Intercer Romania | Cartea lui Rut

Continut

CARTEA lui Rut este un apendice pentru cartea Judecatorilor si o introducere la urmatoarele doua carti istorice ale lui Samuel. Ea poarta numele persoanei a carei istorie o relateaza. Numele iudaice au si o semnificatie. Acest lucru este pierdut din vedere de cititorul traducerilor Bibliei pentru ca traducatorii au transliterat pur si simplu numele proprii fara sa le dea si semnificatia. Rut era moabita si deci numele ei nu era unul ebraic. Radacina si semnificatia numelui sunt incerte desi unii cred ca pot fi legate de verbul ra’ah, "a asocia cu", si prin urmare ar insemna "prieten" sau "prietenie".

Cartea lui Rut nu ne prezinta o poveste romantica de dragoste ci iubirea unei tinere vaduve pentru mama sotului ei decedat. Iubirea ilustrata in caracterul lui Rut este una curata, neegoista si extraordinara. Desi moabita, Rut accepta credinta lui Naomi si este rasplatita prin casatoria cu un iudeu nobil, Boaz, prin care ea devine un stramos al lui David si astfel, eventual, al lui Hristos.

Autorul cartii

Criticii au dezbatut paternitatea cartii Rut. Ca si in cazul cartii lui Daniel, sunt unii care stabilesc data scrierii timpuriu iar altii tarziu. Teoria originii post-exilice a cartii este abil prezentata in Jewish Encyclopedia. Unii critici au declarat ca aceasta carte reprezinta un argument subtil in favoarea casatoriilor dintre iudei si alte popoare deoarece David a fost descendentul unei astfel de casatorii. Ei sugereaza ca a fost scrisa in timpul lui Ezra si Neemia ca un protest impotriva legilor lor categorice care interziceau casatoria intre iudei si neamuri. Sunt cinci argumente principale aduse de aceia care cred ca aceasta carte a fost scrisa in perioada post-exilica:

Expresia " in vremea judecatorilor" (1:1) presupune o data tarzie pentru scrierea cartii.
Faptul ca aceasta carte este inclusa in a treia sectiune a canonului ebraic presupune o realizare tarzie.
Cartea contine un numar de aramaisme care nu apar in naratiunile pre-exilice.
Genealogia de la sfarsitul cartii arata o influenta clara a scolii preotesti.
Expresia "odinioara in" (4:7) pare sa indice ca ceremonia incaltamintei si a rascumpararii unui pamant sau a unei femei nu a mai fost practicata de mult.

Aceste argumente sunt insa departe de a fi cele finale. Expresia "in vremea judecatorilor" nu presupune decat ca aceasta carte, asa cum o avem, a fost scrisa dupa incheierea perioadei judecatorilor, insa nu in mod necesar la mult timp dupa aceasta. Este interesant de remarcat ca in una din cele mai vechi versiuni, LXX, cartea a fost adaugata la cartea Judecatorilor, fara chiar sa aiba un titlu separat, ca si cum ar fi fost partea de final a cartii Judecatorilor, un fel de apendice. Pozitia lui Rut in canonul ebraic prezent nu este un argument valid pentru o data tarzie a scrierii. Canonul ebraic prezent este el insusi de origine tarzie si pozitia cartii lui Rut in versiunile timpurii ale canonului este aceeasi pe care o gasim si in versiunea Cornilescu, dupa cartea Judecatorilor. Un studiu detaliat a aratat ca expresiile aramaice pe care criticii le-au adus ca o dovada a originii tarzii apar de asemenea si in alte scrieri a caror datare pre-exilica este incontestabila. Genealogia de la sfarsitul cartii lui Rut nu este o dovada suficienta pentru originea post-exilica fara ca mai intai sa afirmam ca unele portiuni ale cartilor lui Moise si a lui Iosua sa fie de asemenea de origine post-exilica. Expresia "odinioara in" poate foarte simplu insemna ca ceremonia incaltamintei si a rascumpararii unui pamant sau a unei femei a existat in trecut insa nu neaparat in trecutul indepartat. De fapt, un studiu atent al cartii lui Rut a condus pe multi teologi la concluzia ca pentru aceasta carte este mai potrivita originea pre-exilica. Acest lucru este fara indoiala tot ce poate fi spus despre data scrierii cartii lui Rut.

