JOI
Reuel Santos
“Slujiti Domnului cu bucurie” (Ps. 100,2). “Si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi sa va fie rob” (Mat. 20,27).
Familia spirituala a lui Dumnezeu este o familie dinamica, fericita. Impreuna, membrii ei servesc lui Dumnezeu si isi iubesc semenii ca pe ei insisi, o dovada clara a faptului ca ei iubesc si pazesc poruncile lui Dumnezeu. Iubirea ii constrange sa slujeasca altora prin indeplinirea partii care le revine din activitatile de slujire, potrivit cu darurile lor spirituale. Indiferent de cat de bogati sau cat de saraci pot sa fie, copiii lui Dumnezeu dau cu bucurie din timpul, din talentul si din resursele lor bisericii.
“Biserica este locul in care sunt depozitate bogatiile harului Domnului Hristos; si, prin biserica, se va descoperi, in cele din urma, chiar si pentru “domniile si puterile din locurile ceresti”, ultima si deplina desfasurare a iubirii lui Dumnezeu (Efes. 3,10)” (Istoria Faptelor Apostolilor, ed. 1994, pag. 9). “Va indemn, dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca” (Rom. 12,1).
In biserica adventista Mandaluyong si in biserica editurii adventiste din Filipine, in Manila (unde am fost membru acum cativa ani), se parea ca aproape fiecare membru avea o slujba in biserica. Prin activitati misionare, aceste biserici au atins viata oamenilor in tot felul de locuri. Ca rezultat, numarul lor creste in fiecare an si ele raspandesc lumina Evangheliei celor din imediata lor apropiere.
In ultimul timp, merg la o biserica mica din Rockville, Maryland, care imi aduce aminte de aceste doua biserici din Manila. In biserica din Rockville, cam jumatate dintre membri au de indeplinit lucrari speciale. Si fiecare persoana – indiferent daca este medic, inginer, student sau pensionar – si-a luat un angajament concret sa slujeasca pentru Domnul Isus Hristos si pentru biserica Sa in timpul saptamanii. Lucrarea sa ar putea sa cuprinda intampinarea si primirea celor care vin la biserica in Sabat dimineata, conducerea studiului biblic la una dintre grupele Scolii de Sabat, punerea in functiune a sistemului de amplificare, slujba de intendent, taierea ierbii din curtea bisericii sau a da ajutor la aranjarea mesei si scaunelor pentru masa comuna din Sabat. Fiecare Il onoreaza pe Dumnezeu cu lucrarea pe care o face. Si fiecare considera ca activitatea pe care o desfasoara este la fel de valoroasa ca a celor care executa punctele muzicale speciale in timpul serviciului divin sau a celor care merg la amvon.
Familia lui Dumnezeu slujeste, cu adevarat, impreuna. Aceasta a vrut Ellen White sa spuna prin afirmatia urmatoare: “Fiecare capacitate trebuie cultivata si folosita in masura cea mai deplina”, atat in lucrarea de slujire, cat si in cea de mantuire a oamenilor (Signs of the Times, 27 aug. 1897).
In fiecare luna, in primul Sabat, dupa masa comuna, membrii bisericii mele merg in vizita la casele de batrani, asa cum fac in fiecare saptamana. Acolo ei canta, citesc din Scripturi si se roaga pentru persoanele care nu mai pot sa ia parte la serviciile divine la biserica. Sunetele linistitoare ale unui flaut sau ale unei viori, vocile placute si melodioase ale celor care canta cantari de lauda si de speranta, o atingere plina de compasiune, o imbratisare sau o strangere de mana – toate acestea aduc zambete calde pe fata batranilor, care intotdeauna isi exprima recunostinta sincera pentru vizita si pentru cantari. Familia lui Dumnezeu slujeste impreuna, indreptandu-se cu compasiune catre cei care sunt neglijati, izolati sau uitati.
