Continut

Titlul cartii

CARTEA poarta ca titlu numele succesorului lui Moise, Iosua, fiul lui Nun, din semintia lui Efraim. El a fost la inceput numit Hoshea’, transliterat Hosea sau Osea (Deuteronom 32:44; Numeri 13:8, 16), care inseamna "mantuitor" sau "mantuire". Conform versetului 16, Moise a schimbat numele lui in Yehoshua’, Iehosua, adaugand ca prefix la numele de Iosua forma prescurtata a numelui Iehova (Yahweh). Semnificatia numelui devine acum "mantuirea lui Iehova [sau, mantuit de Iehova]". Iosua este doar forma scurta a lui Iehosua, un nume intalnit curent in Vechiul Testament ebraic. In LXX Iosua este numit Iesous huios Naue, "Isus, fiul lui Naue [Nun]". In Noul Testament grecesc se foloseste Iesous, Isus (Fapte 7:45; Evrei 4:8) insa versiunea Cornilescu foloseste "Iosua" in ambele referinte.

Hristos si iudeii au recunoscut cele trei diviziuni ale Vechiului Testament: Legea, Profetii si Psalmii sau Scrierile (Luca 24:44). Iosua este prima carte a celei de-a doua diviziuni, numita "Profetii" in Scriptura ebraica, deoarece autorul ei a avut statutul unui profet. In Scripturile ebraice sectiunea intitulata "Profetii" este impartita in doua parti: Profetii timpurii, ce cuprind cartile Iosua, Judecatori, Samuel si Imparati, Profetii tarzii, ce cuprind cartile acelora pe care de obicei ii numim profeti. Asadar Iosua este prima carte a sectiunii Profetilor, desi in continut este strans legata de sectiunea Pentateucului, cunoscuta de iudei sub denumirea de "Legea".

Autorul cartii

Comentatorii si criticii sunt impartiti cu privire la idea compilarii cartii de catre Iosua. Criticii accentueaza faptul ca lucrarea nu este o unitate literala, compusa de un singur autor, ci a fost alcatuita din cateva documente. Insa unitatea interna a cartii este evidenta in legaturile dintre naratiuni, asa ca nu trebuie data o atentie deosebita unei astfel de analize documentare. Cei care-l resping pe Iosua ca autor spun ca atat numele cat si tranzactiile mentionate in carte nu au existat ci au aparut la o perioada de timp considerabila dupa Iosua. Expresia "pana in ziua de azi", care apare in douasprezece locuri, spun ei, arata faptul ca aceasta carte a fost scrisa mult timp dupa perioada lui Iosua. Insa cel putin unul dintre aceste texte dovedeste chiar contrariul. In 6:25, fiind vorba despre Rahab, se spune ca "ea a locuit in mijlocul lui Israel pana in ziua de azi". Nu este nici un indiciu aici ca nu ar fi fost scris de Iosua. In mod sigur nu a fost scris atat de tarziu cat sustin criticii moderni, deoarece a fost scris in mod evident in timpul vietii lui Rahav.

Despre nici unul dintre cele 12 texte, cu o posibila exceptie a celui din 15:63, nu se poate spune ca au fost scris e dupa timpul lui Iosua. Conform textului mentionat, "iebusitii au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim pana in ziua de azi". In Judecatori 1:21, dupa moartea lui Iosua (1:1), se spune ca fiii lui Beniamin n-au izgonit pe locuitorii iebusiti ai Ierusalimului ci le-au permis sa locuiasca acolo "pana in ziua de azi". Insa acest lucru era adevarat atat inainte cat si dupa moartea lui Iosua.

O problema mai dificila insa apare in legatura cu relatarea capturarii Lesemului de catre fiii lui Dan, in capitolul 19:47. Comparand cu Judecatori 18:27-29 s-ar putea deduce ca Lesemul a fost la mult timp dupa perioada lui Iosua. Insa nu exista nici o dovada care sa indice acest lucru.

Alte obiectii aduse sunt cu privire la numele locurilor care nu au fost date decat mai tarziu: Cabul (Iosua 19:27; cf. 1 Regi 9:13), Iocteel (Iosua 15:38; cf. 2 Regi 14 :7) si alte cateva. Prin urmare, multi oameni devotati au presupus ca aceasta carte a fost scrisa de o persoana inspirata, dupa timpul lui Iosua, insa inainte de regii care au domnit in Israel. Insa Iosua 6:25 nu permite o datare asa tarzie a scrierii cum ar implica Iosua 19:47 sau argumentatia privitoare la numele locurilor. Care este atunci solutia?

