SABAT DIMINEATA
Liantul care ne tine uniti vine chiar de la Dumnezeu.
Jan Paulsen
“El [Dumnezeu] I-a pus totul sub picioare si L-a dat capetenie peste toate lucrurile bisericii, care este plinatatea Celui ce plineste totul in toti” (Efes. 1,22.23).
Oameni liberi – liberi sa gandeasca gandurile lor, liberi sa exprime ceea ce gandesc si liberi sa aleaga. Dat fiind acest evantai de posibilitati, ce anume asigura unirea lor indestructibila?
O imensa familie internationala de credinciosi in diferite culturi, in diferite economii, cu o istorie diferita si in epoci diferite. Care este liantul care ne pastreaza uniti? Ce anume face posibila unirea dintre oameni atat de diversi? Este reala aceasta unire si se va mentine?
Simbolul biblic care ilustreaza, probabil, cel mai bine unicitatea si unitatea familiei lui Dumnezeu este expresia “trup”, pe care apostolul Pavel o foloseste de cateva ori (vezi Rom. 12,4.5; Efes. 1,22.23; 4,15.16; Col. 1,24; 2,19). Biserica este trupul Domnului Hristos. Adica acel trup al carui Cap este Domnul Hristos. Biserica este constienta intotdeauna de lucrul acesta. Pentru ea exista un singur Domn; si El este Capul. Credinciosii sunt descrisi ca aflandu-se intr-un proces de crestere “ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine inchegat si strans legat, prin ceea ce da fiecare incheietura, isi primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecarei parti in masura ei, si se zideste in dragoste” (Efes. 4,15.16; Col. 2,19). Acest simbol simplu, dar puternic, face sa apara imediat in minte un numar de impresii sau ganduri:
1. Asa cum fiecare membru sau portiune a corpului face parte din intregul mai mare, tot la fel fiecare membru al bisericii apartine celorlalti. Noi ne sustinem unii pe altii. Simtim durerea pe care o sufera o alta parte a trupului. Atunci cand actionam neintelept, prin aceasta aducem daune intregului corp. Ceea ce este insuportabil pentru cineva devine insuportabil pentru toti. Exercitarea libertatii de catre un membru al trupului este guvernata de ceea ce este bine pentru restul corpului. Noi ne incurajam unii pe altii sau inabusim cresterea celorlalti. Asa cum unirea dintre Domnul Hristos si biserica este organica, tot asa este si unirea dintre membri. Aceste interrelatii inseamna ca, orice s-ar intampla, “nimeni nu este o insula”. Indiferent daca ne place sau nu, in biserica noi toti suntem o parte din ceilalti si Dumnezeu nu a intentionat niciodata sa fie altfel.
2. Domnul Hristos este Capul. El este centrul de la care vin constiinta de sine, instructiunile, convingerile si sentimentele. El da fiecaruia capacitatea sa cantareasca lucrurile, sa faca deosebire intre bine si rau, si El da puterea pentru luarea deciziilor. Prin El eu vad, cunosc si inteleg ce inseamna a fi copil al lui Dumnezeu. El ma face ceea ce sunt. Aceasta inseamna ca, fara El, nu sunt nimic si nu am nimic. Domnul Hristos este Cel care schimba totul. El ma face om de o valoare inestimabila in ochii lui Dumnezeu, pentru ca, la cruce, S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.
3. “Tot trupul” este “bine inchegat si strans legat, prin ceea ce da fiecare incheietura”, spune Cuvantul inspirat. Biserica nu consta dintr-un grup de individualisti izolati. Exista un liant puternic care ne tine pe toti impreuna ca pe un singur trup. In acest sistem de verigi, ceea ce avem in comun este mai important decat particularitatile individuale. Nevoile celor multi au prioritate fata de sensibilitatile catorva. Pentru Noul Testament, este straina orice idee potrivit careia un credincios nu are nevoie sau refuza sa se intalneasca cu alti credinciosi intr-o biserica locala. Daca apartii corpului credinciosilor, vei dori sa te intalnesti cu restul fratilor si surorilor de credinta in inchinare si in partasie. De aceea Biblia ne sfatuieste “sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei”; ci, din contra, sa ne indemnam [incurajam – dupa New International Version] unii pe altii” (Evr. 10,25). Aceasta inseamna ca exista o singura familie si ca noi facem parte din ea, ca apartinem unii altora, ca exista o identitate comuna.
