DUMINICA
Exista putere atunci cand ne apropiem de tronul lui Dumnezeu uniti.
Ruthie Jacobsen
Imaginati-va o familie mica, ai carei membri s-au adunat inainte de plecarea copiilor la scoala. Ei se roaga impreuna, luand Cuvantul lui Dumnezeu drept siguranta lor si rugandu-L pe Dumnezeu sa fie ca un zid ocrotitor pentru fiecare dintre ei de-a lungul intregii zile. Parintii pot sa stie ca El Isi va tine cuvantul si ca bratele Sale ii vor inconjura pe copiii lor.
Se merita
Intrebati familia Macey ce se intampla atunci cand membrii familiei se roaga si au incredere in Dumnezeu unii pentru altii. Fiul lor, in varsta de numai 17 ani, era tanar, puternic, atletic. In dimineata aceea de septembrie, facuse miscare fizica in aer liber, alergand, si tocmai se intorsese acasa. Martha, sora lui, a auzit cand Fred a intrat in casa, cazand apoi cu un zgomot surd langa usa de la intrare. Ea a gasit corpul lui ghemuit, in stare de inconstienta totala.
Fred a fost dus repede la spital, unde medicii au lucrat cu multa incordare la stabilirea diagnosticului. La 17 ani, Fred avusese un accident vascular cerebral! Si nu numai ca era un atac masiv, dar a fost urmat de alte atacuri, pana cand a trebuit ca Fred sa fie conectat la aparatele de mentinere a vietii.
Artera carotida era obstruata, impiedicand sangele sa ajunga la creier. Fred nu putea sa respire, sa vorbeasca, sa vada sau sa gandeasca. In timp ce medicii lucrau, membrii familiei se rugau si, curand, li s-au alaturat si alte persoane din localitatea Berrien Springs, Michigan, unde locuiesc. Pe masura ce vestea despre aceasta tragedie s-a raspandit, au inceput sa se roage si altii, la distante mai mari.
Dupa doua saptamani, medicii au venit la Dorothy si la Epifanio, parintii lui Fred, si le-au spus cuvintele inevitabile de care se temusera: “Nu exista nici un semn de activitate a creierului. Ne temem ca va trebui sa deconectam aparatele de mentinere a vietii, pentru ca Fred a murit”.
Inainte ca plamanul artificial sa fie oprit, familia Macey s-a adunat pentru ultima data in capela mica, rugandu-se iarasi ca Dumnezeu sa-l salveze pe fiul lor. Numai parintilor li s-a permis sa stea in salon cand au fost scoase tuburile. Medicii au scos tubul care intretinuse circulatia oxigenului prin plamanii lui Fred. In clipa aceea, “Epi”, tatal lui Fred, n-a mai putut sa stea linistit nici o secunda. Trecand repede printre cei care lucrau in jurul patului fiului sau, a ajuns langa Fred, l-a prins de umeri si a spus: “Fred, ai de gand sa mori? Te rog, lasa-L pe Dumnezeu sa-Si dovedeasca puterea”. Fred a deschis ochii si a inceput sa respire singur, pentru prima data in trei saptamani. Marele Medic era acolo.
Cateva zile inainte de momentul acesta, medicii o lasasera pe Dorothy sa puna un fel de comprese cu namol pe gatul lui Fred. Era ceva ce ea invatase in patria ei, Honduras. Acum, cand s-a aplecat sa o ia, s-a uitat la fiul ei si a intrebat: “Fred, ce vrei?”
El a zambit si a spus: “Vreau apa”.
Ce bucurie! Ce raspuns uimitor la rugaciune! Fred mai avea in fata un drum lung. Acum, dupa cativa ani, vorbirea lui este inca minima, dar el poate sa mearga schiopatand usor si sa cante un singur cantec: “Har uimitor”. El il canta cu emotie si cu toata intelegerea pe care a castigat-o prin experienta lui.
Atata har, ce minunat!
Azi pot sa fiu salvat!
Am fost pierdut, nenorocit,
Dar Domnul m-a iubit!
Vointa de a trai si refacerea lui sunt, de asemenea, minuni ale harului lui Dumnezeu. El si familia lui povestesc pretutindeni aceasta experienta, in efortul de a-I multumi lui Dumnezeu pentru bunatatea Sa fata de ei.