Faptul ca aceasta carte a fost scrisa la persoana a treia nu exclude pe Iosua ca autor; Moise de asemenea scrie la persoana a treia relatand foarte exact toate evenimentele ce au avut loc sub conducerea sa, pana la moartea sa. Este asadar rezonabil sa presupunem ca Iosua, ucenicul lui Moise, a urmat exemplul dat de predecesorul sau. Dificultatile aparente mentionate anterior pot fi foarte bine justificate pe baza faptului ca atunci cand cartea a fost scrisa in anii de mai tarziu, inainte de timpul imparatilor s-au facut unele modificari minore, precum inlocuirea numelor asezarilor mai vechi si mai putin familiare cu unele contemporane. Spre exemplu, folosim numele New York pentru New Amsterdam, de dragul claritatii. Este posibil de asemenea sa fi fost facute alte adaugari minore explicative, precum expresia "pana in ziua de azi". Aceste modificari nu reprezinta o contestare a autenticitatii cartii ca lucrare a lui Iosua, pregatita sub calauzirea Inspiratiei.

Exista un consens general ca relatarea mortii lui Iosua din capitolul 24:29-33, la fel ca si cea a lui Eleazar, a fost scrisa de altcineva. Insa nici chiar acel lucru nu afecteaza in nici un fel inspiratia si paternitatea sa asupra cartii. Cartile de astazi contin adesea o prefata sau note biografice pregatite de altcineva decat de autor. Cu mici exceptii pana in timpurile moderne, iudeii si crestinii au fost in acord cu privire la calitatea lui Iosua ca autor al cartii care ii poarta numele. Talmudul iudaic (Baba Bathra 14b) afirma ca asa ai stat lucrurile si declara mai tarziu ca Elezar, fiul lui Aaron marele preot, a adaugat concluzia (24:29-32), versetul 33 fiind adaugat de Fineas (Baba Bathra 15a,15b).

Cadrul istoric la Iosua

Pe baza faptului ca Iosua este autorul cartii si ca Exodul a avut loc in anul 1445 i.Hr. este clar faptul ca lucrarea lui Iosua a fost scrisa in prima parte a secolului XIV in.Hr. Portiuni din ea ar fi putut fi scrise in ultimii ani ai secolului XV i.Hr. Mici adaugari cu scop explicativ dupa cum am mentionat anterior au fost facute de copistii ulterior, dar nu mai tarziu de perioada primilor imparati. Israel intra acum in tara amonitilor, la veste de Iordan pentru a o lua in stapanire conform fagaduintei facute de Avram in Geneza 15;16. Rautatea amoritilor ajunsese acum la culme.

Descoperirile arheologice moderne ne aduc mai multe informatii cu privire la Palestina si la natiunile inconjuratoare din timpul lui Iosua. Pentru cateva secole, Palestina a fost intermitent sub influenta si uneori sub controlul Egiptului. Thutmose III, care a murit in jurul anului 1450, a condus 17 campanii in sau de-a lungul Palestinei pentru a inabusi ceea ce mai tarziu a evoluat intr-o revolta generala impotriva Egiptului. Aceste campanii au continuat o perioada de 18 ani. Chiar si dupa acestea au mai fost cateva campanii mai mici si s-au ridicat noi fortarete. In anumite perioade ale anului, soldatii si echipamentul erau intr-o continua miscare de-a lungul drumului numit in Biblie "drumul care da in tara filistenilor" (Exod 13:17). Acest lucru a avut loc probabil chiar inainte de timpul exodului, daca consideram ca exodul a avut loc in anul 1445 i.Hr. (vezi cronologia Exodului si introducerea la cartea Exodului).

Dupa exod puterea Egiptului a inceput sa scada, iar razboiul dintre Egipt si natiunile Canaanului a continuat pana in timpul lui Thutmose IV (1425-1412 i.Hr.). Un nou dusman, hititii, au inceput sa ameninte pe mitanieni, primii dusmani ai Egiptului. Thutmose IV a facut pace cu mitanienii din cauza noului dusman comun, cu putin timp inainte de anii 1400 i.Hr.; lunga ostilitate dintre ei s-a sfarsit. In zilele succesorului sau, Amenhotep III (1412-1365 i.Hr.), puterea egipteana incepe sa decada, insa perioada aceasta este marcata de siguranta si de o splendoare fara egal. Egiptul s-a bucurat de bogatiile pe care le obtinuse in cuceririle trecute. Puterea militara ajunge la final; dupa cum spun scrisorile de la Tell-el-Amarna, o corespondenta de la printii vasali din Siria si Palestina catre Amenhotep III si succesorul sau, Ikhnaton(1387-1366 i.Hr.), Siria si Palestina erau framantate de intrigi interne si atacate din afara. Sustinerea din partea Egiptului nu a venit. Scarabeii lui Amenhotep III, recent descoperit in mormintele din afara Ierihonului, sunt priviti de unii teologi ca o dovada a faptului ca cetatea a cazut in timpul domniei sale. Conditiile din Palestina au fost de asa natura incat au facut posibila cucerirea de catre israeliti fara ca ei sa trebuiasca sa intalneasca puterea egipteana.

