Și-o zeiță idolatră cu sandalele la… modă…

Costume de star metalic, rochițe cu nestemate,

Costume de miss Piranda sau fuste neterminate.

S-a inventat și mândria de-a purta haine ciudate

Dar și patima de-a spune cuvinte abrutizate…

Nu contează foarte tare ce înseamnă un atom,

Când se crede că doar haina arată cine e om…

Lumea, îngropată toată, în absurditate dură

Crede-n hainele la modă, nu mai crede în Scriptură…

Lumea se îmbracă zilnic în costumul efemer,

Nimeni parcă nu dorește să mai poarte… caracter.

Dar mai e o rămășiță… care n-a îngenunchiat

Înaintea unui idol, în mândrie îmbrăcat…

Sunt cei care știu să cânte al Golgotei sfânt refren,

Care cred în haina albă, cea pierdută în Eden.

Haina oferită gratis de Mântuitorul care

A purtat povara lumii pe frunte și pe spinare…

O îmbrăcăminte rară, un costum ceresc, regal

Pe care-l îmbracă sfinții lângă marea de cristal.

O dorință mai curată și mai plină de-mplinire

Decât a purta o haină oferită cu iubire

Haină rară, in ceresc, coste ori cât ar costa,

Nu poate să ne marcheze… nici nu poate exista!

Omule ce-mbraci veșminte sfidând raza-nțelepciunii,

Urmărind numai o țintă: să fii freșh în fața lumii,

Hotărăște să-ți duci crucea, să te rogi și să aștepți,

Să primești când vine vremea, haina celor sfinți și drepți!

Jercan D Alex 08.04.11

ISUS PLÂNGEA – BIBLIA ŞI EMOŢIILE NOASTRE

1. În fiinţa omenească, pentru-a fi desăvârşită,
Dumnezeu a pus emoţii, viaţa spre-a ne fi-nsorită.
Dar păcatul şi-a-ntins umbra şi-n acest ungher al vieţii;
Hrist, peste-a durerii noapte e-Aurora dimineţii.

El ne binecuvântează, ca pe copilaşi, odată;
Ne-nmulţeşte pâinea zilnic, ne iubeşte şi ne iartă.
Dar de ce curg lacrimile din ai Săi ochi iubitori?
Oare plânge pentru mine, că-s sărac, şi orb, şi gol?…

2. Când furtuni pe marea vieţii-adună nori de-ngrijorare,
Se aude-o voce blândă, ce-mi şopteşte cu-ndurare:
„Lasă-Mă la cârma vieţii! Nu te teme, sunt cu tine!
Dincolo de nori e soare! Ai încredere în Mine!”

Nu vă-ngrijoraţi, căci nimeni n-ar putea adăuga
Nici un cot staturii sale, oricât s-ar îngrijora!
Deci, încredere în Domnul să avem deplină, fermă!
El, o mie de soluţii are, pentru-orice problemă.

3. Nimeni nu-i scutit de criză, de ameninţări, de stres.
Viaţa lui Ilie este elocventă-n acest sens.
Iată paşii depăşirii stresului de zi cu zi:
„O, veniţi puţin deoparte-n Mine a vă odihni!”

În „Betania” de astăzi, o familie liniştită
Este sursa păcii tale şi-n pustiu, oaza dorită.
Plin de dragoste, ca Domnul, mergi din loc în loc, apoi,
Şi fă bine, întorcându-i pe mulţi din relele căi!

4. „Tot ce vreţi ca să vă facă oamenii, şi voi, la fel
Să le faceţi!” – ne îndeamnă bunul Domn Emanuel.
Este regula de aur şi cât de ferice-am fi
Dacă-aceste slove sfinte zilnic noi le-am împlini!

„Dacă este cu putinţă, întrucât de voi atârnă,
Să trăiţi cu toţi în pace” şi… struniţi a limbii cârmă!
În relaţiile voastre, vă purtaţi cu bunătate
Şi-mbrăcaţi-vă cu milă şi cu amabilitate.

5. Cine ne trimite raze de iubire şi lumină
Când vinovăţia-apasă greu şi haina ne-o întină?
Este Domnul, Cel ce poate să ne ierte de păcat,
Să ne şteargă lacrimile şi să spună: „Eşti salvat”.

Dacă ai păstra, o, Doamne, amintirea făr’delegii,
Cine ar putea-n picioare drept să stea în faţa Legii?
Dar la Tine e iertare, de temut Tu ca să fii,
De iubit, de slavă vrednic până-n veci, de-ai Tăi copii!

6. Fraţii mei, de azi ’nainte, tot ce e adevărat,
Tot ce e de cinste vrednic, tot ce-i drept, tot ce-i curat,
Orice gând şi orice faptă bună să vă-nsufleţească
Si, cu voi, oriunde mergeţi, duceţi pacea Lui cerească!

Gândurile sunt izvorul faptelor şi vorbelor.
Când Hristos e-n centrul vieţii, mintea-i sub al Său control.
Fapte-alese, psalmi şi imnuri ’nalţă mintea către astre.
O, Isuse, fii de astăzi, Domn al gândurilor noastre!

7. Când te-apasă suferinţa, când eşti trist şi deprimat,
Spre Izvor, spre Domnu-aleargă, ca şi cerbul însetat!
El îţi şterge lacrimile, vina-ţi iartă şi speranţă
Îţi dă iarăşi, oferindu-ţi bucuros a doua şansă.

8. Dumnezeu este-adăpostul, sprijinul ce nu lipseşte
Niciodată în nevoie, când furtuna se-nteţeşte.
Ca să devenim puternici, Domnul, prin cercări ne trece,
Căci cuptorul suferinţei face firea să se-aplece.

Iov rezistă-n încercare; Iosif e deplin supus
Şi ca sclav, şi când, cu faimă, vice-faraon e pus.
Şi pe noi ne-ncearcă Domnul, caracterul spre-a-l testa.
Dacă inima e-ntreagă pentru El, vom rezista!

9. E sublim să ştim că Domnul este Cel ce ne-a creat.
Ba mai mult, prin jertfa crucii, El ne-a şi răscumpărat!
O imagine de sine pozitivă vom avea,
Când originea cerească nicicând nu ne-o vom uita!

10. Însă, de ne vom încrede-n meritele personale
Sau de vom nutri mândrie, gelozie, înălţare,
Ca şi Lucifer, de slavă dezbrăcaţi, de ură plini,
Cu-a invidiei săgeată vom îndurera mulţimi!

Să nu repetăm istorii pline de invidie
Ca a fraţilor lui Iosif, care şi-azi ne zguduie!
Pentru tot ce-i bun în alţii -daruri de la Dumnezeu -
Să ne bucurăm şi, sincer, slavă Lui să-I dăm mereu!

11 . Să nu ne plecăm fiinţa iar sub al robiei jug!
Dependenţi, numai de Domnul să fim, în al lumii-amurg!
Dacă El ne face slobozi, cu adevărat vom fi
Şi cu El, în libertate, vom trăi în veşnicii.

12. Deşi mult e afectată azi Planeta de păcat,
Prin natură, sănătate ne oferă Cel Prea’nalt.
Auzi tril de păsărele, murmur tainic de izvor?
Admiri crinii, ceru-albastru şi tăria munţilor?

Nu te-ngrijora de pâine, nu îţi stânge-aici comori,
Ci încrede-te în Domnul, ce-ţi dă totul iubitor!
Căutaţi întâi de toate-mpărăţia cerului
Şi, cu psalmi de mulţumire, daţi-I slavă numai Lui!

13. În tezaurul din suflet strângeţi perle din Scriptură!
Prin fereastra rugăciunii primiţi Duh, fără măsură,
Şi, cu-ncredere în Domnul, altora să le slujiţi,
Oferind curaj, iertare, ca să simtă că-s iubiţi!

EPILOG

O, atunci nu va mai plânge Domnul, când ne va privi.
Se va-nviora când chipu-I în noi se va oglindi.
Veşnicia-ncepe astăzi pentru cei ce Îl iubesc,
Îl urmează şi-L aşteaptă. Eşti şi tu un fiu ceresc?

Magdalena Toma, 20 martie 2011

La câte sunt pe lume, multe rele,
Pământul îngrozit s-a’nfiorat
Iar plăcile tectonice bătrâne
Au făcut grevă și s-au răsturnat…
Chiar și pământul simte diferența
Între-a fi sfânt sau rău… și mult îi pasă…
Doar omul, omul nu mai vrea să știe
De drumul care duce către casă…

S-a scuturat pământul trei minute
Și-a demonstrat ce suntem: abur, nor…
Când valuri demolând aeroporturi
Au măturat ca un aspirator…
Doar trei minute…. și a fost de-ajuns
Ca tehnica de vârf să cadă greu,
Să recunoască omul de știință
Că forța este, totuși, Dumnezeu!

Ce suntem noi în fața unui val?
Cu ce putem înlocui necazul?
Credeam că suntem singurii stăpâni
Și că putem să îmblânzim talazul…
Suntem prea mici și-ar trebui să știm
Că Unul singur poate-nvinge norul,
Tornada ori vulcanul, sau tsunami-ul,
Și-acesta este numai Creatorul!

Noi nu putem să comandăm planeta
Dar am putea dori să fim mai buni,
Să facem mai puține planuri rele
Și mult mai multe sfinte rugăciuni!
Poate așa s-ar liniști furtuna
Și vântul n-ar mai bate prin tavernă
Pe fiii lui Adam ce țin pistolul
La brâu sau pe birou, sau chiar sub pernă.

Poate așa s-ar liniști pământul
Și n-ar mai tremura ca un drapel
Spre cei ce dorm în fabrica de vise
Ca o mumie într-un vechi rastel…
Poate așa nici marea, nici oceanul
Nu ar mai depăși o frontieră
Și ne-ar întâmpina cu briză dulce
Și perle, din adânc, la butonieră…

Ne iartă Doamne că mult prea grăbiți
N-am auzit când ne-ai strigat pe nume
Și ne-am întors cu fața către idoli
Și am uitat, de tot, de-nțelepciune…
Ne iartă Doamne că murim absurd,
În ani în care curge încă harul
Crezând că mai de preț decât Edenul
Este robotizarea și dolarul…

Și Te rugăm mai ține-n frâu, o vreme,
Oceanul planetar și Marea Mare,
Să ne trezim și noi, să prindem mâna
Care oferă har, eliberare…
Și-atinși divin, de umbra crucii grele
Care deschide drumul luminos,
Înlănțuiți de dragostea divină
Să-nvingem valul prin Isus Hristos!

Jercan D Alex 14.03.2011

Puteti gasi mai jos sintezele biblice pentru copii (primii pasi, gradinita, primara, juniori) pe trimestrul I / 2011

Multumim sorei Magdalena Toma pentru pregatirea acestor materiale deosebite.

* * *

ANUL B – PRIMARĂ – TRIMESTRUL 1

1. TURNUL BABEL

Ştim că Domnul, cu tărie,
A promis în Cartea Sa
Că întreaga noastră glie
Alt potop n-o va-nneca.

Oamenii, ne-ncrezători,
Au zidit un turn înalt!
Dar, de dincolo de nori,
Domnul planul le-a stricat

Şi i-a-mprăştiat pe toţi,
Limba lor, El încurcând,
Spre-a-şi zidi în alte părţi
Case, pe întreg pământ!
……………………………..
Turnul Babel semnifică
Necredinţa omului,
Care eul şi-l ridică
Peste voia Domnului!

O, Părinte bun şi sfânt,
Scapă-ne Tu de mândrie!
Credincioşi, pe-acest pământ,
Să-Ţi dăm cinste numai Ţie!

2 A). PRIN CREDINŢĂ, SPRE  CANAAN…

Domnul spuse lui Avram,
Pe când locuia-n Haran:
„Ieşi acum din ţara ta
Şi Eu îţi voi arăta

Locul unde să te-opreşti!
Binecuvântări cereşti
Îţi voi da şi-un nume mare!”
Cu credinţă-n ascultare

A plecat supus Avram
Şi-a ajuns în Canaan.
Prin credinţă, astăzi, noi,
Când e marea luptă-n toi,

Cu priviri spre cerul sfânt
Şi cu inimile-arzând,
Ca Avram cel credincios
Asculta-vom bucuros.

Canaanul cel ceresc,
Pentru toţi ce biruiesc,
Fi-va al veciei prag
Unde-nsângeratul steag

Necurmat ne va-aminti
Cât de mult Hrist ne iubi.
Azi şi-n veci Îi vom cânta:
Slavă, cinste, osana!

2 B). AVRAM  PLEACĂ   DIN  UR

Domnul lui Avram i-a spus:
„Ieşi din ţara ta!”
Şi el, credincios, s-a dus
Şi-a strâns servi, averi, supus
Şi familia!

Lot, Nahor, Sarai, Avram
Au pornit voios
Şi-au ajuns în Canaan!
Drumul nu le-a fost în van.
I-a condus Hristos.

