02. BISERICA LUI HRISTOS

SABAT DIMINEATA

Ellen White

“Le marturisesc fratilor si surorilor mele ca biserica Domnului Hristos, asa slaba si cu defecte cum ar putea fi, este singurul obiect de pe pamant asupra caruia El Isi indreapta suprema Sa atentie. El adreseaza intregii lumi invitatia sa vina la El ca sa fie mantuita; cu toate acestea, El Isi insarcineaza ingerii sa dea ajutor divin fiecarei fiinte care vine la El in pocainta, cu inima zdrobita, si El vine personal, prin Duhul Sau cel Sfant, in mijlocul bisericii Sale.
“Frati pastori si intreaga biserica, acesta sa fie limbajul nostru, din inimi care raspund marii bunatati si iubiri a lui Dumnezeu fata de noi ca popor si fata de noi in mod individual: “Pune-ti nadejdea in Domnul, Israele, de acum si pana in veac”. Voi, “care stati in Casa Domnului, in curtile Casei Dumnezeului nostru! Laudati pe Domnul, caci Domnul este bun; cantati Numele Lui, caci este binevoitor. Caci Domnul Si-a ales pe Iacov, pe Israel, ca sa fie al Lui. Stiu ca Domnul este mare si ca Domnul nostru este mai presus de toti dumnezeii” (Ps. 131,3; 135,2-5). Ganditi-va, fratii mei si surorile mele, la faptul ca Domnul are un popor, un popor ales, biserica Lui, care sa-I apartina, sa fie fortareata Lui, pe care o are intr-o lume revoltata, bolnava de pacat; si El vrea ca nici o alta autoritate sa nu fie cunoscuta in biserica Sa, nici o alta lege sa nu fie recunoscuta de ea, decat autoritatea si Legea Lui… “
Deosebiri clare, evidente
In timpul acesta, biserica trebuie sa se imbrace cu vesmintele ei frumoase – “Domnul Hristos, neprihanirea noastra”. Exista deosebiri clare, evidente, care trebuie sa fie restabilite si exemplificate fata de lume prin inaltarea poruncilor lui Dumnezeu si a credintei lui Isus. Frumusetea sfinteniei trebuie sa se vada in splendoarea ei originara, in contrast cu diformitatea si intunericul celor necredinciosi, ale celor care s-au revoltat si au respins Legea lui Dumnezeu. Astfel, noi recunoastem pe Dumnezeu si Legea Sa, temelia guvernarii Sale in cer si in toate locurile stapanirii Sale pe pamant. Autoritatea Sa trebuie sa fie tinuta distincta si clara in fata lumii si nici o lege care vine in conflict cu legile lui Iehova nu trebuie recunoscuta. Daca, sfidand planurile lui Dumnezeu, se ingaduie ca lumea sa influenteze hotararile sau actiunile noastre, scopul lui Dumnezeu este zadarnicit. Oricat de plauzibil ar fi pretextul, daca biserica este nehotarata in aceasta privinta, in cartile cerului se scrie impotriva ei ca a tradat cele mai sfinte datorii si Imparatia Domnului Hristos.
Biserica trebuie sa-si sustina in mod ferm si categoric principiile in fata intregului univers ceresc si a imparatiilor lumii; credinciosia neclintita in pastrarea onoarei si sfinteniei Legii lui Dumnezeu va atrage atentia si admiratia chiar din partea lumii si, prin faptele bune pe care le vor vedea, multi vor fi condusi sa-L slaveasca pe Tatal nostru din cer. Cei credinciosi si sinceri au scrisorile de acreditare ale cerului, nu ale potentatilor lumii. Toti oamenii vor sti cine sunt ucenicii Domnului Hristos, alesi si credinciosi; ii vor cunoaste atunci cand acestia vor fi incoronati si proslaviti pentru ca L-au onorat pe Dumnezeu si pentru ca Dumnezeu i-a onorat, dandu-le “o greutate vesnica de slava”…
Domnul a inzestrat biserica Sa cu posibilitati si cu binecuvantari, pentru ca membrii ei sa poata prezenta lumii o imagine a bogatiei Sale si pentru ca biserica Lui sa fie desavarsita in El, o reprezentare continua a unei alte lumi, si anume lumea vesnica, a unor legi superioare legilor de pe pamant. Biserica Sa trebuie sa fie un templu construit dupa modelul divin, iar ingerul arhitect si-a adus din cer trestia de masurat, din aur, pentru ca fiecare piatra sa fie taiata si fasonata dupa masura divina si slefuita sa straluceasca asemenea unei embleme a cerului, care sa radieze in toate directiile razele clare, stralucitoare, ale Soarelui Neprihanirii. Biserica trebuie sa fie hranita cu mana din cer si sa fie tinuta numai sub ocrotirea harului Sau. Imbracata cu toata armura luminii si a neprihanirii, ea intra in conflictul final. Zgura, materialul fara valoare, va fi arsa, iar influenta adevarului da marturie lumii despre caracterul sau sfintitor, innobilator…
Experimente divine