Desigur, familia Macey a fost, de la inceput, o familie care obisnuia sa se roage. Uneori Martha era cam iritata de “regulile” din familia ei – de exemplu, fiecare trebuia sa fie imbracat pentru altarul de dimineata inainte de micul dejun, zi de zi. Dar acum isi da seama de puterea care se afla intr-un obicei despre care uneori a crezut ca este doar un ritual.
Se poate intampla in cercul mai mare
Ce se intampla atunci cand familia mai mare a lui Dumnezeu se roaga impreuna? Avem raspunsuri in intreaga Scriptura, dar, uneori, pierdem din vedere inceputul experientelor lui Dumnezeu. Ne aducem aminte de eliberarea sau minunea extraordinara, dar adesea nu pornim chiar de la inceputul experientei, atunci cand poporul lui Dumnezeu se roaga, iar uneori se roaga si posteste. Copiii Sai vin la El pentru ca stiu ca nu au nici un alt loc unde sa mearga. Ei mai stiu ca la El nimic nu este imposibil. In vocabularul lor nu exista nici un cuvant pentru “imposibil”, pentru ca ei, ca membri ai familiei lui Dumnezeu, stiu ca nu exista nimic pe care Dumnezeu sa nu vrea sau sa nu poata sa-l faca, daca il cerem cu credinta si daca traim in ascultare de vointa Sa.
Aduce aceasta vreo schimbare? Intrebati-l pe Petru. El era in inchisoare, cu mainile legate in catuse de mainile gardienilor care il pazeau. Situatia parea fara speranta, dar familia bisericii lui se ruga. Ingeri au fost trimisi sa raspunda la rugaciune si, curand, Petru era liber!
In Matei 11,12, Domnul Hristos ne spune ca “Imparatia cerurilor se ia cu navala, si cei ce dau navala pun mana pe ea”. Asa cum arata un autor, aceasta nu inseamna ca trebuie sa devenim agresivi ca pentru o competitie. Din contra, inseamna ca, daca suntem credinciosi, daca ne rugam staruitor, aceasta activitate este interpretata in cer ca “a da navala” (Ellen White, That I May Know Him, pag. 272). Cu alte cuvinte, rugaciunile noastre unii pentru altii, in familia lui Dumnezeu, pot pune Cerul in miscare! Deci, ce s-ar intampla astazi, daca rugaciunile noastre s-ar inmulti? Ele ar crea “navala” (o mare agitatie) in cer.
Rugaciunile copiilor ajung la cer. De fapt, Domnul Isus a spus ca noi toti avem nevoie de aceasta incredere si credinta simpla, ca ale unui copil, in credinciosia lui Dumnezeu. Ce s-ar intampla in viata noastra, in familia noastra si in biserica noastra, daca fiecare dintre noi ar dezvolta aceasta incredere simpla in Dumnezeu? Motoul, cantecul nostru ar trebui sa fie acesta:
Mare este credinciosia Ta, o, Doamne, Tatal meu,
Nici o umbra de schimbare nu este in Tine;
Tu nu Te schimbi, indurarile Tale nu se termina;
Cum ai fost, asa vei ramane in veci.
Mare este credinciosia Ta! Mare este credinciosia Ta!
In fiecare dimineata, vad noi dovezi ale harului;
Din mana Ta am primit tot ce aveam nevoie.
Mare este credinciosia Ta, Doamne, fata de mine!
Incredere simpla
Rugaciunile copiilor lui Dumnezeu sunt auzite in cer si umplu de bucurie inima lui Dumnezeu. Sara, o fetita de opt ani, spunea: “Draga Doamne, Te iubesc. Vreau sa stii, mai dinainte, ca mi-ar placea sa fiu impreuna cu Tine acolo, in cer. Te iubesc totdeauna, Sara”. Iar Alexis, care are noua ani, spunea: “Draga Doamne, ce faci Tu cu familiile care nu au multa credinta? O astfel de familie locuieste in blocul de alaturi. Eu nu vreau sa le fac greutati, asa ca nu-ti spun cine sunt oamenii acestia. Ne vedem la biserica”.