Domnul i s-a arătat
Lui Avram în vis
Şi cu glasu-I minunat,
Despre-acel întins regat,
Astfel i-a promis:

„Ţara o ofer în dar
Eu, seminţei tale.”
Şi Avram un nou altar
Ridică l-al ei hotar,
Semn de închinare.

2 C). RIDICĂM  ALTAR
(Mărturia altarelor)

Din credinţă şi-ascultare
Ridicăm azi un altar
Şi aducem închinare
Domnului, Cel plin de har.

Ca Avram cel credincios,
Vrem să dăm azi mărturie
Şi iubirea lui Hristos
Pe-orice om să îl îmbie,

Să-L asculte, să-L iubească,
Să devină-un bun creştin.
Doamne, pe altar ca jertfă,
Ţie ne predăm. Amin.

3 A). LOT  FACE  PRIMA ALEGERE

Din Egipt, Avram porni
Sub un cer senin,
Cu ai săi, spre miazăzi,
Cu surâs spre veşnicii,
Fericit deplin.

Au ajuns din nou acas’.
Între Lot şi el
Apăru un alt impas:
Turmele lor, pe imaş
Nu-ncăpeau defel!

Dar Avram, politicos,
Îl lăsă pe Lot
Să aleagă!… Şi, în jos,
Spre câmpie, bucuros,
Pleacă-al său nepot!

Către munţi Avram porni
Hotărât acum!
Un altar din nou zidi
Domnului, ce-l ocroti
Pe al vieţii drum!

Stă şi-n faţa ta, mereu,
Drumul bifurcat.
Tu rămâi cu Dumnezeu
Şi alege sfatul Său
Spre a fi salvat!
(…)

* * *

Puteti descarca mai jos materialele complete.

Sinteze primii pasi trim.I/2011

Sinteze gradinita trim.I/2011

Sinteze primara trim.I/2011

Sinteze juniori trim.I/2011

Iarna se ascunde grabnic în pâraie, după stânci,
Norii lasă porţi deschise către zările adânci…
Cerurile limpezite, evadând din închisoare
Eclipsează gerul aspru, vorbind despre sărbătoare…
Peste măgurile triste suflă briza primăverii
Eliberând raze calde, terapia vindecării…

Soare, cer albastru, cântec izvorând din crengi subţiri…
Ai motiv de bucurie şi simbol de izbăviri!…

Treci din filele naturii, învierea-n viaţa ta,
Răsărind ca ghiocelul de sub plapuma cea grea…
Aminteşte-ţi că iubirea îţi oferă primăvară
Incercând să te invite, ca din somn, să ieşi afară…
Elixirul tinereţii nu se află-n letargie,
Secretul e tot la cruce şi e scris cu veşnicie…
Te invită Adevărul primăverilor cereşti:
Ieşi afară de sub moarte şi… ÎNCEPE SĂ TRĂIEŞTI!…

Jercan D Alex. 06.02.11

ÎNCEPE SĂ TRĂIEŞTI

Începe să trăieşti!… rutina aspră,
Cu mâna ei de bestie bolnavă,
Decolorează curcubeul vieţii
De te trezeşti plutind ca o epavă…
Cum putrezesc prin văi frunzele moarte
Sau brazii împuşcaţi, de vreo urgie,
Aşa te duci, zburând ca o părere,
Dacă nu treci de simpla teorie…

Pământul e sătul de-atâta sperjur,
Şi de promisiuni neîmplinite…
Pădurea e sătulă de instanţe
Şi condamnări de barde ascuţite…
Şi aeru-i sătul de-atâtea fumuri -
Ştia doar despre fum de rugăciune -
E vremea de rotit, uşor volanul…
Începe să trăieşti, cum ţi se spune…

Mulţimea nu se-ntreabă ce se-ntâmplă…
După şablonul de Eden căzut
Aleargă zilnic, spre un „nu se ştie”,
Având în minte un Egipt pierdut…
Mulţimea nu se-avântă în Iordan
Şi nu-şi mai udă tălpile tocite…
Prea încărcată de ştiinţa lumii
Nu recunoaşte profeţii-nvechite…

Din Hamlet îşi culege viziunea
A fi sau a nu fi… e întrebarea
Ce scurmă-n mintea celor slabi de minte,
Care nu văd pe Golgota iertarea….
Îngerii trec din când în când să vadă
Ce se întâmplă dincolo de Marte,
Dorind să scrie, în raport, că lumea,
Începe să trăiască după Carte!…

Şi se lungeşte vremea de-aşteptare
Şi se lungeşte raza cea de har…
Isus, Eroul, încă nu încuie
Uşile sfinte de la Sanctuar…
Şi asta pentru tine, pentru altul,
Ce încă se hrăneşte cu poveşti…
Prietene! Eşti aşteptat acasă!…
Nu, nu muri! Începe să trăieşti!…

Jercan D Alex  28 11 2011

PERSONAJE SECUNDARE DIN VECHIUL TESTAMENT

1. Pentru Domnul, fiecare om din lume-i important,
Dar în roluri secundare, uneori, e aşezat.
Ceea ce contează, nu e funcţia, puterea, rolul,
Ci Isus în centrul vieţii. I-aparţine, doar Lui, tronul?

2. Nu-i uşor să-ţi asumi riscuri sau, cu-o gloată răzvrătită
Să te lupţi, şi-un pas ’nainte tu să faci cu fruntea-albită.
Da, Caleb e un exemplu de curaj şi de credinţă,
Demn, în Canaan să intre, cu lauri de biruinţă.

3. Dumnezeu, Cel ce domneşte peste-ntregul Univers,
Poate, negreşit, conduce şi al vieţii mele mers.
Mărturie este Ana că’naintea cerului,
Fiecare-avem valoare şi, uitat, nici unul nu-i!

Rugăciunea, cât de mică, slabă, tainică, ar fi,
De-i făcută cu credinţă, răspuns sigur va primi.
Cerul este plin de-oferte, ca răspuns la rugăciune.
Din sclipiri de veşnicie, poţi vedea şi-azi o minune!

4. Fiind născut să fie mare, Ionatan a preferat
Să accepte-n propria-i viaţă planul Celui Preaînalt
Şi, lui David, îi acordă nu numai prietenie,
Ci şi locu-ntâi în cinste, în putere şi-n domnie.

Şi pe noi ne cheamă Domnul la stindardul măreţiei;
Doar cu paşii umilinţei urcăm treptele veciei.
Iar ca slujitorul sincer, care armele-i purta,
Spunem Domnului cu-ardoare: „Eu, în veci, Te voi urma!”

5. Ca Abigail, alege să nu fii o victimă,
Când asupră-ţi se abate-o situaţie-limită!
Nu răspunde cu mânie, fii senin ca şi un psalm!
Aplanează-orice conflicte! Ca Abigail, fii calm!

6. O credinţă dovedită faptic are Urie,
Însă David îşi mânjeşte viaţă, tron şi glorie.
Domnul iartă, când păcatul, sincer, ni-l mărturisim,
Dar, mai bine, prin credinţă, orice rău să biruim!

Nu ucide nici cu vorba, nici cu mâna altuia!
Fii principial în slujbă; „da” al tău să fie „da”!
Credincios până la moarte, ca şi Urie, rămâi,
Sfânt în umblet, în slujire, şi cu dragostea dintâi!

7. Devotat aproape-o viaţă, preotul Abiatar
Face-alegere greşită spre-al slujirii său final
Şi-astfel, pierde preoţia, devenind, de ea, nevrednic.
Pierde şi cununa slavei, pregătită de Cel veşnic.

Azi, noi suntem preoţia-aleasă, sfântă-mpărătească,
Un popor, în care, Domnul, vrea fidel să Se-oglindească.
Plini de dragoste fierbinte şi cu inima voioasă
Să-ndreptăm, prin viu exemplu, paşii multora spre Casă!

8. Un bun general de-armată e Ioab, dar un om slab,
Căci mânia, răzbunarea-n suflet clocotesc şi-l ard.
Nu lăsa nici tu mândria sau ambiţia personală
Să te ducă la ruină! Fii fiinţa ideală!

9. Deşi într-un rol secund e Riţpa-n viaţa regelui,
Nu-şi plânge nefericirea înaintea nimănui.
Chiar în culmea disperării, ea-şi veghează fiii morţi
Şi a ei credincioşie schimbă-ai naţiunii sorţi.

10. Ascultarea e dovada că iubim pe Dumnezeu;
Ea nu este opţională; fără ea nu e trofeu.
Dacă azi te-ncrezi în Domnul şi asculţi de-al Său Cuvânt,
Mâine, să nu te abată vreo „şoptire” spusă blând!

Nu lua seama la ispită! Nu te lua după mulţime!
La „Stă scris” rămâi şi urcă pe-ascultării înălţime!
Altfel, s-ar putea, pe cale, să te sfâşie un leu!
Nu ceda! Rămâi pe culme! Fii om al lui Dumnezeu!

11. Sunt încredinţat că-Acela ce-a-nceput în noi sfinţirea,
O va duce pân’ la capăt, să-I fim veşnic oglindirea!
Ca văduva din Sarepta, urcăm trepte în credinţă:
La-nceput, cât o „fărâmă de făină”-n copăiţă;

Apoi, un fir verde: -o pâine pentru alţi „Ilie”, azi,
Şi uleiul, şi făina vor spori chiar în necaz.
Iar când criza-aduce moartea celor dragi, încă un salt
Al credinţei stă-nainte, că-Învierea-i Cel Prea’nalt.

12. Ce ar fi ajuns Ghehazi, dacă ar fi fost fidel
Domnului, ca şi Ilie, Elisei, cu-acelaşi ţel?
Dar el n-a rămas continuu conectat direct la Sursă
Şi, de-aceea-ncet şi sigur, Diavolul l-a tras în cursă.

Lepra neascultării sale a mocnit întâi în suflet
Şi, treptat, s-a-ntins în gânduri, ţinte, vorbe şi în umblet.
Nu fi un „Ghehazi”, astăzi, lacom după bani, avere!
Duhul Sfânt îţi dă putere, dacă sincer I-o vei cere!

13. Ca Baruc şi Ieremia, într-o lume de păcat,
Eu aleg să spun solia ce-n Cuvânt Hristos mi-a dat.
Preţul ascultării mele poate fi acelaşi, azi,
Dar Isus  tot mai puternic mă va scoate din necaz.

Tot ce-oferă lumea-aceasta este goană după vânt,
Însă ce promite Domnul e adevărat şi sfânt.
Fii „Baruc” al vremii tale! Împlineşte-al tău mandat
Şi rămâi la datorie! Fii „om binecuvântat”!

Magdalena Toma, Dec.23, 2010

-Spune-mi, tu ce ai mâncat azi dimineață
în timp ce Regele tau plângea?

-Eu am mâncat azi dimineață
fasole cu mărgăritare.
Regele meu plângea
fiindcă trei dintre fiii Săi s-au drogat
cu ierburi din magazinul de vise
de peste drum.

Iar eu mâncam în acest timp
fasole cu mărgăritare:
fasole cu boabe mari și boabe mici
cu mărgăritare dulci și sărate.

Regele meu plângea
pe scările magazinului Star
unde trei dintre copiii săi
s-au drogat.

Fasolea mea era de doua feluri:
cu boabe mari și colorate
și boabe albe, mici și dulci.
Iar mărgăritarele: sărate.

Regele meu plângea
pentru că fiul Sau mai mic suferea:
a fost dus fiul pierdut, drogat, la Spital,
cu ochii iesiti din orbite, ca două cepe, lacrimate.

Însa fasolea din grădina mea
avea boabe mari, mov și zemoase
și  boabe albe, mici și gustoase
ce pot fi servite doar cu mărgăritare.

Mărgăritarele le-am primit de la Rege:
mărgăritare mov, mari și sărate
și mărgăritare albe, mici și dulci.
Ele mi-ajung pentru o viaţă de print.

Sunt frate cu printul mai mic
si viata mea e presărata cu multe mărgăritare sărate:
ele cresc pe araci,
ca fasolea din gradina mea.

Dar tu: cei ai mancat azi dimineaţă
în timp ce Regele meu plângea
iar eu savuram mărgaritare mov şi mărgăritare albe
de pe aracii din gradina mea?

Vali Bota
Brasov, 21 decembrie 2010

http://valibota.blogspot.com/2010/12/ce-ai-mancat-azi-dimineata.html

Puteti gasi mai jos sintezele biblice pentru copii (primii pasi, gradinita, primara, juniori) pe trimestrul IV / 2010

Multumim sorei Magdalena Toma pentru pregatirea acestor materiale deosebite.

* * *

ANUL A – PRIMARĂ – TRIMESTRUL 4

1. CĂLĂTORIA LUI IACOV SE ÎNCHEIE

Iacov a păcătuit!
El pe tatăl l-a minţit;
Pe Hrist L-a dezamăgit
Prin purtarea sa!
Dar în rugă s-a plecat!
Domnul vina i-a iertat.
Nume nou apoi i-a dat,
Vrednic a-l purta!