Domnul Isus face experiente pe inimi omenesti prin manifestarea milei Sale si a harului Sau abundent. El face transformari atat de uimitoare, incat Satana, cu toata laudarosia lui ingamfata, cu toata confederatia raului unita impotriva lui Dumnezeu si a legilor guvernarii Sale, sta si ii priveste ca pe o fortareata de necucerit in fata minciunilor si inselaciunilor lui. Ei sunt o taina pe care el nu o poate intelege. Ingerii lui Dumnezeu, serafimi si heruvimi, puterile insarcinate sa coopereze cu oamenii, privesc, cu uimire si bucurie, la faptul ca oameni cazuti, odata copii ai maniei,
isi formeaza, prin educatia primita de la Domnul Hristos, un caracter dupa modelul divin, ca sa fie fii si fiice ale lui Dumnezeu, sa indeplineasca o parte importanta in ocupatiile si bucuriile cerului.
Domnul Hristos a dat ample posibilitati bisericii Sale, ca sa poata sa primeasca in schimb multa slava de la cei pe care i-a mantuit, pe care i-a cumparat ca sa fie ai Lui. Biserica, fiind inzestrata cu neprihanirea Domnului Hristos, este tezaurul Sau, in care belsugul indurarii, al iubirii Sale si al harului Sau trebuie sa se vada in manifestarea lor deplina si finala. In rugaciunea Sa de mijlocire, El a spus ca iubirea Tatalui este la fel de mare fata de noi cum este fata de El, singurul Fiu, si S-a rugat ca acolo unde este El sa fim si noi impreuna cu El, uniti pentru totdeauna cu Domnul Hristos si cu Tatal. Aceasta declaratie trezeste uimirea ostirii ingerilor si constituie marea lor bucurie. Darul Duhului Sau cel Sfant, bogat, deplin si abundent, trebuie sa fie ca un zid de foc in jurul bisericii Sale, ca un zid peste care puterile celui rau sa nu poata trece. In curatia lor nepatata si in desavarsirea lor absoluta, Domnul Hristos priveste la cei pe care i-a rascumparat ca la rasplata tuturor suferintelor, umilintei si iubirii Lui si ca la o intregire a slavei Sale – Hristos, marele centru de la care se revarsa toata splendoarea. “Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului” (Apoc. 19,9).
Biserica – proprietatea lui Dumnezeu
Biserica este proprietatea lui Dumnezeu si El Isi aduce aminte de ea permanent, in timp ce ea se afla in lume, supusa ispitelor lui Satana. Domnul Hristos nu a uitat niciodata zilele umilintei Sale. De cand a lasat in urma scenele umilirii Lui, Domnul Isus nu a pierdut nimic din natura Sa umana. El are aceeasi iubire duioasa, plina de mila, si totdeauna este miscat de suferinta oamenilor. El pastreaza mereu in minte faptul ca El Insusi a fost un Om al durerii si obisnuit cu suferinta. El nu-i uita pe reprezentantii Sai care se straduiesc sa inalte Legea Sa calcata in picioare. El stie ca lumea care L-a urat pe El ii uraste si pe ei. Domnul Hristos S-a inaltat la cer; dar, si astazi, exista un lant viu care Ii leaga pe cei care cred in El de inima Lui infinit de iubitoare. Cei mai umili si cei mai slabi sunt legati strans de inima Sa, printr-un lant al simpatiei. El nu uita niciodata ca este reprezentantul nostru, ca El poarta natura noastra.
Domnul Isus priveste asupra bisericii Sale adevarate de pe pamant, a carei nazuinta suprema este sa coopereze cu El in marea lucrare de salvare a oamenilor. El asculta rugaciunile copiilor Sai, rostite cu putere, dintr-o inima plina de cainta, si Cel Atotputernic nu Se poate impotrivi cererii lor pentru mantuirea oricarui membru incercat, ispitit al trupului Domnului Hristos. “Astfel, dar, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu –, sa ramanem tari in marturisirea noastra. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem, dar, cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pen
tru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie” (Evr. 4,14-16). Isus “traieste pururea ca sa mijloceasca pentru” noi (Evr. 7,25). Prin Rascumparatorul nostru, ce binecuvantari ar putea sa nu primeasca cel care crede in mod sincer? Biserica, urmand sa intre curand in cel mai greu conflict al ei, va fi obiectul cel mai indragit de Dumnezeu pe pamant. Confederatia raului va fi instigata de o putere care vine de jos si Satana va aduce toate acuzatiile posibile impotriva celor alesi pe care nu-i poate amagi cu inselaciunile si minciunile lui satanice. Dar ar fi posibil ca Domnul Hristos, Reprezentantul si Capul nostru, care a fost inaltat sa fie “Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor” (Fapte 5,31), sa-Si inchida inima, sa-Si retraga mana sau sa-Si lase neimplinita fagaduinta? Nu; niciodata, niciodata.