Forma scrisa a cartii lui Rut, asa cum o avem noi acum, isi are cel mai probabil originea in timpul lui David, si ca datare se pare ca se potriveste cel mai bine in perioada de inceput a domniei sale. Unii au afirmat ca Samuel a fost autorul acestei relatari. Aceasta ar explica asezarea cartii Rut la sfarsitul cartii Judecatori si inceputul cartilor lui Samuel (vezi Judecatori 17:1; 18:29). Pozitia sa in cadrul canonului ebraic in mod natural este in cadrul Scrierilor deoarece nu a fost potrivit ca sa a apartina cartilor lui Moise sau celor ale profetilor. Conform traditiei iudaice, asa cum este prezentata in Talmud, profetul Samuel a scris nu numai cartile care-i poarta numele, ci si cartea Judecatorilor si cea a lui Rut. Desi ea insasi nu este o profetie, cartea lui Rut se poate sa fi fost scrisa de unul dintre cei mai mari dintre profeti.

Cadrul istoric la Rut

Cadrul istorisirii este prezentat in mod clar prin cuvintele de inceput ale cartii: "Pe vremea judecatorilor a fost o foamete in tara". Insa aceasta declaratie nu este definitorie pentru ca au fost mai multe perioade de foamete in Palestina in timpul judecatorilor. Totusi, comparand genealogia lui David asa cum este scrisa in ultimele versete ale cartii lui Rut cu cea scrisa in primul capitol al cartii lui Matei, descoperim ca mama lui Boaz este Rahab. Nu exista nici un argument sa credem ca nu ar fi vorba de Rahab din Ierihon (vezi Matei 1:5). Daca ea este mama lui, cartea lui Rut ar putea fi datata in prima parte a perioadei judecatorilor. Pe de alta parte, vechea traditie urmata de Iosif Flaviu, plaseaza evenimentele cartii Rut in timpul lui Eli, fapt care ar face mai potrivit pe Boaz ca strabunic al lui David. Oricare varianta poate fi adevarata deoarece "mama" sau "tata" poate de asemenea sa insemne bunic sau stramos (vezi 1 Regi 15:10; Ezra 7:1).

Obiceiurile, societatea si forma de guvernare reflectate in carte lui Rut se potrivesc cu cele din perioada judecatorilor, asa cum sunt ele descrise in cartea Judecatorilor. Lucrul acesta devine evident atunci cand studiem cu atentie relatarea cartii Rut. Sugestia ca foametea mentionata este cea din timpul lui Ghedeon este putin probabila pentru ca nu exista nici un indiciu ca foametea din cartea lui Rut ar fi fost cauzata de invadatorii inarmati (Rut 1:1-2; cf. Judecatori 6:3-6). Cartea nu face nici o aluzie la razboi; de fapt cand Naomi s-a hotarat sa se intoarca acasa, aceasta s-a intamplat din cauza ca auzise ca Iehova cercetase pe poporul Sau si-i daduse paine (Rut 1:6). Aceasta inseamna ca foametea nu era rezultatul razboiului ci al secetei.

Dupa cum am spus, traducatorii in limba greaca a Scripturilor Vechiului Testament au facut din aceasta carte un apendice la cartea Judecatorilor, fara un titlu separat. Ultimele editii ale acestei traduceri, LXX, au introdus Telos ton kriton, "incheierea Judecatorilor" pentru a arata unde este punctul de demarcatie dintre Judecatori si Rut, si Telos tes Routh, "incheierea lui Rut", la sfarsitul naratiunii. Cartea lui Rut ocupa un loc special in canonul ebraic actual. Ea este unul dintre cele cinci suluri citite in sinagoga in timpul ocaziilor speciale sau sarbatorilor din timpul anului. In editia tiparita a Vechiului Testament ebraic aceste suluri sunt de obicei aranjate in urmatoarea ordine: Cantarea Cantarilor, Rut, Plangerile lui Ieremia, Eclesiastul si Estera. Cartea ocupa pozitia a doua deoarece este potrivita a fi citita la Sarbatoarea Saptamanilor, cunoscuta mai tarziu ca Cincizecimea, a doua dintre cele cinci sarbatori speciale.