Ocrotit de îngeri sfinţi,
Prin pustiur’le fierbinţi,
Plin de mari făgăduinţi,
Poposi-n Haran!
Pe Rahela a iubit!
Pentru ea, el a trudit
Şapte ani, cum l-a tocmit
Socrul său, Laban.

2. LABAN ÎNŞALĂ PE IACOV

Înşelat în aşteptări,
Şapte ani de încercări
Plini de multe întrebări,
Au trecut ca-n vis!
Iacov, fericit deplin,
Trandafir lângă-al său crin,
Şi-a întemeiat cămin,
Cum i-a fost promis!

3. PLECAREA DE LA LABAN
(FUGAR DIN NOU)

Lângă Lea şi Rahela,
Iacov şi-a clădit averea,
Şi-a-nmulţit familia
Şi a prosperat!
Dar purtarea lui Laban,
Rău, avar, şiret, profan,
L-a presat să facă-un plan
De plecare-ndat’!

Dumnezeu cu-a Sa iubire
I-a fost scut şi ocrotire
În întreaga vieţuire,
Pe pământ străin!
Doamne-ajută-ne-n credinţă
Să luptăm spre biruinţă,

Să-mplinim a Ta voinţă,
Azi… şi-n veci! AMIN

4. ÎN SFÂRŞIT, ACASĂ

Iacov şi-a văzut de drum.
Focul fricii, cu-al său fum
Prefăcut a fost în scrum
La Mahanaim.
Soli trimite lui Esau,
Dar să lupte, arme n-au,
El şi-ai săi, ce se rugau:
„Ah, să nu pierim!”

Lui Esau i-a pregătit
Dar bogat, împodobit
Cu-al iubirii mărgărit
Şi regretul său.
Noaptea-n rugă-ngenuncheat,
Tot ce-i rău a declarat
Şi-a fost binecuvântat
Chiar de Dumnezeu.

Acolo, la Peniel,
Transformat în „Israel”,
Iacov se-angajă fidel
Domnului a-I fi.
După-al biruinţei ceas,
Ascultând divinul glas
Şi cu cei micuţi la pas,
Spre Esau porni.

Printr-un vis înştiinţat,
Clar Esau a ordonat
Să nu fie atacat
Fratele iubit.
Lacrimi din belşug au curs.
Peste răni iertare-au pus…
Şoapta păcii, ce şi-au spus,
Cerul l-a uimit!

La Sihem, tânjit popas,
În sfârşit, ajuns acas’,
Iacov mult timp a rămas
Cu familia sa.
Ca şi el, un singur dor,
Peste pământescul zbor
Noi avem pe Salvator,
Veşnic a-L urma!

(…)

* * *

Puteti descarca mai jos materialele complete.

Sinteze primii pasi trim.IV/2010

Sinteze gradinita trim.IV/2010

Sinteze primara trim.IV/2010

Sinteze juniori trim.IV/2010

Se strâng zvonuri peste zvonuri, îngrozind, la ştiri de seară,
Agitând lumea sărmană ce se zbate sub povară…
Găuri negre între stele şi-n trupul zilei de mâine,
Guri deschise şi flămânde blestemând că nu au pâine.
Mulţi îşi pun nădejdea vieţii în resturi şi în gunoaie
Şi acoperiş au cerul, câtă vreme nu e ploaie,
Ca apoi, când norii toarnă, peste toate, cu rafale,
Lăsând lumea de afară, să se-ntoarcă prin canale.

Înţelepţii lumii noastre, îşi dau zilnic cu părerea,
Despre zilele planetei care şi-a pierdut puterea…
Negreşit, vine sfârşitul!… Totul are un final…
Resursele sunt pe moarte… suntem fără capital!…
Şi ca să ne meargă bine, şi mai bine să trăim,
Inventăm viruşi strategici, crezând că îi stăpânim…
Inventăm gripe porcine, aviare, cabaline,
Şi-ngropăm în abisală tot ce ţine de ruşine!…

Încă-i bine! Nu-i problemă!… Şi ce dacă se mai moare,
De o gripă, de un cancer, de-o hrană otrăvitoare…
Cei bătrâni, de-acum pot trece şi pe roşu, cu temei…
Abia mai reducem trupa, abia mai scăpăm de ei!…
Iar la farmacii pot merge doar cei tineri, ce promit,
Că doar nu vom da pastile celor ce n-aduc venit…
Bani? De ce să dăm la vârstnici? Păi la ce să mai trăiască?…
Să mănânce doar aceia care pot să mai muncească!

Permis? Cei cu facultate! Nu dăm la plebea cernită
Care nu ştie ce-i banul sau ce e aceea, mită!
Loc de muncă? Doar vârtoşii până-n patruzeci de ani…
Ceilalţi? Nu avem nevoie… pot trăi şi fără bani!
Vine iarna? Ce căldură? Nu a fost destulă-n vară?
De ce nu şi-au strâns, să aibă, şi-au lăsat-o toată-afară?
Întreţinere? E scumpă? N-au cu ce să mai plătească?
Să se ducă-n ţări străine… Vor să aibă? Să muncească!

Şi aşa se duce timpul… printre junghiuri dureroase,
Pentru plasa cu făină, pentru paste făinoase,
Bătrânii tot stau la coadă,  ca pe vremea lui Cumplitul,
Şi gândesc tot bătrâneşte: ÎN CURÂND VINE SFÂRŞITUL!
Mai trist e că şi creştinii, nu doar cei fără Hristos,
S-au îmbolnăvit de gripa luată de la puturos!…
Şi privind prea mult la lumea care-aleargă în zadar
Au lăsat lampa din mână, n-au ulei, dar nici habar!

E nevoie de trezire, de inimi în cer spălate,
E nevoie de reformă, luptă, seriozitate!
Doamne,  mai trimite Tată, înc-o dată pe Tişbitul
Să ne-ajute să-nţelegem că-n curând vine sfârşitul!

19.11.10 DJalex

Poezie dedicata saptamanii de rugaciune

Intr-o lume lovita de pacat si de moarte,
incatusata in lanturi,
vad un popor cu dor de libertate,
coborator din durere si veacuri,
poporul sperantei!

Pe fruntea lor descopar asteptare…
Robia si setea,nisipul si marea
nu au reusit sa stinga din inimi
dorul de Tara…

Zi de zi  ingerii din ceruri,
printre revolte  si dune,
au pazit copiilor Sai drumul,
Canaanul devenind pentru fii robiei
vis de lumina…

Priviti-le fata!
Veti citi in ochii lor cutezanta,
incredere si pace!
Credinta in Isus este forta care ii ajuta
sa biruiasca pe drumul sperantei.
Admirati acest popor
venit din istorie
aflat in drumul sau spre marea victorie!

Fagaduinta revenirii Domnului lor
ii motiveaza la consacrare,
gandul le zboara dincolo de zare
spre misiune si lucrare.

Ploaia bogata a Duhului
le fortifica bratele,
tot pamantul asteapta sa fie arat
cu plugul Evangheliei…
Orice samanta trebuie aruncata in brazde
cat mai repede…

Dinspre miaza –noapte
bat vanturi puternice,
iarna pamantului se apropie…
Doar alaturi de Isus vor putea invinge
frigul si noptile…

Plecati in rugaciune,
constienti de nevoia de putere si har    ,
prizonierii sperantei,
vajnici stegari,
raman la hotar.

O lupta inegala si crunta
se poarta in suflet,
dar ei inca rezista,
ingerii buni ii ajuta in lupta…

Predati in bratul Regelui lor,
privesc continu spre cruce,
prin Duhul Sfant ,Dumnezeu Tatal
spre cer ii conduce…

La orizont se vad deja zorile…
Credinta si speranta le motiveaza
asteptarile…
Astazi ,
poporul lui Dumnezeu
este prizonier al sperantei,
dar maine va putea deveni,
pentru etrnitate,
purtator de libertate!

Cu privirile indreptate spre Casa,
poporul lui Dumnezeu
in curand va putea intona
un triumfator
MARANATHA  !

Gabriel Neagu
26.11.2010

Un cuvânt bun spus la vreme potrivită este ca un măr de aur într-un coşuleţ de argint.
Proverbele lui Solomon

Vitrina inimii aşteaptă împodobiri de mare preţ…
Nu danteluţe aurite ci… doar un măr şi-un coşuleţ…
De multe ori, vitrina-i goală… Cel înţelept fiind departe!!?
În urma lui, de unde mere şi coşuleţ cine să poarte?

Şi prăbuşită sub povara de-a nu avea nimic frumos
O inimă se ofileşte sub mastodontul nemilos
Ce strigă la ureche zilnic, un bocet cu o terţă-naltă:
Nu vezi că n-ai nici o valoare? Nu vezi că eşti doar praf în baltă?

Împletecindu-se pe trepte, şi stând de vorbă cu tristeţea,
O inimă încă aşteaptă să-şi vadă iarăşi frumuseţea…
Cine să-i poarte coşuleţul cu mărul radiind lumină
Când fiecare are treabă să-şi umple propria vitrină?

Cine să-i cânte de speranţă când alte şlagăre străine
Curg potopind peste-aşteptare, trăgând perdeaua pe vitrine?
Cine să-i dea măcar o iotă din lirica lui Solomon
Şi astfel să o poarte-n palme către altarul din Sion?

Cine din stânga sau din dreapta, dintre prieteni sau colegi,
Ori dintre fraţii de credinţă care au mai rămas întregi…
Cine mai vrea să se aplece să şteargă rafturi prăfuite,
Cine mai ştie să înalţe speranţa-n inimi chinuite?

O lume rece, ca o iarnă venită peste pomi în floare,
A nimicit din frumuseţe concretizând doar legi polare…
Vitrina inimii e plină de milioane de zerouri,
Bat vânturi de apocalipsă şi către inimă curg sloiuri…

O, Doamne!… Crapă-Ţi iar fereastra eliberând măcar o rază…
Ca Duhul Sfânt să ne trezească şi-atenţi să fim, mereu pe fază…
Ca pelerinului ce plânge purtându-şi crucea lui de preţ
Să-i oferim, (că e nevoie…),   măcar un măr şi-un coşuleţ!

17.11.10 djalex

Suferinţa te răstoarnă uneori ca pe-o epavă
Şi-ţi împinge năzuinţa spre paharul cu otravă…
Disperat, priveşti spre zidul care-ţi este mai aproape
Şi plângând, ca Ezechia, aştepţi valul să te-ngroape…
Strigi, dar parcă în pustie… Tremurând deschizi o Carte,
Care altă dată, sigur, îţi da aripi peste noapte,
Însă astăzi parcă nimeni nu te-ude, nu-ţi răspunde…
Parcă până şi Scriptura de privirea ta se-ascunde!..

Cel puţin aşa se pare când ai gura încleştată
De nu poţi rosti o vorbă, aşa cum făceai o dată,
De nu poţi sorbi paharul, că-ţi alunecă şi cade,
Gura refuzând sorbirea, dinţii refuzând a roade…
De nu poţi privi seninul, nici perna fără să plângi,
Când pleoapele refuză să-şi deschidă porţi adânci…
Printre lacrimi, trist e drumul când irişii sunt săraci
De nu poţi privi minunea decât vag… printre copaci!…

Şi cuvântul… vai, ce dramă!… Tu care-l rosteai uşor
Ai ajuns, fără registru, să vorbeşti cu ton minor,
Că majorul nu mai este, peste noapte-a dispărut…
Neputincios, strigi cu gândul: sunt un păcătos pierdut!…
N-ai crezut că chiar şi ţie o să-ţi vină, lesne, rândul,
Nu te-ai dus, spre-aşa-ntâmplare, sigur, nici măcar cu gândul…
Cine să-şi imagineze o aşa interferenţă:
Să ajungi un caz de noapte dus de grabă la urgenţă?

Cine, cine Doamne, eu? Eu copilul tău cuminte
Care n-am creat probleme, n-am călcat peste cuvinte…
Mie? Însă de ce mie? Alţii sunt mai răi, Te-njură,
Alţii mint şi nu le pasă, alţii se îmbată, fură!…
Eu sunt omul, ucenicul, pe care Tu l-ai chemat
Să ia turma din Sodoma şi s-o ducă-n Ararat!
Mi-ai cerut să strig dreptatea… Am strigat!.. O ştii prea bine…
La necaz mă laşi în stradă? M-ai uitat? Ce ai cu mine?

O, ce grea e suferinţa… Te răstoarnă, te frământă,
Căutând în frământare măcar o scânteie sfântă,
Măcar bobul din muştarul amintit de-nvăţătorul,
Ca să înţelegi, că-n cruce, nu se trage cu piciorul!
Crucea nu se dă din mână… Dacă e a ta, o porţi!…
O să fii cu ea pe umăr şi când te-oi trezi din morţi!
Nu te plânge când te doare, suferinţa te învaţă
Că pentru un om destoinic, crucea e un mod de viaţă!

