Continut

Titlul cartii

CELE doua carti cunoscute astazi ca 1 si 2 Samuel apar ca un singur volum in toate manuscrisele ebraice de dinainte de anul 1517. Pana la traducerea Noului Testament in greaca, aproximativ in secolul III i.Hr., cartea nu a fost impartita in doua parti. In aceasta traducere, LXX, aceste doua parti apar ca "1 Imparatii" si "2 Imparatii"; cartile pa care noi le cunoastem ca 1 si 2 Regi apar aici ca "3 Imparatii" si "4 Imparatii". Vulgata latina a lui Ieronim, datand din secolul IV d.Hr., este prima care foloseste titlul "Imparati" in loc de "Imparatii". La cateva secole dupa Hristos, masoretii au remarcat ca declaratia din 1 Samuel 28:24 se afla in mijlocul cartii in textul ebraic. Bibliile ebraice au pastrat de fapt aranjarea originala pana la editia tiparita de Daniel Bomberg in Venetia, in 1517.

Din cauza ca viata si lucrarea lui Samuel domina prima jumatate a cartii, in forma ei originala, i-a fost dat numele sau. Acest titlu a fost potrivit avand in vedere rolul sau important ca ultimul dintre judecatori, unul dintre cei mai mari profeti, fondatorul scolii profetilor (vezi Ed 46) si cel care a condus instituirea regatului iudeu si a stabilit principiile fundamentale care stau la baza functionarii lui (vezi 1 Samuel 10:25). Prin urmare, numele Samuel desemneaza mai degraba continutul decat paternitatea.

Autorul cartii

In contrast cu Pentateucul, unde este clar, din analiza anumitor pasaje, ca Moise este autorul, cartile lui Samuel nu contin informatii cu privire la autor sau autori. Conform traditiei iudaice, primele 24 de capitole din 1 Samuel au fost scrise de Samuel, iar ceea ce a mai ramas din 1 Samuel, impreuna cu 2 Samuel, a fost scris de catre Natan si Gad (vezi 1 Cronici 29:29). Atunci cand cartea a fost impartita – in testul ebraic si in cele mai multe traduceri existente in celelalte limbi – numele original, Samuel, a fost aplicat ambelor carti, chiar daca in a doua parte numele sau nu este mentionat niciodata. Moartea lui Samuel este relatata in 1 Samuel 25:1 iar numele sau apare pentru ultima data in 1 Samuel 28:20.

Avand in vedere ca numele lui David este predominant in a doua parte a cartii, acesta ar fi fost mai potrivit ca titlu pentru 2 Samuel. Declaratia Talmudului ca Samuel ar fi scris cartile care ii poarta numele este evident o eroare pentru ca intreg 2 Samuel – precum si ultima parte a lui 1 Samuel – relateaza istoria lui Israel de dupa moartea sa. Unii teologi au adus 1 Samuel 27:6 ca dovada ca aceste carti ale lui Samuel dateaza din timpul imparatiei divizate. Insa daca cele doua parti ale lui Samuel au fost scrise in timpuri diferite de catre autori diferiti, de ce au fost publicate la inceput ca o singura carte? Insa daca ele reprezinta lucrarea succesiva a unui autor, el trebuie sa fi scris dupa moartea lui Saul (2 Samuel 21:1-14) si a lui David (vezi 2 Samuel 23:1). Pare mult mai corect sa afirmam ca 1 si 2 Samuel au mai multi autori, si ca sunt o colectie de naratiuni, fiecare dintre ele fiind completa. Fiecare scriitor a fost inspirat cand a scris si partile componente au fost asamblate sub calauzirea Duhului Sfant.

Cadrul istoric la 1 si 2 Samuel

1 Samuel acopera perioada de tranzitie de la judecatori la regatul unit al lui Israel, perioada ce cuprinde pe ultimul judecator, Samuel, si primul imparat, Saul. 2 Samuel se ocupa exclusiv de domnia lui David. 1 Samuel acopera o perioada de aproape un secol, din 1100 pana in 1011 i.Hr., iar 2 Samuel 40 de ani, din 1011 pana in 971 i.Hr.

