| Plecaciune salvatoare | Email pagina | Tipareste pagina |
Data devotional: Jul 5, 2008 Anterior
Sa-L cunosc pe El – Sambata, 5 iulie Psalmi 119
Plecaciune salvatoare
„Voi Ma numiti ’Invatatorul si Domnul’ si bine ziceti, caci sunt. Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru, v-am spalat picioarele, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora.” (Ioan 13,13.14)
Impartasirea din simbolurile sfinte este precedata de practica spalarii picioarelor, asa cum a fost exemplificata de Domnul pentru a fi preluata ca atare. Un proverb oriental spune: „Daca te hotarasti sa faci o plecaciune, fa-o pana la pamant”. Ce ne impiedica sa finalizam drumul umilintei noastre?
Accentul pus pe a fi spalat si nu pe a spala picioarele celuilalt ii fura actului umilintei semnificatia esentiala. Actul acesta trebuie sa fie o ilustrare a problemei (mandria) si a solutiei (umilinta). Daca pierdem din vedere semnificatia, apar „mandria, discordia si lupta pentru intaietate” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 432), si astfel nu vom avea parte cu El.
Umilinta face casa buna cu iertarea. La Cina, se obisnuieste sa se spuna: „Te rog sa ma ierti daca ti-am gresit cu ceva” sau „pentru tot ce crezi ca ti-am gresit”. Daca celalalt nu da semne clare de bunavointa, ne retragem imediat ca sa nu ramanem descoperiti si, fericiti ca am scapat, ne indreptam cu trup si suflet spre Impartasanie. Si cu slanina in pod, si cu sufletul in rai. Si asa mimam crestinismul in ce are el mai bun. A cere si a oferi iertare sunt doua aspecte semnificative ale vietii de credinta ce contin o stiinta a dragostei pe care trebuie sa o deprindem fiecare cat mai este timp.
Asa cum ne-a aratat Domnul si Invatatorul nostru, dragostea ne obliga la iertare neconditionata. Indiferent de atitudinea celuilalt, trebuie sa fim dispusi sa suferim prejudiciul unui refuz dureros si sa nu cautam scuze fata de atitudinea lui provocatoare. Curajul si hotararea de a ierta sau de a cere iertare nu depind de altii. Pentru a avea asigurata stabilitatea pe un teren accidentat, este nevoie de trei puncte de sprijin. Pentru stabilitatea vietii noastre spirituale, mai ales cand trecem prin „zone” accidentate, cele trei puncte de sprijin sunt umilinta, iertarea si dragostea.
„In timp ce [ucenicii] se certau pentru locul… de frunte, [Isus] S-a plecat pentru a spala picioarele acelora care Il numeau Domn… Singura maretie este maretia umilintei.” (Ibidem)
Daca ai inteles ca trebuie sa te pleci, fa plecaciunea pana la pamant.
Dragos Mateciuc, pastor, Conferinta Moldova
]