Când urci Golgota privată şi lacrima te-nfăşoară
Şi te-mbracă în suspine şi prin suflet şi pe-afară,
Cântă-ţi cântecul minune ce prin Pavel cucereşte:
EU POT TOTUL ÎN HRISTOSUL CARE IAR MĂ ÎNTĂREŞTE!…

JERCAN D Alex. ( experienţa personală – 07 11 2010 orele 03:30)

În Scriptură, preoţia avea mare importanţă…
Preotul avea să joace rolul cel mai de prestanţă…
Chiar şi dincolo de  Sinai, la mesopotamieni,
Preoţii aveau chemarea de-a fi regi, de-a fi supremi.

Israel avea nevoie de un preot special
Care să fie destoinic, bun orator şi loial…
Au ales, după dezbateri şi rugi, jertfe pe altar,
Dintre cei propuşi de membrii, pe domnul ABIATAR.

Abiatar era unul dintre cei „fără de lege”
Ce n-au susţinut pe Saul, cât acesta a fost rege…
A rămas pe lângă David, fie vremea rea sau bună,
Luptând, chiar cu preţul vieţii, într-o cauză comună.

Când Absalom, pus pe rele, a organizat răscoală,
Încercând să-şi lase tatăl, fără tron, cu mâna goală,
Abiatar, a fost omul care-a susţinut dreptatea,
Şi-a rămas tot lângă David, înfruntând exilul, moartea…

Dacă totul se-nchidea, chiar aici în amintire,
Abiatar, ar fi fost un exemplu de slujire…
Exemplu de sacrificiu şi o cale de urmat
Dar… ce păcat!… Din păcate, Abiatar a clacat!

Spre final de carieră, în prag de pensionare,
Preotul, ce altă dată păstra crucea în picioare,
A cedat, trădându-şi rostul, regele şi meseria
Şi a susţinut alt rege, ce cocheta cu prostia!

Judecat, Abiatar, a ieşit plângând din scenă
Meditând la ce înseamnă pofta halucinogenă…
Ce-nseamnă să-ţi impui vrerea urmărind doar planul tău
Şi să nu accepţi, cu zâmbet, ce alege Dumnezeu!

Suntem chemaţi să fim preoţi în case şi în biserici…
Întreabă-te, fiu al crucii, prin trăirea ta ce predici?
Dacă vei trăda iubirea pentru Lege şi-Împărat
Ca Abiatar vei plânge, de eşti descalificat!

Jercan D Alex

„DE LA UN CARDIAC, CORDIAL…”

“Nu mă retrag, nu pot să fac aşa ceva, însă voi fi mai resemnat”.

M-a impresionat foarte tare ultima poezie scrisă de Adrian Păunescu, pe patul spitalului: „TESTAMENT: DE LA UN CARDIAC, CORDIAL…”

„…un mesaj în care îndeamnă oamenii să-şi poarte de grijă, să-şi păzească “şi inima, şi gândul”, formula de final fiind “Dă-mi, Doamne, viaţă încă nişte ani/ şi ţării mele minima dreptate!”.

Fiul poetului, Andrei Păunescu, a acceptat ca poezia, care a fost dată doctorului Şerban Brădişteanu,  şeful Clinicii de chirurgie cardiovasculară a Spitalului de Urgenţă Floreasca, unde Adrian Păunescu se află internat, să fie făcută publică.

Redăm integral poezia “De la un cardiac, cordial” semnată de Adrian Păunescu, la 31 octombrie 2010, Spitalul de Urgenţă, Bucureşti:

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nici o schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.

Sursa: jurnalul observator.ro

Probabil anticipând ieşirea din scenă, a vrut să lase un exemplu, să fie clar în mintea celor interesaţi, că îşi acceptă finalul cu fruntea sus, aşa cum obişnuiesc eroii să facă. Nu s-a certat cu Dumnezeu, nu I-a pus întrebarea: „De ce Doamne?” ci s-a îndreptat spre ieşire cu sufletul împăcat. Oricum era obişnuit cu ieşirea din scenă!…

Pe vremea vechiului regim a ieşit din scenă la ordin, după ce s-a certat cu Ceauşescu a ieşit pe uşă la ordin, apoi a ieşit de sub luminile rampei care-l făcuse un lider de tineret, tot la ordin, după aceea a ieşit din Senat şi încet, încet s-a îndreptat spre ieşirea finală… Şi iată a făcut-o aşa cum îi stă bine unui înţelept, unui gânditor, unui mare poet… Şi la urma urmei, de ce să se supere pe cineva? Poate că unii, care n-ar merita nici să-i pronunţe numele, i-au luat tot, dar n-au putut să-i ia pana! Pe aceasta a luat-o cu el în mormânt. Rămân în urmă operele lui: „Pământul deocamdată, Si totuşi iubirea, Cine are părinţi pe pământ, nu în gând…”

Parafrazându-l aş spune: Cine are poeţi pe pământ, nu în gând…

Ce ironie!… Câtă vreme sunt în viaţă trec de multe ori neobservaţi, criticaţi, adesea suferind de foame iar după ce nu mai sunt printre noi, îi evocăm, trecem la colocvii şi emisiuni care de care mai în stare să contureze biografia fostului artist şi poate îi ridicăm şi o statuie! Ciudat, nu? Dar nu mă mai mir de nimic… Iar dacă unii încearcă să evidenţieze anumite aspecte negative, mai întâi să răspundă la întrebarea: Cine nu a plătit tribut, într-un fel sau altul, ca să poată realiza totuşi ceva, cândva, când nu se putea… Cenaclul Flacăra a fost un răspuns la nevoile tineretului român din acele vremuri, şi nu numai. Iată doar câteva exemple apărute post-mortem:

• Jurnalul Naţional: “Generaţia în blugi te salută, maestre”
• Gândul: Lumini şi umbre. La Cenaclul Flacăra, Păunescu era zeul care putea aduce apa caldă mulţimii
• Adevărul: Înmormântat lângă Eminescu, Marin Preda si Nichita Stănescu

Criticilor, luaţi partea pozitivă şi uitaţi restul, pentru că toţi aţi oferit tribut! Lăsând aceste lucruri pe seama celor care se ocupă doar cu aşa ceva, şi urmărind, cum spuneam, plusul, observăm că Biblia precizează că „Profetul nu este preţuit în patria lui”. Şi câtă dreptate are!

Ieşirea din scenă a lui Adrian Păunescu, mai precis modul în care a făcut-o, îmi aminteşte de cazul Moise, marele conducător al unui popor răzvrătit, către Ţara Făgăduinţei.

Spre finalul celor 120 de ani de activitate, 40 de ani la curtea lui Faraon, 40 de ani de slujire în urma oilor, la Ietro, 40 de ani în Exod, Dumnezeu îi trimite o telegramă:

„Iată că se apropie clipa când vei muri…” (Deut. 31: 14 p. p), apoi o repetă, ca să se înţeleagă că nu este nici o greşeală în ce priveşte destinatarul, la Cort, când Dumnezeu i se arată într-un stâlp de nor:

„Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi!” (Deut. 31: 16 p. p)

Interesant  este ce face Moise după ce primeşte dubla înştiinţare: nu se supără pe nimeni. Mai mult decât atât, Moise a scris o cântare şi nu era elegie, ci o cântare unică de recunoaştere şi adorare faţă de Marele Dumnezeu care a reuşit să-i conducă până la destinaţie, o cântare celebră, rămasă în istorie sub numele de CÂNTAREA LUI MOISE! Interesant, nu? Dacă a-i primi o astfel de telegramă, dublă, a-i fi în stare să mai compui un cântec?

Apoi a venit a treia telegramă… Era puţin mai explicită:

„Suie-te pe muntele acesta, Abarim, pe muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui.” (Deut. 32:49-50)

Ceea ce m-a impresionat până la lacrimi este atitudinea lui Moise şi de data aceasta:

Moise nu mai pune întrebări, nu se supără pe nimeni, dimpotrivă: „Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel, înainte de moartea lui!”

În cuvintele:

„pentru că aţi păcătuit împotriva mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel, Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel”, Moise ar fi putut găsi motiv de supărare la adresa poporului pe care l-a condus… din pricina lor se întâmplase să lovească Moise Stânca de două ori!… Dar nu… Moise îi binecuvântează!…

Apoi rosteşte cuvintele:

„Ferice de tine Israele! Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul, Scutul care îţi dă ajutor şi Sabia care te va face slăvit?”(Deut. 33: 29)

Pe fondul acestor cuvinte iese din scenă, urcând muntele pentru a nu mai coborî niciodată de pe el! Biblia consemnează:

„În Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţa în faţă!”( Deut.34: 10)

În „Scrisoare din urgenţa inimii”, Adrian Păunescu scria:

„Personal, n-am crezut că, de pe o stradă pe alta, dintr-o curte în alta, se poate ajunge la un duplex atât de încărcat de semnificaţii contrare: viaţa şi moartea. Şi, mai ales, nu mi-am închipuit că toată această absurditate se va referi la mine. Parcă nu eram eu la numărătoare. Dar mi-a intrat fiscul morţii în casă şi trebuie să-i plătesc tot ce i se cuvine. Eu sunt liniştit că mi-am văzut poporul sărind de partea mea şi iubindu-mă mai mult ca niciodată.”

Nu ştiu cât de credincios a fost Adrian Păunescu, Dumnezeu ştie… dar finalul:

„DE LA UN CARDIAC, CORDIAL!…” ar trebui să ne pună, serios, pe gânduri.

Merită să medităm la aceste cuvine!

Jercan D Alex  2010-11-06

Personaje fără faimă, fără multă strălucire,
Stau privind, cu umilinţă, către marea izbăvire…
Pentru ei, lauda lumii n-a fost prinsă-n anuar…
Au crezut, murind sub cruce, că sunt mântuiţi prin har!

Nu mândria le-a fost ţelul, n-au dorit să iasă-n faţă…
Şi-au dat viaţa, ca prin Domnul, să se bucure de viaţă…
Jos, în frontul misiunii au ars de vii pe altar
Fără gând pentru medalii sau pretenţie de star…

Stau pe pagini de istorii, amintiţi din când în când
Dar nu dau nervoşi din coate ci cuminţi, aşteaptă-n rând…
N-au nevoie de elogii de la oamenii de jos,
Ei aşteaptă mântuirea oferită de Hristos!

De ce sunt prezenţi pe scenă, deşi rar şi fără nume?
Pentru lecţie de viaţă şi pentru înţelepciune!
Ei sunt doar indicatoare către Stânca din pustie,
Ei dau lecţii de morală şi slujesc de mărturie.

Rostul lor în pagini albe e dumnezeiesc de sfânt,
Orice om putând să-nveţe valorile din Cuvânt…
Când umil, neluat în seamă, ca martir, suporţi cuptorul,
Nu privi la faţa lumii ci doar la Mântuitorul!

Jercan Danut-Alexandru, 30 septembrie 2010

MÂNTUIREA ÎN EPISTOLA CĂTRE ROMANI

1. Minunată e solia Domnului din veşnicii:
„Cel neprihănit, de-a pururi, prin credinţă va trăi!”
Deşi adresată Romei, Pavel, prin a sa scrisoare,
Lumii-ntregi sublim prezintă pe al mântuirii Soare.

2. Mie nu îmi e ruşine cu-Evanghelia lui Hristos;
Ea-i puterea mântuirii pentru cel ce-i credincios.
Tu, deci, care-nveţi pe alţii, fii exemplu pentru ei!
Să nu judeci, ci, mai bine, poartă torţa dragostei!

3. Toţi suntem lipsiţi de slavă, căci toţi am păcătuit.
Doar Hristos ne-oferă haina de om nou, neprihănit,
Dacă noi, iudei şi neamuri, ne plecăm în pocăinţă
Şi-L lăsăm să ne conducă la a crucii biruinţă.

4. Nimeni nu va fi în ceruri socotit neprihănit
Nici prin Lege, nici prin fapte, nici prin merite primit,
Ci doar prin credinţa-n Domnul! Desfiinţăm noi Legea, deci?
Nicidecum, căci ea-i oglinda guvernării Lui în veci!

5. Tocmai fiindcă-i imposibil Legea a o desfiinţa,
Domnul S-a adus ca jertfă, pentru noi, pe Golgota.
Dumnezeu e Autorul şi al Legii-n nemurire,
Şi al harului prin care ne acordă mântuire.

6. Fiindcă suntem prin credinţă socotiţi neprihăniţi,
Noi cu Tatăl avem pace, prin Isus fiind primiţi.
Dacă prin Adam păcatul trece-asupra tuturor,
Prin Hristos moartea e-nvinsă şi-avem veşnic viitor.

7. Deci, să nu mai stăpânească de-azi păcatu-n trupul nostru
Şi să n-ascultăm de pofta şi ispita-acestui monstru!
Fiindcă moartea este plata pentru orişice păcat,
Viaţa veşnică fiind darul pentru cel sfânt şi curat.