Hititii, mentionati in Iosua 1:4, s-au ridicat ca putere in aceasta perioada, insa nu au avut influenta in Palestina. Energia lor a fost concentrata in nord pentru a restrange puterea mitanienilor. Asiria era de asemenea intr-o perioada de declin. Kassitii domneau in Babilon, insa din cauza nesigurantei pozitiei lor – datorata temerilor de invazia mitanienilor din Asiria si a luptelor pentru suprematie in Mesopotamia – au depus toate eforturile pentru a castiga prietenia Egiptului. Principalul val de filisteni imigranti nu ajunsese inca in Palestina pentru a-si consolida puterea pe in zona de coasta. Asadar lumea politica era intr-o stare de agitatie si nici o putere din afara nu era disponibila in acest moment pentru a elibera popoarele Canaanului de israeliti.

Ţara Canaanului era impartita in numeroase imparatii mici si un stat autonom, Gabaon, cu cetatile sale dependente, Chefira, Beerot si Chiriat-Iearim. La rasarit de Iordan erau cetatile Sihonului si Ogului. Pamantul era deja cultivat. Locuitorii traiau in cetati insa cultivau pamantul din afara zidurilor cu maslini si vita de vie. Erau familiarizati cu scrisul dupa cum dovedeste numele original al Debirului – Chiriat-Sefer, "cetatea cartilor" (15:15). Popoarele Canaanului aveau cai si care de lupta (Iosua 11:4; 17:18) insa religia si moralitatea erau degradate (Deuteronom 12:29-31; 18:9-12), practicand aproape orice fel de superstitii si imoralitati.

Datele cronologice ale cartii sunt putine. Din nefericire nu sunt disponibile inca date istorice sau arheologice care sa faca legatura intre parti ale naratiunii lui Iosua si evenimente cunoscute ale istoriei seculare. Conform cu 4:19 in ziua a zecea a lunii intai (Abib) poporul " a iesit la Iordan". Traversarea Iordanului a avut asadar loc in primavara anului (vezi de asemenea 3:15). Daca exodul a avut loc in anul 1445 i.Hr. – dupa cum par sa arate dovezile – atunci traversarea Iordanului a avut loc in primavara lui 1405 d.Hr.

Urmatoarea intrebare care se ridica este cat timp a fost necesar pentru cucerirea Canaanului? Raspunsul se afla in capitolele 11:18; 14:7,10,11; 23:1; 24:29. In 11:18 se spune ca razboiul purtat de Iosua "a tinut multa vreme". Conform cu 14:7,10,11, Caleb avea 40 de ani cand Moise l-a trimis de la Cades-Barnea sa cerceteze tara Canaanului, si de atunci au trecut 45 de ani. Dupa acest timp cucerirea tarii era completa dupa cum este aratat in 11:23 si 14:5. Aceasta nu inseamna ca fiecare parte a tarii era sub controlul israelit, pentru ca Dumnezeu a fagaduit o luare in stapanire treptata a tarii pentru a o feri de pustiire (Exod 23:29-30). Deoarece misiunea spionilor a coincis cu al doilea an al exodului (Deuteronom 2:14), si ratacirea in pustie a durat 38 de ani, cucerirea a durat intre 6 si 7 ani (45-38=7). Iosif Flaviu considera timpul cuceririi ca fiind de numai cinci ani, fapt acceptat de unii teologi moderni.

O a treia intrebare urmeaza: Cat timp a fost Iosua conducator? Cu alte cuvinte, ce perioada de timp acopera cartea? Capitolul 23:1 vorbeste despre "multa vreme" dupa care Iosua care era acum batran, inaintat in varsta, a adunat poporul (23:2). Conform cu 24:29, Iosua avea 110 ani cand a murit. Nu mai exista alta referire la o perioada de timp nici aici, nici in alta parte. Iosif Flaviu (Antiquities v.1.29) imparte viata lui Iosua in trei parti: 45 de ani inainte de exod, 40 de ani cu Moise si 25 de ani in care a condus singur. Scriitorii de mai tarziu, precum Teofil, Clement si Eusebiu, considera 27 de ani in loc de 25 pentru a recunoaste, spun ei, cucerirea in 7 ani. Astfel il considera pe Iosua cu doi ani mai tanar in timpul exodului, fapt care nu afecteaza acuratetea istorica a declaratiei din 24:29.