Perioada dintre 1200 si 900 I.Hr. a fost una de neliniste nationala si controverse politice. Au fost putine eforturi in lumea antica de a scrie si pastra relatarile evenimentelor contemporane. Unii dintre istorici, precum Herodot, Berosus, Iosif Flaviu si mai tarziu Eusebiu, s-au inspirat din relatarile populare cu privire la evenimentele care au avut loc in lume in acel timp. Prin urmare este necesar sa verificam declaratiile lor cu ajutorul descoperirilor arheologice, care aduc numeroase informatii ce nu erau disponibile anterior. Noi materiale ies mereu la lumina, sporind bagajul nostru de cunostinte cu privire la perioada in care au avut loc evenimentele descrise de 1 si 2 Samuel.

Aceasta perioada de neliniste, agitatie, si tranzitie a inceput cu migrarea popoarelor marii care, direct sau indirect, au afectat toate partile rasaritului antic. De-a lungul perioadei acoperite de 1 si 2 Samuel regii preoti ai Dinastiei XX si conducatorii seculari ai Dinastiei XXI au condus Egiptul, domnia lor fiind marcata de slabiciune, decadere si faramitare nationala. In cea mai mare parte a acestei perioade Asiria a fost extrem de slaba. In Babilon conditiile erau la fel ca in Egipt si Asiria, cu slabiciune interna si invazii straine la ordinea zilei. Influenta politica a Egiptului si Siriei a disparut astfel din Palestina. Migrarea popoarelor marii si a arameilor s-a adaugat problemelor interne si a mentinut situatia politica internationala din orientul rasaritean intr-o stare de agitatie o buna parte a doua secole.

Ca urmare, primii regi ai lui Israel au fost liberi sa-si intareasca controlul asupra Tarii Promise si a regiunilor inconjuratoare, fara sa fie deranjati de vecinii puternici de la nord si de la sud. Singurii lor dusmani au fost natiunile locale din Palestina, precum filistenii, amalecitii, edomitii madianitii si amonitii. Rezistenta acestor triburi vecine a fost treptat infranta si cele mai multe dintre ele s-au supus stapanirii israelite. David si Solomon au controlat arii mai largi care au apartinut la inceput Egiptului si Mesopotamiei.

Cand Israel a intrat in Canaan Domnul le-a poruncit sa stabileasca cetati pentru leviti in fiecare trib. Astfel a fost instruit tot poporul in calea neprihanirii. Insa se pare ca ei au dat putina atentie sau nici o atentie invataturilor. Ei nu au izgonit de fapt nici pe canaaniti ci au locuit printre ei (Judecatori 1:21, 27, 29-33). In cativa ani levitii, care nu au primit o mostenire ca ceilalti, s-au trezit fara ocupatie. Chiar Ionatan, nepotul lui Moise (vezi Judecatori 18:30), a vizitat casa lui Mica efraimitul in cautarea unei "locuinte potrivite" (Judecatori 17:8), si a devenit preot al dumnezeilor casei acestuia (Judecatori 17:4-5, 10). Mai tarziu a luat chipurile cioplite din casa lui Mica si a plecat cu danitii emigranti sa le fie preot (vezi Judecatori 18). Astfel in vremea cand "fiecare facea ce-i placea" Israel a calcat planul divin conform caruia levitii trebuiau sa instruiasca poporul in caile Domnului, si curand au cazut in ignoranta si superstitia paganilor de langa ei. De sase ori in timpul perioadei judecatorilor Dumnezeu a trebuit sa-i trezeasca din pacatul lor, permitand sa devina tinta atacului natiunilor inconjuratoare. Insa foarte curand dupa fiecare eliberare din sclavie ei s-au prabusit din nou in indiferenta si idolatrie.

Crescand intr-un astfel de cadru, Samuel a ales sa respinga raul de fiecare zi si si-a consacrat viata corectarii acestor tendinte. Planul sau pentru realizarea acestui lucru s-a materializat in realizarea asa numitelor "scoli ale profetilor". Una dintre acestea a fost la Rama, vechea sa locuinta (1 Samuel 19:19-24), si altele au fost mai tarziu stabilite la Ghilgal (2 Regi 4:38), Betel (2 Regi 2:3) si Ierihon (2 Regi 2:15-22). Aici tinerii studiau principiile citirii, scrierea, muzica, legea si istoria sacra. Ei erau angajati in diferite activitati astfel incat sa invete pe cat posibil sa se autosustina. Expresia "scolile profetilor" nu apare in Vechiul Testament insa tinerii educati astfel erau numiti "fiii profetilor". Ei si-au consacrat vietile lor lui Dumnezeu si unii dintre ei au fost folositi ca sfatuitori ai regelui.