8. Ştim că Legea-i sfântă, dreaptă, bună, un îndrumător
Spre Hristos, Mielul de jertfă, unicul Mântuitor;
Dar ca să ne mântuiască, ea nu poate niciodat’.
Doar Isus mă face liber dintr-un fost rob condamnat.

Căci nimic bun nu e-n mine: binele ce vreau să-l fac,
Nu îl fac, ci răul care nu-l doresc, iată ce fac!
Vai de mine! Cine, oare, de-acest trup mă va scăpa?
Mulţumiri fie aduse Celui ce mă va salva!

9. Acum, dar, nu-i osândire pentru cei ce-s în Hristos
Şi-ale Duhului de viaţă-ndemnuri le-mplinesc frumos.
Dacă cineva nu are Duhul Sfânt, nu este-al Lui!
De ce parte azi te afli?… Cărui domn i te supui?…

Eu aleg să fiu de-acuma robul Domnului Isus,
Liber de-orice condamnare, sfânt în umblet, blând, supus,
Iar ca fiu, cu-o nouă haină, nou statut şi nume nou,
Să fiu pururi, printre oameni, al iubirii Lui ecou.

10. Hrist ales-a Israelul din vechime să Îi fie
Un neam sfânt, un neam de preoţi şi, această-mpărăţie,
Lumii-ntregi să-i fie-exemplu şi lumină din Lumină,
Să-L cunoască toţi pe Domnul şi cu drag la El să vină.

El vrea, nimeni să nu piară, toţi să aibă mântuire,
Dar alege neamuri, oameni speciali pentru slujire.
Nu piatră de poticnire, ci El mi-e a vieţii Stâncă.
Am încredere deplină în iubirea Sa adâncă!

11. Dacă Israel, pe vremuri, şi-a pus singur înainte
Propria-i neprihănire, noi avem, azi, alte ţinte?
Totdeauna rămăşiţa e-o alegere prin har.
Sunt din cei şapte mii care nu se-nchină lui Baal?

12. Vă îndemn, dar, să aduceţi jertfă trupurile voastre,
Jertfă vie şi plăcută Domnului din sfere-albastre!
Vă-nnoiţi în mintea voastră! Tuturor, smerit slujiţi!
Nu nutriţi păreri înalte! Fără făţării iubiţi!

Întrucât de voi atârnă, cu toţi oamenii, în pace
Să trăiţi, căci răzbunarea cu „cărbuni aprinşi” se face!
Fiţi supuşi şi daţi respectul celor care vă conduc
Şi frumos, ca-n timpul zilei, să trăiţi şi în „amurg”!

13. Voi, cei tari, îngăduiţi-i pe cei slabi! Nu daţi prilej,
Prin a voastră influenţă, nimănui ca să dea greş!
Studiaţi cu rugăciune şi trăiţi, prin Duhul Sfânt, –
Fără-a judeca pe alţii – tot ce scrie în Cuvânt!

Dumnezeul păcii noastre în curând îl va zdrobi
Pe Satana, şi păcatul pentru veci se va sfârşi!
A Acelui, ce-n iubire mântuirea ne-a urzit,
Fie gloria, puterea, cinstea, slava-n infinit!   AMIN

Magdalena Toma – 27 septembrie 2010

* * *

Puteti descarca aceste sinteze si ca fisier Word aici:
SINTEZE BIBLICE MAJORI – trim. 3 – 2010.

Incercand sa dea raspunsuri
La o mare provocare,
Pavel, fratilor din Roma,
Le trimite o scrisoare…
Erau vremuri incarcate
De idoli si de traditii,
Vremuri pline de pacate,
De razboi si armistitii…

Grecii isi doreau sa stie
Despre zei, despre stiinta,
Religii, filosofie,
Mantuire prin credinta…
De aceea, Pavel, scrie
Din Chencrea catre romani,
O scrisoare, o solie
Dintr-o tara de spartani…

Era greu… Iudeii care,
-Secularizati in dogme,
Cu patima si ardoare
Aparau rituri si forme;
Jertfe, circumciziune,
Legi apuse in Hristos,-
Respingeau sansa minune
Pentru omul pacatos.

Roma metropolitana,
Cu picioarele de fier,
Imbracata in sutana,
Era lucru efemer
Pe langa nemernicia
Fanatismului iudeu…
Sa provoci idolatria
Era tare, tare greu!

Sa vestesti noua credinta:
Mantuirea prin Hristos,
Harul pentru biruinta,
Parea doar un vis frumos…
Daca Pavel vestea harul,
Iudeii chemau Soborul
Si cu limba carau parul
Spre-a lovi predicatorul!

Daca Pavel tragea carul
Ce-a dus pe Ilie-n cer,
Iudeii carau paharul
Mozaismului sever;
Daca Pavel spunea: Legea
Este numai o oglinda!
Implorand faradelegea,
Iudeii doreau sa-l prinda…

Intorceau de graba dosul
Si-aduceau spanzuratoare
Strigand: Pavel mincinosul
Are mintea in picioare!
Mantuirea prin credinta
N’are nici un fundament,
Fapta-I pentru biruinta
Principalul element!

Lupta era mult prea dura
Si dusa de la distanta,
Pentru cel fara Scriptura,
Parea fara importanta…
Insa dragostea de frate,
De suflete, de Cuvant,
Renuntand la libertate
Coboara chiar in mormant…

Pavel prinde in agenda
Un nou drum misionar
Chiar daca va lua amenda
Ca-L slujeste pe “Tamplar”…
Doar asa putea sa puna
Temelie-adevarata
Chiar in Roma cea pagana
Si de evrei tulburata…

Iudeii din diaspora
Intelegeau, in sfarsit,
Semnul, ca sosise ora,
Sa creada in Cel jertfit.
Mantuire prin credinta,
Nu prin faptele pompoase,
Chemare la biruinta
Catre Neamuri pacatoase:

Si iudei dar si romani,
Greci si fii de Ismael
Puteau avea, fara bani,
Cerul, prin Emanuel!
Greu de inteles? Prea greu
Sa accepti ca fiecare,
Sub virtuti de Arhiereu,
Are sansa de salvare?

Greu sa intelegi ca harul
Nu altereaza porunca,
Dimpotriva… are darul
De-a pune sub talpa, Stanca!
Harul, Legea si Credinta
Iti maturizeaza mersul,
Prin Hristos sa ai putinta
De-a atinge Universul!
……………………………….

Multumim, iubite Pavel,
Pentru-a ta scrisoare sfanta,
Ce ne-a scos pe toti din Babel,
Din robia cea mai crunta!…

Jercan D Alex. 24 09 10

Un post-scriptum mai semnez,
Capat epilogului:
Pavel, pentru al sau crez
A platit cu viata lui!…
Adunand din suflet scrumul,
Ce parere ai… ce zici?
Daca-acesta este drumul…
Mai doresti sa te implici?

SĂNĂTATE ŞI VINDECARE

1. Binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi înaltu-I Nume
Pentru marea Sa iubire, ce în veci nu va apune!
Inima, genunchii, viaţa le plecaţi în adorare
’N faţa Celui ce v-oferă sănătate, vindecare!

2. Paşii voştri-n libertate să-i conducă, vrea Hristos,
Dar alegerea, voinţa, v-o respectă, ne-ndoios.
Fiţi ca Daniel, exemple-n Babilonu-acestei lumi
Şi, ca Avraam, alegeţi să urcaţi pe-a’ jertfei culmi.

3. Cei ce se încred în Domnul zilnic şi-nnoiesc puterea;
Ca şi vulturul ei zboară şi îşi limpezesc vederea.
Tu alergi în maratonul vieţii şi-al credinţei sfinte?
Legea existenţei noastre e mişcarea, ţine minte!

4. Curge Râul Mântuirii, pentru cei ce-s însetaţi,
Din Hristos, Izvorul vieţii, spre a fi toţi vindecaţi.
Ţi-este sete? Astăzi vino! În torente, Apa Vie
E-oferită fără plată, cui i-e dor de-Împărăţie.

5. Dacă vrei ca-n sănătate viaţa-ntreagă să trăieşti,
Mediu-n care stai să fie însorit de slăvi cereşti.
O plimbare în natură şi respect pentru Sabat
Ţi-nnoiesc vigoarea-n suflet şi în trup, neîncetat.

6. Dumnezeu ne-a pus în cuget duh de viaţă şi-nfiere,
Care izgoneşte frica, prin a păcii adiere.
Prin credinţă-nvingem stresul, traume, boli şi-orice-ar veni.
Nici prigoană şi nici moarte de El nu ne-ar despărţi!

7. Doar prin El avem iertare, vindecare de păcat.
Doar cu El avem odihnă-n şase zile şi-n Sabat.
„O, veniţi, şi de la Mine învăţaţi smeriţi să fiţi,
Blânzi, bogaţi în fapte bune, cu iubire-mpodobiţi!”

8. Tu, ce fel de atmosferă răspândeşti în jurul tău?
Văd şi simt toţi că, prin tine, le vorbeşte Dumnezeu?
Cei în care locuieşte Hrist, vor fi înconjuraţi
De-atmosfera şi parfumul îngerilor minunaţi.

9. Când blândeţea, temperanţa ta va fi recunoscută
De toţi oamenii, atuncea eşti biruitor în luptă.
Spune : „NU!” oricărui lucru care e dăunător,
Iar în tot ce-i bun, păstrează echilibrul salvator!

10. Să nu spui nicicând că „albul” este câteodată „negru”.
Tuturor le fii o pildă de om sfânt, cinstit, integru!
Când eşti ispitit, ca Domnul, să rămâi de neclintit.
Fii ca Daniel şi Iosif, diamant viu, strălucit!

11. O, nu dispera când norii prevestesc şi-aduc furtuna!
Dumnezeu este la cârmă. Bucură-te-ntotdeauna!
Fii cu inima voioasă, laudă-L pe Dumnezeu!
Sănătatea ta spori-va şi, la fel, sufletul tău.

12. Nu uita, că trupul este templul Duhului cel’ Sfânt
Şi că nu suntem ai noştri, precum scrie în Cuvânt.
Hrana, pentru corp şi minte, înţelept s-o folosim
Şi-n dietă, ca şi Domnul, pildă tuturor să fim.

13. Însă, mai presus de toate, sănătatea, fericirea
Cresc sub ploaia părtăşiei, când le va-nsori iubirea.
Să nu stăm în izolare! Printre oameni, ca Isus,
Să ne-amestecăm şi-n inimi să plantăm cerul de sus.

În spitale, în bordeie sunt mii deznădăjduiţi,
Ce trăiesc în izolare şi se simt nepreţuiţi.
Lângă patul lor, un zâmbet, un cuvânt, un dar frumos
Le va spune ce valoare au în ochii lui Hristos.

EPILOG

Lumea zace-n suferinţă; numai azi putem salva.
Semnele sunt elocvente, că Hrist vine-n slava Sa.
Azi, spre El, Marele Medic, să-ndreptăm pe fiecare,
Căci doar El poate s-ofere sănătate, vindecare!

Magdalena Toma – 10 iunie 2010

“Cand resursele sunt mereu prea putine si, asemenea fructelor, foarte repede trecatoare, Magdalena Toma aduce iar o bogatie pentru toate anotimpurile. De pe pozitia celor care iubesc la fel de mult, dar pot face mai putin pentru copii, nu putem decat sa le recomandam tuturor acest material valoros si, indiscutabil, strict necesar in fiecare grupa de copii.

Daniel Chirileanu”

A aparut volumul 2 de poezii pentru copii “Mere de aur in panere de argint”. Cartea este publicate de Editura “Viata si Sanatate” din Bucuresti.

Aceste sinteze de poezii si cantece pentru copii sunt pregatite in fiecare trimestru de Magdalena Toma si publicate la Intercer pe website si in buletinele trimise pe email.

Puteti cumpara aceasta carte de pe website-ul Editurii “Viata si Sanatate”, detaliile le gasiti pe aceasta pagina:

http://www.viatasisanatate.ro/librarie/MERE-DE-AUR-IN-PANERE-DE-ARGINT-_-VOL.-2.html

Puteti gasi mai jos sintezele biblice pentru copii (primii pasi, gradinita, primara, juniori) pe trimestrul II / 2010

Multumim sorei Magdalena Toma pentru pregatirea acestor materiale deosebite.

* * *

PRIMII PASI – TRIM. 2 – 2010

LUNA  APRILIE

1A). PESCARI

Când văzură-atâta peşte
La o vorbă ce s-a spus,
Totul au lăsat pescarii
Şi au mers după Isus.

Cine vrea ca să-I urmeze
Astăzi cheamă tot aşa.
Pentru-a fi pescari de oameni,
Şi noi totul vom lăsa.

1B). ESTE DOMNUL!

Este Domnul, Cel ce face
Bine tuturor, oricând.
Unde este El, e pace,
Ceru-n suflet coborând.

