Continut
LA fel ca si la celelalte carti ale Pentateucului, titlul cartii este desemnat de iudei in conformitate cu prima expresie din textul ebraic, We’eleh shemoth, "Si acestea sunt numele". Numele Exodul este o sinteza a doua cuvinte grecesti insemnand "cale de iesire" sau "iesire" (a israelitilor din Egipt), si a fost adoptat de traducatorii Vulgatei care la randul ei l-a preluat din LXX. Aceste termen se refera desigur la tema centrala a cartii. "A doua carte a lui Moise" nu apare in textul ebraic ci a fost adaugat mai tarziu.
Chestiunea paternitatii cartii Exodului este legata de cea a tuturor celorlalte carti a le Pentateucului, si in special de cea a Genezei la care este o continuare. Cartea Exodului joaca un rol important in problema identificarii autorului Pentateucului, deoarece unele afirmatii ale sale il desemneaza pe Moise ca al acestor pasaje. Moise, de exemplu, a trebuit sa scrie lupta impotriva amalecitilor "in carte" (17:14). Astfel, impreuna cu Num 33:2, acest lucru arata faptul ca Moise a tinut un jurnal. Din Exod 24:4 reiasa clar faptul ca el a scris poruncile de la 20:21 pana la 23:33 intr-o "carte a legamantului" (24:7). Conform cu 34:27 el este autorul revelatiei cuprinsa in versetele 11-26. Aceste dovezi interne ale cartii Exodului arata in mod clar catre Moise ca autor al relatarilor istorice pe care le gasim aici. Cu exceptia lui Moise, nimeni nu este mentionat in Pentateuc ca autor al vreunei parti a acestuia.
Folosirea multor cuvinte egiptene precum si descrierea amanuntita a vietii si obiceiurilor acestora, asa cum apar ele in prima parte a cartii, sugereaza faptul ca autorul a fost educat in Egipt si era foarte familiarizat cu tara si cultura sa. Nici un alt evreu cunoscut dupa timpul lui Iosif nu a fost calificat sa scrie istoria Exodului. Se pare ca doar Moise "a invatat toata intelepciunea egiptenilor" (Fapte 7:22). Cea mai puternica dovada a paternitatii sale se afla insa in Noul Testament. In Marcu 12:26 Hristos citeaza din Exod 3:6, si se refera la el ca la "cartea lui Moise" (GC 434). Aceste trei consideratii – marturia directa a cartii, dovezile indirecte ca autorul a fost educat in Egipt si marturia lui Hristos – toate acestea garanteaza acuratetea traditiei iudaice ca Moise a scris cartea Exodului.
Prima carte a lui Moise, Geneza, prezinta in mare istoria primilor alesi ai lui Dumnezeu, de la crearea lumii pana la sfarsitul erei patriarhale, pe o perioada de mai multe secole. In primele doua capitole insa, Exodul, continuarea Genezei, acopera doar 80 de ani iar in restul cartii doar un an si ceva.
Desi absenta dovezilor arheologice impiedica stabilirea clara a diferitelor etape ale istoriei israelitilor in Egipt, se pare ca exista suficiente dovezi care sa justifice concluzia ca Iosif si Iacov ai intrat in Egipt in timpul perioadei hicsosilor. Acesti conducatori semiti au fost prietenosi fata de evrei, care erau tot semiti, si in timpul lor Iosif a fost inaltat in cinste si faima. Ca invadatori si asupritori straini insa, hicsosii trebuie sa fi fost urati de egiptenii nativi chiar daca nu au avut o conducere aspra si au lucrat in interesul lor.
In timpul domniei hicsosilor asupra Egiptului timp de aproximativ 150 de ani, (aprox. 1730 – 1580 i.Hr.), Sekenenre, un conducator local al Egiptului de Sus si vasal hicsosilor, s-a rasculat. Relatarea acestei razvratiri apare la o data mai tarzie intr-o legenda si nu descopera esecul sau succesul incercarii lui de a restaura independenta Egiptului. Mumia lui insa are rani teribile la cap, dovezi tacute ale unei morti violente, survenita probabil in lupta cu hicsosii.
Adevarata lupta pentru libertate a inceput cu Kamose, fiul succesor al lui Sekenenre. Ela reusit sa-i alunge pe hicsosi din Egiptul Mijlociu si de Sus, limitandu-le puterea doar la partea de rasarit a deltei Nilului. Insa Kamose nu a trait sa-i vada pe hicsosi alungati din Egipt. Lucrul acesta a fost realizat de fratele sau mai mic, Ahmose, care i-a invins pe dusmani si i-a silit sa-i predea orasul lor capitala, Avaris. Odata cu cucerirea Avarisului hicsosii au pierdut si ultima lor autoritate asupra Egiptului. Au fost apoi impinsi catre Sharuhen, in sudul Palestinei, pe care Ahmose l-a cucerit apoi dupa o campanie de trei ani. Pierderea Sharuhenului si retragerea hicsosilor catre nord a marcat sfarsitul puterii lor si disparitia lor din istorie.