Asadar, traducatorii Septuagintei adauga cartea Rut la cartea Judecatorilor. Acest lucru se potriveste bine cu timpul lui Eli, marele preot, in ale carui ultime zile ale vietii Samuel a fost chemat ca profet al lui Dumnezeu. Un eveniment important al vietii lui Samuel a fost ungerea lui Saul, primul rege al lui Israel. Ultimele cuvinte ale cartii Judecatorilor spun ca, "Pe vremea aceea nu era imparat in Israel, fiecare facea ce-i placea" (Judecatori 21:25).

Moabul era in acest timp o zona distincta la rasarit de Marea Moarta, intre raul Arnon si paraul Zered. Granita sa dinspre est era nedefinita, fiind marele desert al Arabiei. Aceasta regiune inalta era fertila, la aproximativ 914 m deasupra nivelului Mediteranei si la 1311 m deasupra nivelului Marii Moarte. Desi precipitatiile erau de obicei suficiente pentru a coace recoltele, oamenii care locuiau in inaltimi isi suplimentau apa cu ajutorul cisternelor. Multe dintre acestea folosite in timpurile stravechi sunt acum o ruina. Atunci insa populatia trebuie sa fi fost mult mai mare decat acum. Fertilitatea tarii este confirmata de numeroasele cetati si catune care se stie ca au existat acolo, dupa cum mentioneaza Scriptura. Tara Moabului ofera inca o pasune buna pentru oi si catari, la fel ca in timpurile stravechi.

Moabitii erau semiti, descendenti ai lui Lot, nepotul lui Avram. Principalul lor zeu era Chemos, care se pare ca era impacat cu jertfe omenesti (vezi 2 Regi 3:26-27). Cunoastem putin din istoria moabitilor dupa relatarea din Geneza 19, referitoare la originea lor, pana in timpul exodului. Inainte de stabilirea imparatiei lui Israel amoritii au ocupat acea parte a Moabului la nord de Arnon, insa Israel a supus pe amoriti si a ocupat locul lor ce apartinuse Moabului (Vezi Numeri 21:26; Judecatori 11:12-27; Numeri 21:13; 22:1). Cand Balac, fiul lui Tepor, a vazut corturile israelite asezate la marginea hotarului tarii sale, el s-a aliat cu madianitii si a chemat in ajutor pe profetul apostaziat Balaam.

O inscriptie a lui Ramses II de la baza statui din Luxor se mandreste cu cucerirea Moabului. Israel a fost asuprit de Eglon al Moabului ajutat de Ammnon si Amalec (Judecatori 3:13-14); insa Eglon a fost asasinat de Ehud si jugul moabit a fost sfaramat. Imparatul Saul a lovit pe Moab dar nu i-a supus (1 Samuel 14:47) si il vedem pe David punand pe tatal si pe mama sa sub ocrotirea imparatului Moabului atunci cand era urmarit de Saul (1 Samuel 22:3-4). Faptul ca strabunica lui David, Rut, a fost moabita poate explica de ce David a asezat pe tatal si pe mama sa sub protectia imparatului Moabului atunci cand fugea din fata lui Saul. Insa aceasta prietenie dintre David si Moab nu continua. Cand David devine rege el face razboi impotriva Moabului si-l invinge complet.

Existau doua Betleeme in vechea Palestina. Unul era situat in teritoriul lui Zabulon, celalalt in Iuda. Din cauza unei posibile confuzii scriitorul cartii Rut spune de doua ori la inceputul relatari sale ca Betleemul lui Naomi, al sotului sau Elimelec si al celor doi fii ai lor era Betleemul lui Iuda (cap. 1:1-2). Betleemul lui Zabulon este mentionat in Iosua 19:15 ca unul dintre cele 12 cetati mostenite ce fiii lui Zabulon. Exista un mic sat in nordul Palestinei in locul unde se crede ca a existat acest Betleem. Insa pe noi ne intereseaza Betleemul lui Iuda. Este o cetate cu 15.000 de locuitori, la 8,4 Km sud de Ierusalim si la aproximativ 731 m deasupra nivelului marii. Ocupa o pozitie remarcabila pe partea de rasarit de la cumpana apelor. Se afla pe drumul principal spre Hebron, spre sud. Este o pozitie intarita natural si a fost ocupata in zilele lui David de o garnizoana a filistenilor (2 Samuel 23:14; 1 Cronici 11:16).