La Cuvântu-I, prind mult peşte
Ucenicii-n răsărit,
Iar pe mal, Hrist îi aşteaptă
Cu dejunul pregătit.

Si pe ţărmul vieţii noastre
Stă Iubirea, aşteptând.
Este Domnul, Cel ce face
Bine tuturor, oricând.

LUNA  MAI

2A). ÎN CASA DOMNULUI

În Casa Domnului
E loc de pace şi iertare.
În linişte solemnă
Păşeşte fiecare.

Chiar şi pentru copii
E-un loc liniştit şi plăcut.
Aici primesc ei bucuria
De a zâmbi celui trist şi tăcut.

Pe chipul Domnului Isus
E-atâta fericire,
Când eu şi tu, copiii Săi,
Le oferim altora multă iubire.

2B). TEMPLUL,
CASA LUI DUMNEZEU

Eu mă bucur când aud:
„Hai la Casa Domnului!”
Căci de pace sunt umplut,
Când ascult Cuvântul Lui.

Împăratul Solomon
A zidit un templu mare,
Din respect pentru-al său Domn,
Ca şi-a noastră adunare!

Toţi voioşi venim aici,
În prezenţa Celui  sfânt:
Prunci, copii, părinţi, bunici,
S-ascultăm al Său Cuvânt!

Nu vorbim, nu alergăm!
Stăm pe scaun cuviincios.
Lecţiunea o-nvăţăm
Şi cântăm un imn frumos!

Doamne, Ţie mulţumire
Pentru minunatul templu!
Tu-mi oferi aici iubire.
Eu pe Tine Te contemplu!

LUNA  IUNIE

3. ÎNMULŢIREA  PÂINILOR

Într-o zi cu cer senin
Bunul Domn a predicat
Despre harul Său divin
Oamenilor dintr-un sat.

Cam cinci mii bărbaţi la număr,
În afară de femei
Şi copii, în Betsaida
Pun vieţii lor temei.

Încântaţi, ei Îl ascultă
Şi cu toţii, mare, mic,
Până se-nserează, uită,
Că nu au mâncat… nimic!

„Daţi-le voi să mănânce” –
Ucenicilor le spune
Şi-astfel, Domnul, lor şi nouă,
Ne trasează-o misiune.

Dar de unde să procuri
Pâine pentru-aşa mulţime?
Cine-n mari încurcături
Are rezolvări sublime?

Numai Domnu-n mod stabil
Se-ngrijeşte, cu iubire,
De cinci mii sau de-un copil
Şi le-acordă preţuire.

Din cinci pâini de orz, pe care
Un băiat le dăruieşte,
Şi doi peşti ce-n coş îi are,
Hrist minunea pregăteşte.

Domnul binecuvântare
Cere peste-aceste pâini
Şi-nmulţite, fiecare
Trece-apoi din mâini în mâini.

Toţi deplin s-au săturat!
………………………………
Domnul şi-astăzi înmulţeşte
Pâinea şi tot ce ne-a dat.
S-o-mpărţim şi noi, frăţeşte.

Ce iubire minunată
Are Domnul nostru sfânt
Pentru noi! Vecia toată
El va fi al nostru cânt!

Autorii versurilor:

-Benone Burtescu: nr.1A)
- Lavinia Stoica: nr. 2A)
-Magdalena Toma: nr. 1B), 2B), 3

Imnuri propuse:

- Pescuirea minunată – colecţia „Sunt
o mică lumină”, nr. 119
- Casa Domnului – colecţia
„Povestirea începe”, nr. 39
- Domnul a lucrat; Oricând era nevoie  nr. 116 şi 118 din colecţia „Sunt o mică lumină”

* * *

Puteti descarca mai jos materialele complete.

Sinteze primii pasi trim.II/2010

Sinteze gradinita trim.II/2010

Sinteze primara trim.II/2010

Sinteze juniori trim.II/2010

Juriul format din: Buciuman Ioan, Florin Laiu, Amalia Uba, Petre Teofil, Uba George, a anuntat urmatoarele rezultate pentru participantii la concursul de creatie lansat de www.programetineret.ro.

Multumim celor care au participat in luna aprilie la acest concurs si va anuntam ca acest concurs continua si in luna mai. Asteptam creatiile dumneavoastra la adresa programetineret@azsbellu.ro
Creatiile pot fi de orice gen: poezie, proza, dramaturgie, eseu…etc.
Anuntam ca toate aceste creatii vor fi reunite intr-o carte care va fi tiparita in toamna acestui an.
Va asteptam! Promovati-va cu noi!
Intra si vezi toate creatiile publicate pana acum. Click aici
Vezi regulamentul concursului aici

Dragi prieteni, am pregatit in aceasta perioada un concurs de creatie. Fata de concursul de creatie organizat anterior de programetineret.ro, acesta va avea un juriu format din: Buciuman Ioan, Florin Laiu, Amalia Uba, Petre Teofil, Uba George. Juriul va fi condus de domnul George Uba.

Concursul se va desfasura in fiecare luna dupa data de 1 pana pe data de 30, apoi juriul va analiza creatiile trimise si pana pe data de 10 a lunii urmatoare va desemna castigatorii pt luna care a trecut. Se vor premia primele 3 locuri.

www.programetineret.ro va organiza in toamna acestui an un festival de creatie, la care vor fi invitati toti participantii acestui concurs si altii care doresc sa participe. Festivalul se va desfasura cel mai probabil in luna octombrie sau noiembrie 2010 in Bucuresti si va avea pe langa partea de creatie si o parte muzicala. Va fi multa poezie, proza, muzica…si alte surprize. Totodata, dorim sa publicam un volum de poezii cu toate poeziile trimise de dumneavoastra pentru concurs. Volumul de poezii va fi lansat in cadrul festivalului.

Pentru a putea realiza aceste lucruri avem nevoie de colaborarea dumneavoastra.

Click aici pentru a va inregistra in concurs

Dupa ce v-ati inregistrat – Click aici pentru a publica o creatie

Va incurajam sa publicati sau sa ne trimiteti creatiile dumneavoastra in fiecare luna. Puteti publica dumneavoastra creatiile urmarind tutorialul care poate fi accesat aici sau ne puteti trimite creatiile la adresa: programetineret@azsbellu.ro

Regulamentul concursului:

1.
Ceea ce publicati sau ne trimiteti spre publicare trebuie sa fie compus de dumneavoastra.
2.
Fiecare dintre participanti poate trimite sau publica maxim 5 creatii in fiecare luna
3.
Vor fi acordate 3 premii in fiecare luna pentru fiecare categorie de varsta.
4.
Vor fi 2 categorii de varsta: o categorie de 5-14 ani si o alta categorie peste 14 ani, in ultima categorie intrand orice varsta, fara limita!

Mult succes!
www.programetineret.ro

Partener: INTERCER.NET

Roada Duhului Sfant

TE intrebi de ce ma rog cand ploaia de lacrimi vine?
IUBESC cerul, iubesc crucea, te iubesc  chiar si pe tine!
CU o dragoste fierbinte, nu cu una trecatoare…
O de-ai intelege darul dat de Cel ce nu mai moare!…
IUBIRE ti-a dat prin jertfă… Vin-o, prinde mana Lui!
VESNICA va fi rasplata pe meleagul cerului!…

Biciul iernii care bate cu furie si putere
Uscand iarba, frunza, floarea care poarta-ntransa miere,
Ca orice, in lumea asta va ajunge-ntr-un final
Un obiect-amintire asezat intr-un jurnal…
Ramane doar una-n lume, sa ne-anime pe pamant
Iar numele-i sta in fructul, viu, al Duhului cel Sfant…
Afla despre ce e vorba privind la-nceput de rand.

Poti uita copilaria sau ranile vindecate
Atatea lucruri marunte de la fire-mprumutate…
Cate nu se uita-n viata… e normal, doar trec cu toate…
E util sa nu uiti scopul, tinta, si ceva in plus,
Asezat in partea stanga, ca un dar de la Isus.

Razele de soare, luna, stelele din univers
Au un aer de legenda si o aura de vers…
Briza atingandu-ti fruntea ti-aminteste ca traiesti
Du-ti pana la capat crezul, demonstreaza ca iubesti!
Atarnand de creanga crucii stai in suflet cu-ntrebare?
Rugaciunea sa te-alinte, in credinta fii o floare…
Elixirul tineretii se afla dar cu…

Bate vant de-apocalipsa peste toate cate sunt…
Un inger cazut ia nota chiar de orice amanunt…
Nu renunta si nu iarta injurand si blestemand,
Agitand multimi de demoni, vesnic dur, vesnic flamand…
Ti-amintesti? Isus promite ca, oricand, te ocroteste
Atunci cand loveste raul, cand speranta se-ofileste…
Tu alunga-ti disperarea, priveste  spre ceruri, sus…
E mai bine sa-ti duci crucea ca un ucenic supus
Alegand ca razbunare… bunatatea lui Isus.

Lacrimile bat la poarta inimilor credincioase
Obosite si-asaltate de idei periculoase…
Ienicerii umplu drumul care duce spre altar
Atacand cautatorii de iubire si de har…
Lupta e tot mai fierbinte, multi cedeaza pentru linte,
Ispititi de Afrodita, muza celor fara minte…
Tari, raman numai stegarii care au un crez real
Agatat de sfanta cruce si de marea de cristal…
Tari, raman cei care lupta sa obtina biruinta,
Etaland emblema jertfei obtinuta prin credinta.

Sabia in cui atarna, obiect de-artizanat…
Alta data sfida lumea operand in lung si-n lat…

Fapte rele, fara numar, stranse-n cufar de-amintire
Au trecut, prin jertfa crucii, de la crima la iubire…
Cartea Sfanta a dat startul  catre viata si schimbare
Indicand porunca Legii si-aducand eliberare…

Buze sfinte ce-au stins jarul pe-al Golgotei univers
Izbind firea, mi-au dat harul sa imi vad pacatul sters…
Nu am sa mai strig osanda catre fratii mei de sange…
Evident… cand dai in altii, chiar Dumnezeirea plange!

Biblia ne povesteste despre ape in pustie,
Lanuri aurii ce-asteapta seceris pe vesnicie;
Aroganta egipteana, idoli babilonieni,
Neghine si oi si capre, profetii si cai troieni…
Dumnezeu ne cerceteaza, ne someaza cu durere,
El ne vrea in cer, acasa, noi zambim catre placere…
Tot ce vrea, iubitul Tata, e un caracter curat,
Este caracterul jertfei chiar de Domnul aratat…
Acesta e adevarul scris cu har… Nu-i minunat?

Ingerii stiu sa mareasca prin cantari pe Dumnezeu…
Numai tie ti se pare ca ar fi putin cam greu…
Fara zel si staruinta, fara dubla-ascensiune
Raza crucii nu te-atinge, si ramai pe veci taciune…
Ai succes doar cand in lupta ti-amintesti de Cel ce-ti scrie
Numele in cartea vietii ca sa-l ai o vesnicie.
Asigurarea e data prin Isus, mort si-nviat…
Roaga-te sa ai izbanda in razboiul declarat…
Elementele iubirii, de le ceri, ploua de sus…
Alege sa zbori spre stele, nu prin tine, prin Isus!

Jercan Danut Alex 2010-03-26

ROADA DUHULUI

1. Dumnezeu este Izvorul dragostei adevărate.
Dacă ea prin tine curge-n matca unei vieţi curate,
Peste alţii se revarsă în torente zi de zi.
Roada Duhului, în tine, străluceşte-n raze vii.

2. Un ocean de bucurie El revarsă peste tine.
Chiar când treci prin suferinţă, Duhul Sfânt te va susţine.
Pas cu pas te însenină până-ajungi pe culme, sus,
Ca să-ţi fie bucuria veşnică, lângă Isus.

3. Într-o lume tulburată de păcat, dureri şi moarte,
Duhul Sfânt, celor ce-L cheamă, pace din belşug le-mparte.
Eşti, cu Dumnezeu, în pace? Dar cu cei de lângă tine?
Fapta, vorba ta alină?… Sau îi face să suspine?…

4. Roada Duhului, răbdarea, se dezvoltă-n încercări,
Dar prea des noi trecem pragul îndelungei Lui răbdări.
Dacă limite nu are azi răbdarea Celui Viu,
O, ascultă-L şi urmează-L! Mâine fi-va prea târziu!

5. Dragoste şi bucurie, pace sfântă şi răbdare
Urcă paşii tăi pe-o treaptă şi mai ’naltă în formare.
Îmbrăcat cu bunătate, c-un port nobil şi frumos,
Vei învinge şi duşmanii, atrăgându-i la Hristos.

6. Iar prin facerea de bine Duhul Sfânt creează punţi
Către cei robiţi de patimi, boli, abuzuri, oameni crunţi.
Când te va-ntreba la bară: „Tu-ai făcut în viaţă bine?”
Vei putea răspunde: „Doamne, eu Te-am oglindit pe Tine”?!…

7. Cât despre credincioşie, ea e codul de onoare
Al acelui ferm, integru, fie-n lucru mic sau mare.
Credincioşi până la moarte – vrea să fim, al nostru Tată.
Cine astăzi Îl urmează, mâine va primi răsplată.