Identificat cu biserica Sa
Dumnezeu are o biserica, un popor ales; si daca toti ar putea sa vada, asa cum am vazut eu, modul deplin in care Domnul Hristos Se identifica cu poporul Sau, nu s-ar auzi nici o solie prin care biserica este denuntata ca fiind Babilon. Dumnezeu are un popor, oameni care lucreaza impreuna cu El, si ei au mers drept inainte, avand in vedere slava Lui. Ascultati rugaciunea Reprezentantului nostru in cer: “Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea” (Ioan 17,24). O, cat de mult a dorit Conducatorul divin sa aiba impreuna cu El biserica Sa! Oamenii acestia fusesera partasi cu El la suferinta si la umilinta Lui si cea mai mare bucurie a Sa este sa-i aiba impreuna cu El ca sa fie partasi ai slavei Sale. Domnul Hristos cere privilegiul de a avea biserica Sa impreuna cu El. “Vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat Tu.” Sa-i aiba impreuna cu El este in armonie cu fagaduinta si cu intelegerea din cadrul legamantului cu Tatal Sau. Cu respect, El prezinta la tronul milei rascumpararea Sa incheiata pentru poporul Sau. Curcubeul fagaduintei Il inconjoara pe Inlocuitorul si Garantul nostru, in timp ce El rosteste cererea iubirii Sale: “Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea”. Noi Il vom vedea pe Imparat in frumusetea Lui si biserica va fi proslavita…
Biserica luptatoare nu este acum biserica triumfatoare; dar Dumnezeu iubeste biserica Sa si, prin profetul Sau, El descrie felul in care i se impotriveste lui Satana. Cel rau ii imbraca pe copiii lui Dumnezeu in cele mai negre si mai murdare haine si cere privilegiul de a-i distruge. Ingerii lui Dumnezeu ii ocrotesc de asalturile vrajmasului. Profetul spune astfel:
“El (ingerul) mi-a aratat pe marele preot Iosua stand in picioare inaintea Ingerului Domnului, si pe Satana stand la dreapta lui, ca sa-l parasca. Domnul a zis Satanei: “Domnul sa te mustre, Satano! Domnul sa te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un taciune scos din foc?” Dar Iosua era imbracat cu haine murdare, si totusi statea in picioare inaintea Ingerului. Dar Ingerul, luand cuvantul, a zis celor ce erau inaintea Lui: “Dezbracati-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: “Iata ca indepartez de la tine nelegiuirea si te imbrac cu haine de sarbatoare!” Eu am zis: “Sa i se puna pe cap o mitra curata!” Si i-au pus o mitra curata pe cap si l-au imbracat in haine, in timp ce Ingerul Domnului statea acolo. Ingerul Domnului a facut lui Iosua urmatoarea marturisire: “Asa vorbeste Domnul ostirilor: Daca vei umbla pe caile Mele si daca vei pazi poruncile Mele, vei judeca si Casa Mea si vei priveghea asupra curtilor Mele si te voi lasa sa intri impreuna cu cei ce sunt aici”" (Zah. 3,1-7).
Feriti-va de invatatori mincinosi
Cand se ridica oameni care pretind ca au o solie de la Dumnezeu,
dar, in loc sa lupte “impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac” (Efes. 6,12), ei se grupeaza si intorc armele de lupta impotriva bisericii luptatoare, feriti-va de ei. Ei nu au scrisorile de acreditare divine. Dumnezeu nu a asezat asupra lor povara unei astfel de lucrari. Ei ar vrea sa darame ceea ce Domnul ar vrea sa refaca prin solia catre Laodicea. El raneste doar ca sa poata sa vindece, nu sa cauzeze nimicirea. Domnul nu incredinteaza nici unui om o solie care va descuraja si va demobiliza biserica. El mustra, cearta, pedepseste; dar nu o face decat ca sa poata sa o vindece si sa o primeasca in cele din urma.

Intrebari pentru discutie
1. Prima parte a prelegerii scoate in evidenta primejdia influentelor lumesti asupra bisericii. Vorbiti despre importanta acestei avertizari pentru biserica locala din care faceti parte si pentru biserica in general.
2. Care a fost raspunsul pe care l-a dat sora White celor care considerau ca Biserica Adventista este Babilon? Ce am putea sa invatam din raspunsul ei?
3. Faceti o lista si discutati elementele din aceasta lectura care ar trebui sa ne dea incurajare si speranta – in mod personal si in mod colectiv.

Articolul de mai sus a fost luat din Testimonies to Ministers and Gospel Workers, pag. 15-23. Paragrafele mai lungi au fost fragmentate pentru a face lectura mai usoara.
 

Ellen White a fost unul dintre pionierii Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea. Lucrarea ei continua sa fie un glas profetic in aceasta biserica.