Catre sfarsitul vietii sale Samuel a fost chemat sa instituie monarhia. Dupa ce a discutat aceasta problema cu poporul, el a scris o carte cu "dreptul imparatiei" pe care a pus-o inaintea Domnului (1 Samuel 10:25). Aceasta nu a avut probabil nici o valoare pentru Saul despre care se spune ca nu stia sa citeasca. Samuel l-a asigurat pe Saul de prezenta divina alaturi de el, insa foarte curand a lepadat sfatul inspirat al lui Samuel, inconjurandu-se cu o puternica garda de corp si devenind un conducator absolut.

Dupa lepadarea lui Saul, Samuel a fost chemat sa aleaga si sa pregateasca un om dupa inima lui Dumnezeu (1 Samuel 13:14), unul care sa nu se inalte deasupra legii ci sa asculte de Dumnezeu. Pregatirea lui David, asemenea celei a lui Hristos, a trebuit sa faca fata geloziei si urii. Desi uneori David a calcat legea pe care o adora si o apara, el si-a umilit intotdeauna inima sa inaintea legii pe care o considera ca fiind suprema. Ca rezultat al cooperarii lui David cu principiile stabilite de Dumnezeu prin Moise si Samuel, Israel in mod gradat si-a supus toti dusmanii si granitele tarii au fost impinse catre nord practic pana la Eufrat, si catre sud pana la granitele Egiptului. Dumnezeu aputut sa binecuvanteze pe Israel si ca urmare ei s-au bucurat de o perioada de prosperitate si glorie nationala ce a continuat de-a lungul domniei lui Solomon si nu a mai fost egalata niciodata de atunci.

Tema cartii

Prima carte a lui Samuel relateaza tranzitia de la secolele de teocratie autentica, in care au lucrat profetii si judecatorii, la statutul de imparatie. Inregistrarea domniei lui Saul descopera unele dintre problemele care au insotit stabilirea imparatiei, si explica de ce casa lui David a luat locul celei a lui Saul. A doua carte a lui Samuel relateaza domnia glorioasa a lui David, mai intai la Hebron si apoi la Ierusalim, si se incheie cu cumpararea ariei lui Aravna pe care a fost construit mai tarziu templul de catre Solomon. Relatarea ultimilor ani de viata ai lui David precum si moartea sa apare in primele capitole din 1 Regi.

Schita cartii
1 SAMUEL

I. Istoria lui Samuel, restauratorul lui Israel, 1 Samuel 1:1 – 7:17.

A.    Nasterea si educatia timpurie, 1:1 – 2:11.
1.     Ana si Elcana, 1:1-8.
2.     Rugaciunea Anei, 1:9-18.
3.     Nasterea si primii ani ai lui Samuel, 1:19-23.
4.     Consacrarea lui Samuel lui Dumnezeu, 1:24-28.
5.     Cantecul de lauda al Anei, 2:1-11.

B.    Conditiile preotiei, 2:12-36.
1.     Slujirea fiilor lui Eli, 2:12-17.
2.     Slujirea copilului Samuel, 2:18-19.
3.     Binecuvantarea lui Dumnezeu pentru Ana si Elcana, 2:20-21.
4.     Esecul educatiei lui Eli, 2:22-36.

C.    Samuel este introdus in slujba profetica, 3:1 – 4:1.
1.     Mesajul lui Dumnezeu catre Eli, 3:1-18.
2.     Dezvoltarea lui Samuel ca profet, 3:19 – 4:1.

D.    Capturarea chivotului si recuperarea lui, 4:2 – 7:1.
1.     Lupta Israelului cu filistenii, 4:2-9.
2.     Capturarea chivotului; uciderea fiilor lui Eli, 4:10-11.
3.     Moartea judecatorului si preotului Eli, 4:12-22.
4.     Chivotul la filisteni, 5:1 – 6:1.
5.     Recuperarea chivotului de catre Israel, 6:2 – 7:1.