Tema cartii

Privind cartea lui Iosua ca un intreg, cititorul atent este impresionat de faptul ca citeste o continuare a relatarilor Pentateucului printr-un martor ocular al evenimentelor prezentate in carte. Tema cea mare este credinciosia lui Iehova in implinirea fagaduintelor sale (21:43-45) sub conducerea unui om capabil ales de Dumnezeu pentru a implini scopul divin.

Cartea lui Iosua este o parte importanta a Vechiului Testament si nu ar trebui analizata separat de Pentateuc, la care este o continuare si o concluzie. Aceasta carte este legata de cele cinci carti ale lui Moise in acelasi mod in care cartea Faptelor Apostolilor este legata de cele patru evanghelii. Evangheliile relateaza lucrarea lui Isus Hristos, marele Legiuitor, dupa cum cartea Pentateucului in cea mai mare parte relateaza lucrarea lui Moise, reprezentantul lui Dumnezeu si legiuitor al lui Israel in zilele sale (vezi Deuteronom 18:18). Atata timp cat oamenii au consimtit sa ramana sub calauzirea Duhului Sfant, biserica primara a prosperat; atata timp cat Iosua si Israel au depins pe deplin de Dumnezeu, cucerirea Canaanului a progresat. Dumnezeu a lucrat intotdeauna prin instrumente umane, instruite ca sa fie conducatori in ani de ucenicie, care erau insa constiente de nevrednicia lor. Cand astfel de oameni s-au increzut in propria lor intelepciune si nu au mai depins in totalitate de Dumnezeu, s-au facut multe greseli – precum cea de la Ai si cea cu Gabaon. Vieti au fost pierdute si lucrarea Domnului a suferit. Insa atunci cand s-a manifestat o profunda umilinta si curaj de a lupta cu pacatul, atunci victoria a fost clara.

Schita cartii

I. Cucerirea Canaanului, 1:1 – 12:24.

A.    Traversarea Iordanului, 1:1 – 4:24.
1.     Alegerea lui Iosua de catre Dumnezeu, 1:1-9.
2.     Pregatirile pentru traversarea Iordanului, 1:10-18.
                  a.     Anuntarea traversarii, 1:10-11.
                  b.     Indemnuri pentru doua triburi si jumatate, 1:12-18.
3.     Trimiterea spionilor, 2:1-24.
4.     Trecerea Iordanului, 3:1 – 4:24.
                  a.     Instructiuni pregatitoare, 3:1-13.
                  b.     Oprirea apelor Iordanului si trecerea poporului, 3:14-17.
                  c.     Ridicarea unui memorial al traversarii, 4:1-24.

B.    Caderea Ierihonului, 5:1 – 6:27.
1.     Pregatirea pentru cucerirea Ierihonului, 5:1-15.
                  a.     Vestile moaie inimile bastinasilor, 5:1.
                  b.     Taierea imprejur a poporului, 5:2-9.
                  c.     Serbarea Pastelui, 5:10-12.
                  d.     Viziunea lui Iosua, 5:13-15.
2.     Ierihonul inconjurat si distrus, 6:1-21.
3.     Salvarea lui Rahab, 6:22-27.

C.    Capturarea cetatii Ai, 7:1 – 8:35.
1.     Infrangerea si retragerea, 7:1-5.
2.     Umilinta lui Iosua si instructiunile Domnului, 7:6-15.
3.     Faradelegea lui Acan, 7:16-26.
4.     Cucerirea finala a Aiului, 8:1-29.
5.     Citirea binecuvantarilor si blestemelor, 8:30-35.

D. Tratatul cu Gabaonitii, 9:1-27.

E.    Alianta canaanita, 10:1-27.
1.     Asediul Gabaonului, 10:1-5.
2.     Iosua distruge pe canaaniti, 10:6-27.

F.     Cuceririle lui Iosua, 10:28 – 12:24.
1.     Cucerirea sudului tarii, 10:28-43.
2.     Cucerirea nordului tarii, 11:1-15.
3.     Incheierea cuceririlor, 11:16 – 12:24.

II. Impartirea tarii, 13:1 – 22:34.

A. Repartizarea triburilor, 13:1 – 19:51.

B. Stabilirea cetatilor de refugiu, 20:1-9.

C. Cetatile levitilor, 21:1-45.

D.    Triburile din Transiordania, 22:1-34.
1.     Intoarcerea acasa, 22:1-9.
2.     Altarul ofensator, 22:10-20.
3.     Argumentarea zidirii altarului, 22:21-34.