8. Dacă împleteşti blândeţea cu smerenia, frumos,
Eşti un argument puternic în favoarea lui Hristos.
Eşti tu azi, ca Moise, omul cel mai blând de pe pământ?
O, atunci Se odihneşte peste tine Duhul Sfânt.

9. Toată viaţa e o luptă contra firii pământeşti.
Lăudăroşia vieţii, pofta ochilor fireşti
Pot fi biruite numai dacă Dumnezeu tronează
În al vieţii noastre templu, ţinând conştiinţa trează.

Iosif ne-a rămas exemplu-n castitate şi-nfrânare,
Iar Samson ne-avertizează să fim tari în încercare.
Orice roadă, exersată, ne conduce zi de zi
Spre noi culmi de biruinţă. Poţi şi tu erou să fii!

10. Ca să fim sfinţi în purtare în a vieţii lungă cursă,
Hrist, Neprihănirea noastră, ni-este a puterii Sursă.
Fără-aluarul fariseic, fără merite pretinse,
Ne plecăm la cruce-n faţa slavei mâinii Lui întinse.

11. El e Calea, Adevărul, Viaţa şi Neprihănirea.
Doar prin Duhul Sfânt cunoaştem cât de-adâncă-I e iubirea.
Adevărul nu-nsemnează doar ce ştim, ci şi-mplinim
Într-un spirit nobil, sincer, ca şi Maestrul divin.

12. „Hrist în noi, nădejdea slavei” – într-un caracter supus
E esenţa mântuirii oferite de Isus.
Luminezi? Eşti plin de roade? Eşti, celor din jur, o stea?
Simt că, peste ei, prin tine, Hrist revarsă dragostea?

13. Singura dovadă certă, c-aparţinem lui Hristos,
Este pomul vieţii noastre, cu un rod bogat, frumos.
Roada Duhului, spre oameni, pomu-l face să se-aplece.
Împotriva-acestor roade nu există nicio lege!

Magdalena Toma – 25 martie 2010

Privesc ochii tai,
Izvor de apa curata…
In limpezirea lor
Imi vad chipul,
Gandul, fapta…

Privesc fruntea ta,
Stanca de dragoste pura…
In furtuna ai stiut sa ramai
Mereu senina,diafana,
Simpla crestina…

Privesc gura ta,
Fruct exotic atins de roua divina…
Sucul lui aromat
Vindeca boala ,suferinta
Si renaste speranta, iubirea…

Privesc chipul tau,
Imi imaginez ingerii…
Sunt consternat si nu inteleg
Cum de a stiut Creatorul
Sa-ti intocmeasca gandurile…

Privesc mainile tale,
Ramuri de maslin inflorit…
Atingerea lor tainica
Alunga toate lacrimile,
Aduce in suflet soarele…

Privesc picioarele tale,
Descopar in toata frumusetea dragostea…
Ea alearga de mii de ani
Prin coridoarele vesniciei
Pana pe meleagurile pamantenilor…

Privesc zambetul tau,
Zaresc in apropiere jertfa si Golgota…
Cerul a imbracat in mantia iubirii
Copilul ratacit de acasa,
In ziua cand dragostea a schimbat istoria…

Privesc iubirea ta,
Mesager coborat dintre astrii…
La lumina ei tainica
Am gasit desenat drumul
De reintoarcere Acasa…

Gabriel Neagu
08.03.10

Ne rugam lui Dumnezeu sa-i mai prelungeasca viata,
Sa-i vindece teama iernii si din par sa-i ia albeata,
Sa ii intareasca pasul, inima ce-abia mai bate
Si de ziua ei sa-i duca  „La multi ani cu sanatate!”

Ne rugam sa-i fie bine, pensia sa se mareasca
Si-n gradina existentei, lutul sa se dezmorteasca,
Sa o viziteze fratii, pastorul, mai multe seri
Cand are descurajare sau cand  are neplaceri.

Punem un colet la posta cu dulciuri, fistic, alune,
Cu ulei, faina, ceaiuri – din PLAFAR – , cele mai bune…
Punem, sigur, si-o hăinuta ca poate s-a rupt cea veche,
Si papuci, cu floricica, ii trimitem, o pereche.

Cel putin o data-n an, multi fac  – „fapta obligata” -
Si mai multi uitand de mama, poate n-o fac niciodata.
Eu lansez o intrebare ce pe mine m-a strapuns:
Pentru cate face-o mama, oare este de ajuns?

Are-o zi in calendar … Multi intreaba, de-obicei:
Ziua noastra cand mai este? De ce numai ziua ei?
Pentru cei dusi prea departe sa mai scrie o scrisoare
Cu o lacrima sub geana, lansez doar o intrebare:

Va veni, desigur, ziua cand spasit, te vei intoarce
Sa vezi ce mai face mama, daca plange, daca toarce…
Niciodata nu-i tarziu… rusinat poate-ti soptesti…
Ce vei face, ce vei spune, daca nu o mai gasesti?

Jercan D Alex

Puteti gasi mai jos sintezele biblice pentru copii (primii pasi, gradinita, primara, juniori) pe trimestrul I / 2010

Multumim sorei Magdalena Toma pentru pregatirea acestor materiale deosebite.

Sinteze Primii Pasi 2010 Trim.1

Sinteze Gradinita 2010 Trim1.

Sinteze Primara 2010 Trim.1

Sinteze Juniori 2010 Trim.1

Va asteptam pe www.concurs.programetineret.ro pentru a va verifica cunostintele biblice. Incepand cu aceasta saptamana exista intrebarile care au fost in concurs din cartea Geneza, Exod si Levitic, si vom adauga intrebarile la sfarsitul fiecarei carti. Va asteptam!

Articole publicate pe programetineret.ro

Rabdarea – Program muzical

Laudati pe Domnul – Program muzical

Prietenia, o comoara nepretuita – Program muzical

Lauda Domnului – Program muzical

Istoria unor imnuri crestine – Program muzical

Rugaciune de seara… – Poezie

Intrebari Olimpiada religie Grupa 0

Intrebari Olimpiada religie Grupa I

Intrebari Olimpiada religie Grupa II

Intrebari olimpiada religie grupa III

Vis de cer – Partitura

Templul frumos – Poezie

Cotofana si privighetoarea – Poezie

Pacea de sus – Poezie

Raze si sloiuri – Poezie

Virusul – Poezie

Ecou – Poezie

Program special pentru ziua mamei

Multumire mamei

Dumnezeu a creat o mama minunata

Pentru mama

De vorba cu mama

Mamica mea…

Multumeste mamei,

Mamele sunt…

Mama

Chipul Mamei

In plus fata de aceste articole noi care s-au publicat saptamana aceasta gasiti la urmatorul link toate articolele care cuprind resurse pentru programul de mama:

http://www.programetineret.ro/tag/mama/

Premiul 1 Butilca Alina Laura, Judetul Mures Biblia, coperta din piele naturala, cu fermoar, culoare alb.	Premiul 2 Roxana, Bucuresti Cartea “Tragedia Veacurilor si albumul “Vis de cer”	Premiul 3 Neagu Eugenia, Alexandria, Teleorman Cartea “Jocul cu copiii nu-i o joaca” si integrame biblice

Articole noi

Nu suntem vesnici

Sacrificiul unui copil

Intrebari concurs Biblic Februarie

Nu ma asteptam….

Daca ar veni Isus…

Ingerul si batranul crestin

DOAMNE, DE CE ATATA GRABA?



Un spaţiu mărit în care creşte, frumoasă, poezia.

Avem marea bucurie de a fi primit la Grădinile Harului un teren suplimentar pentru câteva straturi de poezie, în plus. Mii de mulţumiri celor care au avut curajul şi voinţa de a lua o asemenea decizie!

Am vorbit în numerele trecute despre ce este şi ce nu este poezia, spunând câte ceva  despre metaforă. Consider că aceste lucruri sunt esenţiale în ceea ce priveşte esenţa şi calitatea actului creator numit poezie. În acest număr, aş vrea să fac referire la una dintre calităţile fundamentale ale discursului poetic numit poesis: frumuseţea textului poetic.

Cei din vechime atribuiau artei, în general, şi poeziei, în special, trei funcţii obligatorii: poesis, mimesis şi catharsis. Ne vom ocupa succint de prima dintre ele. Poesis este calitatea unui text de a transmite o emoţie, cu subînţelesul că această emoţie trebuie să fie frumoasă. În realitate, nu toate emoţiile transmise de poezie sunt agreabile şi plăcute, dar nu a fost găsit un alt cuvânt mai potrivit pentru a defini acest aspect de principiu al versului de calitate. › citește în continuare

CONCURS BIBLIC

In luna ianuarie, pe langa concursul de postare a materialelor pentru programele de tineret lansat cu doua luni in urma, programetineret.ro lanseaza un nou concurs, CONCURS BIBLIC

Va asteptam in continuare sa postati materialele pentru tineri. Concursul continua!!!

Incepand cu aceasta saptamana programetineret.ro va publica materiale pentru liderii de tineret, ideii pentru intalniri, subiecte de discutii…si altele…Va asteptam!

Materiale publicate intre 18 decembrie 2009 – 14 ianuarie 2010:

Materiale pt lideri

Profetii mici – Daniel

Profetii mici – Maleahi

Profetii mici – Zaharia

Profetii mici – Hagai

Profetii mici – Tefania

Spune-mi ce muzică asculţi ca să îţi spun…………..

Alte articole

Puterea vindecatoare a rugaciunii…

Dumnezeul Vechiului Testament

Joaca!

Meditatie pe un colt de Cer…

Da-mi pe Isus!

zar? sau puzzle?

Fii extraterestru!

Recapata-ti valoarea!

Cand muzica traieste!

despre litere

La tine e frumos?

Talharul

Cum trece roua

A mai trecut un an…

Rugaciune

Semnele Revenirii

lumi paralele…

Culori pentru Nou

La iesle…

La fel ca alti

Inceput de An nou

Ultimile ore

LA MULTI ANI INTERCER!

Ce faci cu viata ta

De 70 de ori cate 7

De sarbatori…

Eu, cetateanul secolului XXI

Vorbeam despre.. o casa

Vremea impacarii

Pentru anul nou

Intamplare de iarna

Sa darui Zambet

În Trecerea grabita

Program de Ziua Colportorilor

Puterea vindecatoare a rugaciunii…

Meditatie pe un colt de Cer…

Luna decembrie a adus 4 castigatori la concursul de poezie lansat de programetineret.ro. Acestia sunt:
Premiul special oferit de programetineret.ro domnului Gabriel Neagu pentru poeziile publicate si trimise. Premiul este cartea “Imblanzirea Tigrului” oferit de Bebedream
Premiul 1: Peiculescu Oana – cu poezia “Ingerii vestesc pe Isus”. Premiul este albumul numarul 2 al grupului vocal Gaborii “Ohtar aseh? De ce nu vii” ?
Premiul 2: Daniel – cu poezia “Ce faci cu viata ta”. Premiul este un cd, albumul “VIS DE CER”, interpretat de Luiza Tufisi.
Premiul 3: Iovu Corina-Beatrice – cu poezia “Cine da, lui isi da. Premiul este un cd, albumul “VIS DE CER”, interpretat de Luiza Tufisi.
Felicitari castigatorilor! Concursul continua si in luna ianuarie
Va incurajam sa publicati resursele crestine pentru tineret de care dispuneti pentru a avea acces tot mai multi tineri la ele. Va multumim. Daca aveti ceva de postat va puteti inscrie pe site si publica sau ne puteti trimite la programetineret@azsbellu.ro si le vom publica noi. In plus incepand cu luna ianuarie va fi un premiu special pentru utilizatorul care va publica cele mai multe resurse (poezii, partituri, proza, ilustratii, programemuzicale, etc).

Soarele sa va rasara

Tot cu dor de primavara!

Binele sa vi se-adune

Ca mainile-n rugaciune!

Fericirea sa se-astearna

Ca omatu-n zi de iarna!

Zambetul sa va sporeasca

Si cat zarea sa va creasca!

Inima sa bata una

Pentru Domnul totdeauna!

Casa sa va fie tare

Ca o stanca stand in mare!

Iar cararea sa va fie

batuta spre Apa Vie!

Cantecul sa va sarute

Si curaj sa va-mprumute

Iar cuvantul din Scriptura

Sa va fie-n veci masura!

Stelele sa va rasara,

Bland, in fiecare seara

Si speranta sa va poarte

spre popasuri “ca la carte”…

Vasul inimii sa fie

Super-plin cu APA VIE

Si sa creasca din pamant

Rodul Duhului cel Sfant!

S-aveti binecuvantare

Si pe drumul vietii, soare!