Chiar gandul ca, in biserica, membrii s-ar simti ca niste straini este strain de biserica. La fel de straine sunt si divizarea si lipsa de unitate. In biserica, membrii nu pot sustine in mod serios argumentul: “Eu sunt al lui Pavel”, “Eu sunt al lui Apolo”, “Eu sunt al lui Chifa” sau orice gand asemanator. Corpul are un singur Cap: Domnul Isus Hristos; si catre El se indreapta toate sentimentele de loialitate. “Hristos a fost impartit?” (1 Cor. 1,13; 12,25; Efes. 4,3).
De aceea, o biserica locala care este sfasiata de schisme si ai carei membri se aduna in grupari izolate si ostile unele fata de altele este o anomalie si o contradictie de termeni. Intr-o asemenea stare, ea nu poate sa-L reprezinte pe Dumnezeu sau sa lucreze pentru El cu succes. Ne aducem bine aminte de sfatul inspirat: “Strangeti randurile! Strangeti randurile! Strangeti randurile! Nu-l lasati pe Satana sa-si arunce umbra sa diabolica intre [frati si surori]. Strangeti randurile; in unire exista putere” (Selected Messages, cartea 2, pag. 374).
Liantul care uneste
Noi stim ca suntem una. Cum? Care este liantul puternic care tine trupul Domnului Hristos impreuna ca pe o familie? In esenta, (1) darul Duhului Sfant, cu care Dumnezeu a inzestrat biserica si pe care toti credinciosii Il au in comun, si (2) darul de a fi in stare sa ne iubim unii pe altii.
Da, eu recunosc faptul ca sunt multe alte lucruri pe care, ca Biserica Adventista de Ziua a Saptea, le avem in comun. Sunt atat de multe, incat ele ne vin in minte cu putere, ori de cate ori ne oprim sa privim inapoi si sa reflectam la istoria noastra sau cand privim inainte si analizam destinul nostru. Acum 150 de ani, am rasarit din acelasi “sol”, din acei credinciosi care au asteptat cu nerabdare ca Domnul Isus sa revina. Ei au avut o intelegere si o credinta noua, adanca si puternica in lucrarea de impacare si de judecare pe care Domnul Hristos o desfasoara neintrerupt in cer. Ei se considerau instrumentul ales al Domnului Hristos pentru a comunica, in ultimele zile, un bogat manunchi de adevaruri biblice. Da, am fost un popor deosebit, si aceasta istorie cu siguranta ca ne uneste.
Dar, dincolo de aceasta, exista realitati spirituale mai adanci, care ne pastreaza uniti ca pe o familie, ca pe trupul Domnului Hristos, si anume Duhul Sfant si iubirea.
Duhul Sfant este Duhul unitatii (Efes. 4,3), Duhul vietii, care ii incurajeaza si ii ajuta pe credinciosi sa creasca in dragoste (1 Cor. 13), si Duhul adevarului (Ioan 16,13), care foloseste Scriptura ca sa comunice acest adevar (Efes. 6,17). Prezenta Domnului Hristos in biserica nu poate fi separata de prezenta Duhului Sfant. A fi plini cu Domnul Hristos inseamna a fi plini cu Duhul Sfant. Daca esti credincios, aceasta se datoreaza prezentei Duhului Sfant in viata ta (Rom. 8,9.14-17; 1 Cor. 12,13; Efes. 4,7). Aceasta este ceea ce toti avem in comun ca membri ai trupului Domnului Hristos, ai bisericii. Nu poti sa fii un credincios “in asteptare” – adica sa astepti si sa speri ca Duhul Sfant sa vina in viata ta. El este deja acolo. Trebuie doar sa-I dai ocazia sa faca ceea ce poate sa faca pentru tine si sa te conduca sa descoperi ce se intampla in prezenta Sa.