E. Cei 20 de ani de slujire ai lui Samuel, 7:2-6.

F. Supunerea filistenilor, 7:7-14.

G. Mandatul de judecator al lui Samuel, 7:15-17.

II. Formarea monarhiei, 1 Samuel 8:1 – 15:35.

A. Cererea unui rege, 8:1-22.

B. Evenimentele care au condus la alegerea lui Saul, 9:1-27.

C.    Chemarea lui Saul ca imparat, 10:1-27.
1.     Ungerea, 10:1.
2.     Dovezi supranaturale ale alegerii divine, 10:2-13.
3.     Tacerea si intoarcerea acasa a lui Saul, 10:14-16.
4.     Alegerea lui Saul de catre multime, 10:17-25.
5.     Opozitia lui Saul, 10:26-27.

D.    Evenimente legate de confirmarea finala a lui Saul ca rege, 11:1 – 12:25.
1.     Batalia cu amonitii, 11:1-11.
2.     Aclamarea lui Saul ca rege, 11:12-15.
3.     Predarea puterii administrative de catre Samuel, 12:1-15.
4.     Dovada lui Dumnezeu pentru alegerea poporului, 12:16-18.
5.     Interesul si ruga continua a lui Samuel pentru popor, 12:19-25.

E.    Razboiul cu filistenii, 13:1 – 14:46.
1.     Incumetarea lui Saul la Ghilgal, 13:1-23.
2.     Vitejia lui ionatan la Micmas, 14:1-23.
3.     Decizia gresita a lui Saul, 14:24-46.

F. Genealogia casei lui Saul, 14:47-52.

G.   Al doilea test al lui Saul, 15:1-35.
1.     Crutarea lui Agag, 15:1-9.
2.     Lepadarea lui Saul, 15:10-35.

III. Pregatirea lui David pentru imparatie, 1 Samuel 16:1 – 31:13.

A.    Ungerea lui David, 16:1-13.
1.     Ezitarea lui Samuel de a vizita Betleemul, 16:1-4.
2.     Fiii lui Isai si Ungerea lui David, 16:5-13.

B. Deranjarea lui Saul datorata lepadarii sale, 16:14-23.

C.    Razboiul cu filistenii si urmarile lui, 17:1 – 18:8.
1.     Provocarea lui Goliat, 17:1-11.
2.     Curajul si victoria lui David, 17:12-58.
3.     Legamantul cu Ionatan, 18:1-4.
4.     Popularitatea lui David, 18:5-8.

D.    Gelozia lui Saul si rezultatul ei, 18:9 – 19:24.
1.     David in pericol, 18:9-12.
2.     Duplicitatea lui Saul in oferirea fiicei sale, 18:13-27.
3.     Dusmania pe fata a lui Saul fata de David, 18:28 – 19:11.
4.     David fuge din casa sa la Samuel, 19:12-18.
5.     Vizita lui Saul la Rama si rezultatele ei, 19:19-24.

E.    Legamantul lui Ionatan cu David, 20:1-42.
1.     Testarea atitudinii lui Saul, 20:1-8.
2.     Ionatan confirma primul sau legamant, 20:9-23.
3.     Testarea simtamintelor lui Saul, 20:24-34.
4.     Avertizarea lui David de pericol, 20:35-40.
5.     Despartirea lui Ionatan de David, 20:40-42.

F.     Fuga lui David de Saul, 21:1 – 22:23.
1.     Fuga lui David in Nob la Ahimelec, 21:1-9.
2.     Fuga la Achis in Gat, 21:10-15.
3.     David in pestera de la Adulam, 22:1-2.
4.     Fuga in Moab, 22:3-4.
5.     Intoarcerea in Iuda, 22:5.
6.     Razbunarea lui Saul pe oamenii din Nob, 22:6-23.

G. David scapa Cheila; ingratitudinea acestora, 23:1-12.

H.    David fuge din nou de Saul, 23:13 – 24:22.
1.     Fuga in pustia Zif, 23:13-15.
2.     Vizita lui Ionatan, 23:16-18.
3.     Urmarirea fara rezultat a lui David de catre Saul, 23:19-28.
4.     Retragerea lui David la En-Ghedi, 23:29 – 24:2.
5.     Marinimia lui David fata de Saul la En-Ghedi, 24:3-22.

I. Moartea lui Samuel, 25:1.

J. Experienta lui David cu Nabal si Abigail, 25:2-44.

K. Ultima incercare a lui Saul de a-l ucide pe David si rezultatele ei, 26:1-25.

L.     A doua fuga a lui David la Gat, 27:1 – 28:2.
1.     Sederea sa la Ticlag, 27:1-12.
2.     Achis ii porunceste lui David sa vina cu el la lupta, 28:1-2.