Poate ca zambim cand auzim rugaciunile unora dintre copiii nostri, dar probabil suntem si impresionati de simplitatea lor, de increderea si de candoarea lor directa. Acestea sunt calitatile pe care le manifesta copiii atunci cand se roaga si cuvintele lor exprima o intimitate adanca fata de Dumnezeu, care ar putea sa-i surprinda pe multi adulti. Copiii au o cunoastere intuitiva despre Dumnezeu si Ii raspund repede cu incredere, cu respect si cu iubire. V-ati intrebat vreodata ce ar face Dumnezeu daca dv. si alti membri ai familiei Sale v-ati aduna in jurul Cuvantului Sau, doar ca sa-L cunoasteti mai mult pe Dumnezeu si sa va rugati impreuna?
V-ati intrebat vreodata ce s-ar intampla in viata, in familia sau in biserica dv., daca ati fi mai constienti de prezenta lui Dumnezeu si de bunatatea Sa, daca ati avea mai multa incredere in ceea ce El ar putea si ar vrea sa faca pentru dv.?
“Nu talentele pe care le avem acum sau pe care le vom avea vreodata ne vor da succes. Numai Dumnezeu poate sa faca lucrul acesta pentru noi. Trebuie sa avem mult mai putina incredere in ceea ce omul poate sa faca si mult mai multa incredere in ceea ce Dumnezeu poate sa faca pentru fiecare suflet care crede… El doreste sa asteptam lucruri mari de la El” (Parabolele Domnului Hristos, ed. 1995, pag. 97).
Cand copiii lui Dumnezeu se aduna in credinta, sustinandu-se unul pe altul si unindu-se in rugaciune, Dumnezeu S-a angajat sa faca lucruri uimitoare. Iar si iar, apostolul Pavel i-a rugat pe credinciosii crestini – pe care el ii numea “copiii” lui – sa se roage pentru el. Si el ii numea “sfinti”, chiar daca adesea era ingrijorat cu privire la ei si stia ca mai au nevoie sa creasca.
Ce s-ar intampla daca am intrerupe orice critica, atat in familiile noastre, cat si in familiile bisericilor noastre? Si ce s-ar intampla daca ne-am hotari in mod serios sa de adunam in rugaciune si in armonie unii cu altii? Ce s-ar intampla daca ne-am privi unii pe altii ca fiind “sfinti”, daca am cere fagaduintele lui Dumnezeu unii pentru altii si daca ne-am ruga pentru pastorii si pentru conducatorii bisericii noastre? Timpul este scurt. Rugaciunile unite ale copiilor lui Dumnezeu sunt necesare acum mai mult decat oricand.
Daca esti tanar, Dumnezeu asteapta sa asculte rugaciunile tale puternice, pline de incredere. Daca esti adult, Dumnezeu asteapta sa asculte rugaciunile care exprima trebuintele tale si iubirea ta. Daca viata ta se apropie de apus, poti sa ai mai multa putere in rugaciune decat oricine, pentru ca acum timpul tau poate fi devotat rugaciunii mai mult decat oricand.
Niciodata in intreaga istorie nu a existat o redesteptare care sa nu fi fost precedata de rugaciunile unite si sustinute ale poporului lui Dumnezeu. Daca noi, copiii Sai, venim acum impreuna sa ne rugam unii pentru altii, pentru pastori, pentru conducatorii bisericii, pentru redesteptare si pentru ca El sa ne poata folosi intr-o maniera noua, Dumnezeu Si-a luat angajamentul ca ne va pregati pentru apropiata venire a Domnului Isus. Si El Insusi va avea grija ca impreuna cu noi sa vina multi altii, care ne vor multumi pentru rugaciunile noastre pentru ei.
Intrebari pentru discutie
1. Ce experienta poti sa impartasesti celorlalti despre interventia providentiala a lui Dumnezeu in viata ta (sau in viata familiei tale), ca raspuns la rugaciune?
2. In ce situatie se afla altarul familial in caminul tau? Esti multumit de ea? Daca nu, ce s-ar putea face pentru imbunatatirea ei?
3. Ce sugestie clara ai gasit in aceasta lectura, care ar putea sa produca inviorarea de care avem nevoie in biserica?
Ruthie Jacobsen, in cea mai mare parte a carierei sale, a fost educator in domeniul ingrijirii medicale. In prezent, coordoneaza programele de rugaciune in Diviziunea America de Nord a Bisericii Adventiste, la Silver Spring, Maryland.
Comentarii recente