Tema cartii

Exista naratiuni istorice si epice. Cuvantul epic se aplica unei naratiuni care este destinata nu in primul rand nevoi de informare si mai degraba imaginatiei creative si emotiilor. O lucrare epica este de obicei scrisa in forma poetica. O caracteristica a poeziei ebraice este faptul ca sistemul sau de versuri este bazat pe un paralelism al ideilor mai degraba decat pe o metrica si ritm exact. Aceasta caracteristica apare de asemenea, intr-o mai mica masura, si in proza. Asadar in literatura ebraica clasificarea se face mai degraba dupa natura ideilor decat dupa forma de exprimare. Epica ebraica este o portiune de istorie nationala asezata intr-o forma narativa. Aprecierea Bibliei ca literatura cheama la recunoasterea diferitelor forme de naratiune folosite de scriitorii biblici.

Scopul principal al cartii lui Rut este sa ofere informatii cu privire stramosii apropiati ai lui David, cel mai mare dintre imparatii lui Israel, pe a carui linie genealogica urma sa vina Mesia. Hristos este adevaratul conducator al imparatiei spirituale a lui Israel. El vorbeste despre imparatia Sa ca de imparatia cerului pentru a o deosebi de imparatiile lumii prezente. Cartea lui Rut ofera astfel intr-o naratiune inspirata o legatura cu imparatia pe care Hristos o va stabili.

In acelasi timp Rut prezinta o imagine a unui camin binecuvantat. Exista doua institutii care coboara pana la noi dinainte de caderea in pacat – sabatul si caminul. Caminul a fost stabilit de Dumnezeu in ziua a sasea a primei saptamani a creatiei, iar sabatul in ziua a saptea a aceleiasi saptamani. Sabatul nu este o institutie iudaica pentru ca insasi Creatorul insusi a spus ca, "sabatul a fost facut pentru om si nu omul pentru sabat" (Marcu 2:27). Atat sabatul cat si caminul au devenit obiectele principale al atacurilor lui Satana.

Relatia dintre soacra si nora este subiect de amuzament pentru multi. Insa nu la fel se intampla intre Rut si soacra sa Naomi. Dupa 10 ani petrecuti in tara Moabului, Naomi, al carei sot si doi copii au murit, a auzit de conditiile bune de trai din Iuda care au revenit si s-a hotarat sa se intoarca. Rut renunta la legaturile caminului si cele cu rudeniile pentru a o insoti. Dupa o ultima privire asupra campiilor fertile ale tarii sale, Moab, si dupa cuvintele spuse lui Naomi, "poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu", ea intra intr-o tara ciudata, unindu-se cu poporul adevarat al lui Dumnezeu si devenind o inchinatoare a Dumnezeului cerului. Aceasta loialitate fata de soacra sa a avut ca rezultat final faptul ca a devenit un stramos al lui David – psalmistul lui Israel, al lui Solomon – cel mai intelept dintre fiii oamenilor, al lui Zorobabel – un alt Moise, si al lui Mesia – fiul lui David. Relatarea abunda de exemple superbe de credinta, evlavie, umilinta, harnicie si iubire amabila descoperita in ocaziile obisnuite ale vietii. Astfel istoria lui Rut nu doar o nestemata a literaturii ebraice ci si un comentariu semnificativ al unei parti a genealogiei lui Hristos (vezi Matei 1:4-6).

Israel ar fi trebuit sa fie pregatit prin studiul acestei relatari sa inteleaga planul lui Dumnezeu de mantuire a indivizilor si natiunilor care asemenea lui Rut moabita accepta pe Dumnezeu al carui caracter a fost reprezentat de slujitorii Sai. Acesta a fost planul divin ca multe caractere sa fie transformate si oamenii sa fie pregatiti pentru a deveni cetateni ai imparatiei vesnice a lui Hristos (vezi COL 290).

Schita cartii

I. Perioada petrecuta in tara Moabului, 1:1-18.

A. Naomi pierde pe sotul si cei doi fii ai sai, 1:1-5.

1. Foametea din tara lui Iuda, 1:1.

2. Elimelec, Naomi si fiii lor merg in Moab, 1:2.

3. Moartea lui Elimelec, 1:3.

4. Casatoria si moartea celor doi fii, 1:4-5.

B. Naomi se hotaraste sa se intoarca in Iuda, 1:6-14.

1. Motivul intoarcerii, 1:6.

2. Sugestii ca nurorile sa ramana, 1:7-9.

3. Motivul acestor sugestii, 1:10-13.

4. Alegerile celor doua fete, 1:14.