M. Saul recurge la necromantie, 28:3-25.

N. Achis renunta la ajutorul lui David, 29:1-11.

O. Incursiunea amalecitilor si rezultatele ei, 30:1-31.

P. Moartea lui Saul, 31:1-13.

2 SAMUEL

I. David rege peste Iuda, 2 Samuel 1:1 – 5:5.

A.    David dupa moartea lui Saul, 1:1-27.
1.     Vestea mortii lui Saul, 1:1-16.
2.     David jeleste pe Saul,1:17-27.

B.    Opozitia din partea casei lui Saul, 2:1 – 3:39.
1.     Ungerea lui David ca rege in Iuda si domnia lui la Hebron, 2:1-7.
2.     Is-Boset pus rege peste Israel de catre Abner, 2:8-11.
3.     Infrangerea lui Abner si moartea lui Asael, 2:12-32.
4.     Sporirea casei lui David; numele fiilor sai, 3:1-5.
5.     Abner se supune lui David, 3:6-21.
6.     Abner omorat de Ioab, 3:22-39.

C.    David castiga autoritate peste tot Israelul, 4:1 – 5:5.
1.     Uciderea lui Is-Boset, 4:1-8.
2.     Pedepsirea lui Recab si Baana, 4:9-12.
3.     David uns rege peste tot Israelul, 5:1-5.

II. David rege peste tot Israelul, 2 Samuel 5:6 – 24:25.

A.    Prima parte a domniei lui David in putere si splendoare, 5:6 – 10:19.
1.     Cucerirea Ierusalimului, 5:6-16.
2.     Victoria asupra filistenilor, 5:17-25.
3.     Mutarea chivotului la Ierusalim, 6:1-23.
4.     Dorinta lui David de a construi templul, 7:1-29.
5.     Victorii asupra dusmanilor straini, 8:1-14.
6.     Organizarea imparatiei, 8:15-18.
7.     Receptia in cinstea lui Mefiboset, 9:1-13.
8.     Invingerea amonitilor si sirienilor,10:1-19.

B.    Pacatul si necazurile lui David, 11:1 – 21:22.
1.     Adulterul lui David cu Bat-Seba si moartea lui Urie, 11:1-27.
2.     Mustrarea lui Natan si pocainta lui David, 12:1-25.
3.     Cucerirea Rabei, 12:26-31.
4.     Problemele casei, 13:1 – 14:33.
              a.     Amnon si Tamar, 13:1-21.
              b.     Uciderea lui Amnon de catre Absalom, 13:22-33.
              c.     Fuga lui Absalom, 13:34-39.
              d.     Intoarcerea lui Absalom, 14:1-24.
              e.     Frumusetea lui Absalom si impacarea lui cu David, 14:25-33.

5.     Revolta lui Absalom, 15:1 – 19:43.
a.     Absalom castiga inima poporului, 15:1-6.
b.     Conspiratia, 15:7-12.
c.     Fuga lui David, 15:17-37.
d.     Intalnirea lui David cu Tiba, 16:1-4.
e.     Simei ocaraste pe David, 16:5-14.
f.      Sfatul lui Ahitofel si al lui Husai, 16:15 – 17:23.

(1) Husai trimis la Absalom, 16:15-19.

(2) Sfatul lui Ahitofel, 16:20-23.

(3) Sfatul lui Ahitofel zadarnicit de Husai, 17:1-23.

g. David la Mahanaim, 17:24-29
h. Sfarsitul revoltei si moartea lui Absalom, 18:1-33.

i. David plange pe Absalom, 19:1-8.

j. Intoarcerea lui David la Ierusalim, 19:9-43.
6. Revolta lui Seba, 20:1-22.

            7.     Dregatorii lui David, 20:23-26.
       8.     Trei ani de foamete si spanzurarea fiilor lui Saul, 21:1-14.
       9.     Razboi cu filistenii, 21:15-22.

C. Apendix, 22:1 – 24:25.

1.     Psalmul de multumire al lui David, 22:1-51.
2.     Ultimele cuvinte de instruire ale lui David, 23:1-7.
3.     Vitejii lui David si faptele lor, 23:8-39.
4.     Pacatul numararii poporului si caderea plagii, 24:1-25.