In al doilea Sabat al fiecarei luni, tinerii din biserica folosesc intreaga dupa-amiaza ca sa distribuie alimente celor fara adapost, in centrul capitalei Statelor Unite. Cat de impresionant este sa traiesti bucuria de a sti ca multe vieti sunt atinse de familia lui Dumnezeu care slujeste impreuna.
In alte dupa-amieze de Sabat, membrii bisericii viziteaza doua sau trei familii ca sa cante si sa se roage pentru cei bolnavi. Prin slujirea noastra impreuna, aratam cat de mult ne pasa de cei pentru care lucram. Domnul Isus a spus: “Am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine” (Mat. 25,36).
In zilele de duminica, membrii se organizeaza in grupuri pentru a face lucrari de curatire, reparatie si intretinere a bisericii. Lucrand impreuna in felul acesta, biserica isi economiseste fonduri care s-ar cheltui, daca ar angaja persoane din afara.
De ce facem toate acestea? Ce avantaj avem din acest mod de activitate? Am putea, cumva, sa obosim? Cand familia lui Dumnezeu slujeste impreuna, membrii poarta jugul Domnului Hristos, care a spus: “Jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara” (Mat. 11,30). Atunci cand depunem eforturi neegoiste ca sa slujim si sa binecuvantam pe altii, si noi primim o binecuvantare extraordinara, o binecuvantare care aduce sanatate si putere oaselor noastre si muschilor nostri spirituali.
Atunci cand Il iubim pe Dumnezeu, cea mai mare bucurie a noastra este sa-L onoram pe El, sa facem tot ce putem ca sa-I fim pe plac. O bucurie care nu poate fi exprimata ne inunda inima, o bucurie pe care nici cele mai elocvente cuvinte nu o pot explica. Viata noastra este cuprinsa de aceasta bucurie ca de un foc care arde si raspandeste lumina, pentru ca chipul Domnului Hristos straluceste dinauntru. “Scoala-te, lumineaza-te!” ne spune Domnul prin profetul Isaia. “Caci lumina ta vine si slava Domnului se arata peste tine. Caci, iata, intunericul acopera pamantul si negura mare popoarele; dar peste tine rasare Domnul si slava Lui se arata peste tine. Neamuri vor umbla in lumina ta si imparati in stralucirea razelor tale” (Is. 60,1-3).
Dumnezeu asteapta
Domnul tanjeste dupa acel timp cand va putea sa trimita revarsarea ploii tarzii. Atunci cand vom cunoaste bucuria de a le vorbi oamenilor despre Domnul Isus si cand vom lucra intr-o unire deplina ca membri ai trupului Sau, atunci toti vom trai experienta ploii tarzii, pe care Domnul este nerabdator sa ne-o dea. “Cereti de la Domnul ploaie, ploaie de primavara! Domnul scoate fulgerele si va trimite o ploaie imbelsugata, pentru toata verdeata de pe camp” (Zah. 10,1). “Semanati potrivit cu neprihanirea si veti secera potrivit cu indurarea. Desteleniti-va un ogor nou! [Acum] Este vremea sa cautati pe Domnul, ca sa vina si sa va ploua mantuire” (Osea 10,12). “Si voi, copii ai Sionului, bucurati-va si veseliti-va in Domnul, Dumnezeul vostru, caci El va va da ploaie la vreme, va va trimite ploaie timpurie si tarzie, ca odinioara” (Ioel 2,23).
Se dezvolta, acum, chipul Domnului Hristos in tine, pana cand El va umple intreaga ta viata? Gandeste-te la Saul din Tars, acel evreu convertit. Asculta ce spune el. Il cunosti pe Mesia? “In El locuieste, trupeste, toata plinatatea Dumnezeirii”, spune apostolul Pavel (Col. 2,9). “El, care este oglindirea slavei lui Dumnezeu si intiparirea Fiintei Lui, si care tine toate lucrurile cu Cuvantul puterii Lui, a facut curatirea pacatelor si a sezut la dreapta Maririi in locurile prea inalte” (Evr. 1,3).