Invingandu-i pe hicsosi, conducatorii Tebei au devenit in mod indiscutabil monarhi ai intregului Egipt. Ca regi ai dinastiei a XXVIII-a ei nu numai ca au eliberat Egiptul, insa au subjugat Nubia si Palestina si au ridicat un imperiu puternic si bogat. A fost cat se poate de natural pentru acesti conducatori, care "nu-l cunosteau pe Iosif" (Exod 1:8), sa priveasca cu suspiciune pe acesti straini israeliti ce ocupau tinutul Gosenului la rasarit de delta. Bastinasii egipteni nu aveau incredere in ei pentru ca ei fusesera asezati acolo de catre hicsosi, erau inruditi rasial cu ei si fusesera favorizati de acestia.
Cronologia Dinastiei a XVIII-a nu a fost inca fixata definitiv. Datele urmatoare, desi bazate pe cele mai bune dovezi existente, sunt doar aproximative. Ahmose a fost urmat de Amenhotep I (1546 – 1525 i.Hr.) care a condus campanii in sud si vest. Fiul sau, Thutmose I (1525 – 1508 i.Hr.), care a condus o campanie siriana la raul Eufrat, a fost primul rege care a inregistrat folosirea sclavilor asiatici in constructia templelor sale. Este posibil ca sa se refere la evrei. A fost urmat de fiul sau mai slab, Thutmose II (1508 – 1504 i.Hr.), dupa moartea caruia Hatshepsut, fiica lui Thutmose I a condus Egiptul intr-o perioada de pace timp de 22 de ani (1504 – 1482 i.Hr.). Este probabil ca ea sa fi devenit mama adoptiva a lui Moise, deoarece primii 40 de ai vietii lui s-au desfasurat sub domnia lui Thutmose I, Thutmose II si Hatshepsut. Conform cronologiei biblice adoptate de acest comentariu, Moide a fugit din Egipt cu cativa ani inainte de inceputul domniei lui Thutmose III.
La inceputul domniei lui Hatshepsut o rascoala a preotilor a silit-o sa accepte coregenta nepotului sau Thutmose III. Disparitia ei de mai tarziu putea fi determinata de cauze naturale sau de violenta. Daca, lucru probabil, Hatshepsut a fost printesa care l-a adoptat pe Moise, revolta preotilor poate fi fost datorata refuzului lui Moise de a deveni membru al castei preotesti (vezi PP 245). Imediat ce Tuthmose III a devenit singurul conducator (1482 – 1450 i.Hr.), a organizat o campanie in Palestina unde a infrant coalitia printilor sirieni si palestinieni la Meghido. Imperiul sau asiatic a fost tinut unit prin forta, prin campanii anuale. Ca si bunicul sau, el hotaraste ca sclavii sa fie folositi in programul sau de constructie a templelor. El este probabil faraonul de care a fugit Moise. Dupa Thuthmose III a urcat pe tron fiul sau Amenhotep II (1450 – 1425 i.Hr.). El a avut o atitudine groaznica fata de posesiunile straine si se potriveste remarcabil de bine in postura faraonului exodului. Pentru unele motive nementionate de inregistrarea biblica, el a fost urmat pe tron nu de printul de coroana ci de un alt fiu al sau, Thuthmose IV (1425 – 1412 i.Hr.). Disparitia printului de coroana poate fi legata de uciderea tuturor intailor nascuti de catre a zecea plaga cazuta asupra Egiptului.
Aceste este fundalul istoric al evenimentelor descrise cu atata vitalitate de catre cartea Exodului. Nu exista inregistrari nebiblice contemporane acestui eveniment pentru ca egiptenii niciodata nu au relatat evenimentele nefavorabile lor.
Scopul principalal lui Moise atunci cand ascris cartea Exodului a fost sa descrie interventia extraordinara a lui Dumnezeu in favoarea poporului ales, in eliberarea lor din sclavie, si a condescendentei sale descoperite in intrarea Sa intr-0 relatie de legamant cu ei. Tema care strabate ca un fir de aur intreaga carte arata ca nici necredinciosia lor nici opozitia din partea marilor natiuni ale lumii nu au putut anula planul divin pentru ei. Relatarile Exodului vorbesc imaginatiei tanarului si intaresc credinta celor in varsta. Ele cheama astazi la incredere in calauzirea divina si ne provoaca sa-l urmam in umilinta oriunde ne-ar conduce.