O caracteristica importanta a bisericii este faptul ca membrii ei, datorita credintei si partasiei lor, au obligatia sa se iubeasca unii pe altii (1 Ioan 4,11-20). Aceasta obligatie rezulta din faptul ca Dumnezeu ne-a iubit mai intai. Duhul Sfant, care este darul lui Dumnezeu pentru biserica, este cel care imparte aceasta iubire. In Romani 5,5, apostolul Pavel spunea: “Insa nadejdea aceasta nu insala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat” (vezi si Gal. 5,22). Capitolul 13 din 1 Corinteni, care este, probabil, cea mai patrunzatoare descriere biblica a iubirii, ne ofera o declaratie cuprinzatoare cu privire la importanta iubirii, la varietatea functiilor ei si la diferitele moduri prin care ea se exprima. Domnul cere tuturor credinciosilor sa manifeste aceste aspecte diferite ale iubirii. Aceasta inseamna a fi o biserica.
Ce fel de biserica?
Pentru raspunsul la aceasta intrebare, poate ar fi bine sa ne aducem aminte de cateva declaratii foarte directe ale servei Domnului, care ne spun cum priveste Dumnezeu biserica:
“Slaba si cu defecte, dupa cum ar parea, biserica este singurul obiect asupra caruia Dumnezeu Isi indreapta atentia, intr-un chip deosebit” (Istoria Faptelor Apostolilor, ed. 1994, pag. 11). “Biserica este cetatuia lui Dumnezeu, cetatea Sa de scapare, pe care o are intr-o lume razvratita. Orice tradare a bisericii Sale inseamna tradare fata de El, care a rascumparat omenirea cu sangele singurului Sau Fiu” (ibid., pag. 10). “In timp ce Domnul Isus slujeste in sanctuarul de sus, El slujeste, prin Duhul Sau cel Sfant, si in biserica de pe pamant” (Hristos, Lumina lumii, ed. 1997, pag. 127).
Deci, cum gasesti tu ca este viata in biserica? Corespunde ea idealurilor prezentate pana acum? Este biserica un camin bun pentru tine? Care este contributia ta la biserica?
Asa cum exista oameni care sunt raniti, dezorientati si care cauta vindecare, tot astfel exista si biserici care sufera in mod asemanator. Biserica nu trebuie niciodata sa devina clubul celor care au succes. Ea trebuie sa fie totdeauna caminul peregrinului obosit – un loc de odihna in timpul calatoriei. Un loc pe care sa-l numim acasa. Un loc al sigurantei.
Aceasta ne cere tuturor sa manifestam solidaritate si ingaduinta. Aceasta are de-a face cu relatiile dintre oameni. Va rog sa nu ma intelegeti gresit! Biserica este, de asemenea, locul adevarului si al disciplinei. Biserica este si trebuie sa fie locul in care adevarul din Cuvantul lui Dumnezeu este vestit cu credinciosie si in care disciplina membrilor este exercitata si sustinuta cu credinciosie. Dar, si dupa ce s-a manifestat grija pentru ca totul sa fie facut corect, vor ramane intrebari cu privire la ce anume ii uneste pe oameni. O familie buna este o grupare umana in care nimeni nu trebuie sa se simta singur cu problemele sale, in care nimeni nu trebuie sa-si ascunda slabiciunile.
Domnul Hristos este prezent in biserica Sa prin Duhul Sau. Aceasta face din biserica un loc in care este bine sa ne aflam. Eu merg la biserica sa ma intalnesc cu El si sa ma unesc cu cei care sunt atrasi in mod asemanator, pentru ca ei sunt fratii mei si surorile mele.
Intrebari pentru discutie
1. Pe masura ce biserica devine tot mai diversa in fiecare an, ce provocari vedeti pentru mentinerea unitatii?
2. Cum intelegeti unitatea bisericii? In ce domenii ar trebui sa fim impreuna? In ce domenii ar trebui sa ne asteptam la metode sau atitudini diferite?
3. Ce sfaturi din Biblie si din Spiritul Profetiei ar trebui aplicate la problema unitatii? Ce fac eu in biserica mea locala sau in sfera mea ca sa intaresc unitatea si sa previn divizarea?
Jan Paulsen este presedintele Conferintei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, cu sediul la Silver Spring, Maryland.
Comentarii recente