Va aduceti aminte, apostolul Pavel a fost chiar acela care urase Numele Domnului Hristos si ii persecutase pe primii crestini. El fusese martor la omorarea lor cu pietre. Ascultati-l pe acest om. Pavele, stii tu despre Mesia? “Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El. El este mai inainte de toate lucrurile si toate se tin prin El” (Col. 1,16.17). Vedeti cum a crescut cunoasterea despre Domnul Isus in mintea lui Pavel, pana cand Domnul Hristos a umplut universul intreg, pana cand apostolul a putut spune: “Hristos… este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvantat in veci. Amin!” (Rom. 9,5). Ce viziune despre Domnul Hristos! Dumnezeu binecuvantat in veci! “El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu” (Fil. 2,6).
Aici apostolul Pavel a atins cel mai inalt pisc al intelegerii naturii si lucrarii Domnului Hristos. In epistola sa catre Evrei, el spune: “Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este in veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate” (Evr. 1,8). “Toti ingerii lui Dumnezeu sa I se inchine” (vers. 6). Pavel L-a vazut pe Domnul Hristos in maretia divinitatii Sale. “Cel ce S-a pogorat este acelasi cu cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca sa umple toate lucrurile” (Efes. 4,10). “Plinatatea Celui ce plineste totul in toti” (Efes. 1,23).
Apostolul Pavel putea sa vorbeasca in mod elocvent despre bogatiile de nepatruns ale Domnului Hristos, despre darul lui Dumnezeu care nu poate fi descris, despre marea iubire a Domnului Hristos si despre marea taina a evlaviei, ca Dumnezeu sa ni Se descopere luand asupra Sa un corp omenesc. “In urma, va veni sfarsitul”, spune el in alta parte, “cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapanire si orice putere. Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale” (1 Cor. 15,24.25).
Acum este timpul ca fiecare membru al familiei lui Dumnezeu sa auda chemarea de a sluji impreuna. Nu mai este mult timp; nu mai avem timp de folosit pentru lucruri de importanta secundara. Sa facem schimbari drastice folosind, in fiecare zi, mai mult timp cu Domnul si in lucrarea de salvare a oamenilor.
Cand familia lui Dumnezeu slujeste impreuna, membrii ei vor avea gandul Domnului Hristos. “Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Hristos Isus” (Fil. 2,5). Ei vor stapani stiinta si arta ca, prin iubire, sa-i conduca pe oameni in biserica. Acest lucru este natural, este usor si, in felul acesta, biserica poate sa constituie o influenta majora in societate.
Cand iubirea Domnului Hristos vine si ne umple inima, ajungem sa intelegem ce daruri spirituale avem. Cand invatam sa iubim asa cum iubeste Domnul Isus, nu vom obosi, pentru ca El ne umple viata de bucurie si satisfactie pe masura ce folosim aceste daruri ca sa slujim altora impreuna. Cand ne intoarcem privirea de la noi si mergem sa slujim si sa-i ajutam pe altii, Dumnezeu este proslavit.
Slujirea fata de altii ne aduce aminte de cuvintele Domnului Isus: “Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut” (Mat. 25,40). Astfel, niciodata nu incetam sa iubim, niciodata nu incetam sa slujim. “Caci dragostea lui Hristos ne constrange” (2 Cor. 5,14).
Intrebari pentru discutie
1. Vorbiti despre modalitatile in care biserica dv. da marturie si slujeste in localitatea dv. Cat de rodnic considerati ca este serviciul acesta?
2. Care este remediul pentru apatia spirituala? Cum pot eu sa cunosc o reinviorare personala? Ce trebuie sa se intample ca sa “puna pe jar” biserica mea locala?
3. Care sunt unele avantaje ale slujirii – pe plan personal si pentru intreaga comunitate?
Reuel Santos este contabil in cadrul Biroului pentru Calatorii al Conferintei Generale. In prezent, este si prezbiter in biserica adventista Full Life Fellowship (partasia vietii depline) din Rockville.
Comentarii recente