I. Exodul din Egipt, 1:1 – 15:21.
A. Sederea in Egipt, 1:1-22.
1. Numele fiilor lui Iacob, 1:1-6.
2. Cresterea si asuprirea copiilor lui Israel in Egipt, 1:7-22.
B. Pregatirea conducatorilor de catre Moise, 2:1 – 4:31.
1. Nasterea, salvarea si tineretea lui Moise, 2:1-10.
2. Crima, fuga si sederea in Madian, 2:11-22.
3. Moartea lui Faraon si timpul potrivit pentru exod, 2:23-25.
4. Chemarea lui Moise, 3:1 – 4:17.
5. Intoarcerea lui Moise in Egipt, 4:18-31.
C. Cele zece plagi si exodul, 5:1 – 13:16.
1. Prima aparitie a lui Moise si Aron in fata lui Faraon, 5:1-18.
2. Reinnoirea fagaduintei divine de eliberarea lui Israel, 5:19 – 6:12.
3. Genealogiile lui Ruben, Simeon si Levi, 6:13-26.
4. A doua aparitie a lui Moise si Aron in fata lui Faraon, 6:27 – 7:13.
5. Prima plaga: apa schimbata in sange, 7:14-25.
6. A doua plaga: broastele, 8:1-15.
7. A treia plaga: paduchii, 8:16-19.
8. A patra plaga: mustele, 8:20-32.
9. A cincea plaga: ciuma vitelor, 9:1-7.
10. A sasea plaga: bubele, 9:8-12.
11. A saptea plaga: grindina, 9:13-35.
12. A opta plaga: lacuste, 10:1-20.
13. A noua plaga: intunericul, 10:21-29.
14. Anuntarea plagii a zecea si instituirea Pastelui, 11:1 – 12:28.
15. A zecea plaga: moartea tuturor intailor nascuti, 12:29-30.
16. Exodul, 12:31-42.
17. Instructiuni privind Pastele si intaiul nascut, 12:43 – 13:16.
D. Din Egipt la Sinai, 13:17 – 19:2.
1. Trecerea Marii Rosii, 13:17 – 14:31.
2. Cantarea lui Moise, 15:1-21.
3. Mara si Elim, 15:22-27.
4. Prepelitele si mana in Pustia Sin, 16:1-36.
5. Masa si Meriba, 17:1-7.
6. Victoria asupra lui Amalek la Refidim, 17:8-16.
7. Vizita lui Ietro, 18:1-27.
8. Sosirea la Sinai, 19:1-2.
II. Israel la Sinai, 19:3 – 40:38.
A. Darea Legii, 19:3 – 20:21.
1. Manifestarea divina, 19:3-25.
2. Decalogul, 20:1-17.
3. Groaza lui Israel, 20:18-21.
B. Cartea legamantului, 20:22 – 23:33.
1. Legi cu privire la altar, 20:22-26.
2. Drepturile sclavilor evrei, 21:1-11.
3. Legi privitoare la viata si proprietate, 21:12 – 22:17.
4. Legi privitoare la diverse pacate, 22:18-20.
5. Legi privitoare la ajutorarea celor in nevoie, 22:21-27.
6. Diferite legi, 22:28 – 23:33.
C. Ratificarea legamantului, 24:1-18.
D. Directive privind tabernacolul si mobilierul sau, 25:1 – 31:17.
1. Jertfele pentru tabernacol, 25:1-9.
2. Chivotul, 25:10-22.
3. Masa pentru painea punerii inainte, 25:23-30.
4. Sfesnicul, 25:31-40.
5. Perdelele si scandurile, 26:1-37.
6. Altarul arderilor de tot, 27:1-8.
7. Curtea, 27:9-19.
8. Uleiul pentru sfesnice, 27:20-21.
9. Vesmintele sfinte, 28:1-43.
10. Reguli privitoare la consacrarea preotilor, 29:1-37.
11. Jertfele zilnice de dimineata si seara, 29:38-46.
12. Altarul tamaierii, 30:1-10.
13. Legi privitoare la rascumpararea sufletelor, 30:11-16.
14. Ligheanul, 30:17-21.
15. Uleiul pentru ungere, 30:22-33.
16. Tamaia sfanta, 30:34-48.
17. Chemarea lui Betaleel si Oholiab, 31:1-11.
18. Indemnuri de pazire a sabatului, 31:12-17.
E. Moise aduce cele doua table de piatra, 31:18.
F. Apostazia si reinnoirea legamantului, 32:1 – 34:35.
1. Vitelul de aur, 32:1 – 33:11.
2. Pledarea lui Moise pentru popor, 33:12-23.
3. Noile table de piatra, 34:1-35.
G. Constructia tabernacolului si a mobilierului, 35:1 – 40:38.
1. Noi indemnuri de pazire a sabatului, 35:1-3.
2. Daruri pentru tabernacol, 35:4-29.
3. Ungerea lui Betaleel si Oholiab, 35:30 – 36:7.
4. Perdelele si acoperisul, 36:8-38.
5. Chivotul, 37:1-9.
6. Masa pentru painea punerii inainte, 37:10-16.
7. Sfesnicul, 37:17-24.
8. Altarul tamaierii, 37:25-28.
9. Uleiul pentru ungere si tamaia, 37:29.
10. Altarul arderilor de tot, 38:1-7.
11. Ligheanul, 38:8.
12. Curtea, 38:9-20.
13. Inventarul darurilor aduse de popor, 38:21-31.
14. Vesmintele sfinte, 39:1-31.
15. Moise cerceteaza lucrarea si ridica tabernacolul, 39:32 – 40:38.
Comentarii recente