Sa fiti credinciosi de frunte

Si s-aveti casa pe munte

Iar Muntele Luminos

Sa fie Isus Hristos!

Isus, vatra sa va fie

La multi ani, casa de piatra!

DAlex Jercan

Va punem la dispozitie peste 1400 de articole publicate pana in prezent. Va asteptam sa ne trimiteti la programetineret@azsbellu.ro resursele pentru programele tinerilor de care dispuneti, chiar daca aceste programe sunt scrise de mana, noi asiguram transpunerea lor in format digital si publicarea pe site. Publicand resursele de care dispuneti participati automat la concursul lansat de programetineret.ro

Va asteptam sa publicati resursele pentru programele de tineret de care dispuneti, participand la concursul organizat de www.programetineret.ro

An de an

Am căutat iubirea

Ai ostenit de truda

A fost cândva

A ALERGA SPRE ŢINTĂ

Unde sa-L gasim

Ingerii vestesc pe Isus

Purtatori de miresme

Pescuire minunata

Tristete

De cu zori

La Betleem

Celui ce pleaca

De intalnire

La cruce

De-atatea lucruri vechi

Iubirea

Toata casa mea

Ruga spre staul

Ruga

Mai e putin pana in seara lumii

Istoria noastra

Dacă-ntr-o tainică vreme

Treizeci de-arginti

Zile de speranta si har

SINTEZE BIBLICE MAJORI-TRIM. 4 – 2009
CARTEA NUMERI – UN POPOR CĂLĂTOR

PROLOG
Cartea NUMERI este cartea unui călător popor
Către o precisă ţintă: moştenirea ţării lor,
Cum suna făgăduinţa spusă cu mult timp ’nainte
Lui Avraam, de Domnul nostru, ca în Canaan să intre.

1. Pentru-nvăţătura noastră au fost scrise cu-amănunte
Biruinţele-obţinute, dar şi-nfrângerile crunte
Ale celor din vechime. Noi, de ce parte vom fi?
Ce istorie vom scrie? Cărui domn îi vom sluji?

Ca să-L reprezinte bine-n faţa celorlalte neamuri,
Dumnezeu organizează tabăra pe multe planuri;
Ordine şi reverenţă, fiecare l-al său steag,
Iar Hristos în centrul vieţii şi pe-al taberei lor prag.

Cât despre leviţi, chemarea specială la slujire
Zilnic trebuia-nsoţită de-ascultare şi sfinţire.
Ca Nadab şi-Abihu, nimeni să n-aducă foc străin!
Cine-amestecă ce-i sacru cu profanul, nu-i creştin!

2. Israel era-n pericol prin pustia arzătoare;
În boli de orice natură se cerea o izolare,
Pentru ca în sănătate să rămână astfel toţi
Şi în Canaan să intre pe ale credinţei porţi.

Azi, să izolăm păcatul, dar nu şi pe păcătos!
Pe el să-l iubim fierbinte, întorcându-l la Hristos.
În familie s-aducem flori, nu apa geloziei,
Iar celor din jur, mireasmă din parfumul veşniciei.

3. Să privim atent acuma Sanctuarul din pustie:
El avea în centru-altarul arderii de tot, ce mie
Mi-aminteşte de Golgota şi de jertfa lui Isus,
Care m-a salvat din moarte şi spre ceruri m-a condus.

Chivotul cu Legea sfântă, slava tainică, Shekinah,
Simbol al comuniunii cu Cel ce e-n veci Lumina,
Sfeşnicul şi untdelemnul – Biblia şi Duhul Sfânt
Ni-L arată clar pe Domnu-n mijlocul nostru umblând.

Vreau să fiu „pom al vegherii”, ca migdalul ce-nfloreşte
Primu-n orice primăvară şi la viaţă ne trezeşte.

Nu vreau ca să fiu un „Uza”, ci levitul consacrat,
Ce-n „pustia” lumii de-astăzi e-n sfinţenie-nveşmântat.

4. Înainte de plecare din Sinai, în stil aparte
Israel sărbătoreşte primul Paşte-n libertate.
Fără sânge nu-i iertare! Tu, pe uşiorii vieţii,
Ai însemnul jertfei Sale, cum au azi toţi „înţelepţii?”

Precum Dumnezeu, pe vremuri, le era Conducător,
Şi pe noi azi ne conduce-n stâlp de foc şi stâlp de nor!
Cine-aude glas de trâmbiţi, să pornească-n drum spre Casă…
Doamne, fi-ne Călăuză spre a veşniciei oază!

5. Ah, dar ce glas se aude?… Tot poporu-n gura mare
Strigă, cârcotind că-i merge rău, că n-au mâncare…
Presiune din afară, în familie – răutate…
Cum să facă faţă Moise şi celor zece iscoade?

Doar prin rugă el rezistă, şi acceptă sfaturi bune,
Dar poporul tot decade şi-n pustie va apune.
La hotar de Canaan, azi, şi pe tine te întreb:
Murmuri… sau duci Vestea bună? Eşti Iosua? Eşti Caleb?

6. În pustia-acestei Terre oare şi noi stăm pe loc
Şi râvnim după „Egiptul” cu-al păcatului său joc?
Eşti „israelit” sau poate eşti străin venit din lume…
Jertfa de recunoştinţă la-nchinare să ne-adune!

Când păcatul fără voie la cădere ne conduce,
Jertfa ispăşirii noastre e Hristos ’nălţat pe cruce.
Ciucurii cu fir albastru azi în minte să-i purtăm
Şi-n sfinţenie deplină Lui, doar Lui să ne-nchinăm!

7. Să nu murmuri niciodată! Nu cârti, nu pizmui!
Dumnezeu, numai toiagul lui Aaron îl va-nflori!
De cârteşti, lepra Mariei va descoperi curând
Că invidia, trufia fac din tine un înfrânt!

Porţi şi tu ură mascată faţă de cei ce conduc?
Ca şi Core, vrei putere şi lucrezi cu vicleşug?
Pocăieşte-te, căci altfel iar pământul va-nghiţi
Pe cei răzvrătiţi şi mândri, din cap până-n temelii!

8. Cum în univers există ordine şi armonie,
Şi-n biserică vrea Domnul oglindiri de cer să fie!
El împarte darurile, cheamă „preoţi şi leviţi”.
Voi I-aduceţi Lui onoare, semenilor când slujiţi!

Vrei o funcţie înaltă? Nu uita, că Dumnezeu
Este Cel ce stabileşte în lucrare locul tău!
„Puneţi-Mă la-ncercare” – zice El despre zecime.
Veţi vedea cum voi trimite binecuvântări mulţime!

9. Domnul a făcut să sece apa în pustia Ţin
Şi-uneori în viaţa noastră, ca să vadă: Îl iubim?
„Stâncii-acesteia vorbeşte-i” – Moise-aude vocea Sa,
Dar de două ori loveşte, stricând simbolistica.

Din popor, toţi cârtitorii, ca pedeapsă, sunt muşcaţi
De „şarpele-eu” şi-acolo, de mii de şerpi înfocaţi.
Scapă doar aceia care în credinţă-n sus privesc
La „şarpele de aramă”, semn al Prinţului ceresc.

10. Pagini de istorie tristă singur şi-a scris Balaam.
Morbul banului, onoarei înving dragostea de neam,
De Hristos îl depărtează şi-l duc în idolatrie,
Deşi vede-n viziune Steaua cea din veşnicie.

Eşti cuprins de lăcomie? Vrei o „vie-a lui Nabot”?
Vrei treizeci de-arginţi, ca Iuda, sau câştig fără efort?
Unde este Domnu-n lista de priorităţi pe azi?
Dacă nu e El în centru, poţi la orice pas să cazi!

11. Israel se alipise-n totul de Baal-Peor.
Tot mai jos lăsase garda şi păcatu-njositor
Al adulterului fizic şi spiritual îi prinde
În al morţii joc teribil pentru suflet, trup şi minte.

Două’şpatru mii de oameni au murit loviţi atunci…
Tu să nu te joci cu focul, dacă vrei om sfânt s-ajungi!
Să nu fii ca Zimri, care se-njoseşte-n adulter,
Când poporu-n plâns aşteaptă har şi mângâieri din cer!

12. Generaţia a doua-i la hotar de Canaan.
Ţara este împărţită după-un echitabil plan.
Domnul pe Iosua-alege, după Moise, succesor;
Cu putere l-învesteşte-n faţa-ntregului popor.

Moise, ultimile sfaturi dă acestei generaţii,
Spre-a rămâne lângă Domnu-n viitoarele ocazii.
Ce valori transmitem astăzi celor ce ne vor urma?
În cuvânt, în fapte-n viaţă, este „da” al nostru, „da”?

13. O cetate de scăpare Dumnezeu a hotărât,
Pentru toţi aceia care pe vreun om au omorât,
Din greşeală!!! Dar adesea eu pot omorî cu vorba…
Unde fug, pătat de sânge spre-a scăpa de-a urii cobra?!

Oh, balaurul cel mare ne-ar răpune zi de zi,
Însă scut şi apărare noi în Domnul vom găsi.
Dar condiţia e-aceeaşi: să rămânem în cetate!
Numai Domnul, de urgie, vrea şi poate să ne scape.

EPILOG
Moise doar priveşte ţara; după ea oftează greu…
Moare, dar Hrist l-înviază şi-l ia-n cer, ca scump trofeu.
Doamne, azi, când Canaanul cel etern e la un pas,
Vino mai curând şi ia-ne-n veşnicia Ta, acas’!

AMIN
Magdalena Toma, 17 decembrie 2009

Puteti gasi mai jos sintezele biblice pentru copii (primii pasi, gradinita, primara, juniori) pe trimestrul IV / 2009.

Multumim sorei Magdalena Toma pentru pregatirea acestor materiale deosebite.

Sinteze Primii Pasi 2009 Trim.4

Sinteze Gradinita 2009 Trim.4

Sinteze Primara 2009 Trim.4

Sinteze Juniori 2009 Trim.4

Luna noiembrie a adus 3 castigatori la concursul de poezie lansat de programetineret.ro. Acestia sunt:

Premiul 1: Iovu Corina-Beatrice – cu poezia “Strainul” Premiul este un puzzle oferit de Bebedream

Premiul 2: Peiculescu Oana – cu poezia “Mormantul gol”. Premiul este un cd, albumul “VIS DE CER”, interpretat de Luiza Tufisi.

Premiul 3: Gabriel Neagu – cu poezia “Trandafirul Premiul este albumul numarul 2 al grupului vocal Gaborii “Ohtar aseh? De ce nu vii” ?

Felicitari castigatorilor! Concursul continua si in luna decembrie

Va incurajam sa publicati resursele crestine pentru tineret de care dispuneti pentru a avea acces tot mai multi tineri la ele. Va multumim. Daca aveti ceva de postat va puteti inscrie pe site si publica sau ne puteti trimite la programetineret@azsbellu.ro si le vom publica noi

Articole publicate in saptamana precedenta:

Tu om – Poezie

N-au fost de-ajuns – Poezie

Fetita credincioasa – Poezie

Spune-mi povestea iubirii – Poezie

A fost candva – Poezie

Tac Pastorii – Poezie

La iesle – Poezie

Drumul magilor – Poezie

Pe drumul crucii – Partitura

Dragi prieteni, incepand cu aceasta saptamana, vor fi publicate saptamanal pe blogul intercer toate articolele care apar pe www.programetineret.ro

Va asteptam sa publicati resursele pentru programele muzicale ale tinerilor, participand astfel la concursul lansat de programetineret.ro. Pentru a vizualiza materialele inscrise in concurs in aceasta luna, click aici

Pentru ca majoritatea crestinilor vor serba in luna decembrie Nasterea Domnului, am pregatit o serie de materiale care speram sa va ajute.  http://www.programetineret.ro/tag/nasterea-lui-isus/

Pogorat-a floare dalba – Partitura

Pace cu voi – Partitura

Osana Lui, Osana – Partitura

O ce veste minunata – Partitura

O Doamne Te rugam – Partitura

Mariti crestini pe Dumnezeu – Partitura

Lumina si pace – Partitura

La ceas de bucurii – Partitura

La altar – Partitura

Nasterea Domnului – Poezie

NASTEREA DIN BETLEEM – Poezie

Cerul ofera-n dar (Moare un om pe calvar) – Partitura

Veniti la pruncul – Partitura

Venim din vecii – suim spre vecii – Partitura

Va bucurati – Partitura

Un chip luminos – Partitura

Ti-amintesti – Partitura

Nasterea Domnului – Poezie

Te-am iubit mai mult… – Partitura

Spre Betleem – Partitura

Se-apropie invingatorii – Partitura

Sa nu te temi de viitor – Partitura

Sa fie bucurie – Partitura

S-a nascut Mesia – Partitura

Recunostinta – Partitura

Dintr-un departe rasarit – Partitura

Pretul platit – Partitura

Fetita suparata – Poezie

Inaugurare Biserica Draganesti-Vlasca 14-11-2009 – Video