Sâmbãtã dupã amiaza, 12 Decembrie 1998
Au aparut o multime de Biblii: editii Cornilescu, GBV, sinodale, în engleza, în franceza, în maghiara, în germana, pe Internet, legate în piele, cu fermoar, mai mici sau mai mari, cu explicatii, harti si concordanta. Din ce în ce mai multe. Belsug… Si, pe masura ce apar din ce în ce mai multe Biblii, dispare una: Biblia mea. Vad din ce în ce mai putini oameni venind la adunare cu Biblia lor. Acea Biblie care îti este familiara, pe care ai facut însemnari, în care ai subliniat si care se deschide singura la pasajele preferate.
Mai este Cuvântul si pentru mine? Bogatia extraordinara a Cuvântului, puterea sa nemasurata, actualitatea sa mereu proaspata, deosebita putere de patrundere si universalitatea lui sunt recunoscute din ce în ce mai mult. Peste tot, chiar si în cele mai ne asteptate locuri, Biblia este citita si folosita drept argument.
Dar se pare ca un lucru dispare încet-încet. Tot mai multi crestini înceteaza sa mai considere ca acest Cuvânt este pentru ei. Constienta vechilor profeti ca solia li se adreseaza lor (în cartea sa, Ezechiel foloseste de 34 de ori expresia “Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel”), aceasta convingere ca ei nu sunt doar niste vestitori ai Cuvântului, ci, în primul rând, destinatarii lui, este din ce în ce mai rara. Am devenit, uneori, experti în a prezenta doctrina bisericii cu puternice argumente scripturistice; am ajuns sa fim analisti foarte scrupulosi ai predicilor si prezentarilor Cuvântului, dar, treptat, se pierde convingerea ca, de fiecare data când este citit sau rostit, “Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel”. “Hristos îl cheama pe poporul Sau sa creada si sa traiasca acest Cuvânt al Sau. Cei care primesc si asimileaza acest cuvânt, facându-l o parte din fiecare fapta, din fiecare însusire a caracterului, se vor întari în puterea lui Dumnezeu. Se va vedea ca credinta lor este de origine cereasca.
Ei nu vor rataci pe carari straine. Mintile lor nu se vor îndrepta spre o religie a sentimentalismului si a emotiilor. Ei vor sta înaintea îngerilor si înaintea oamenilor ca unii care au caractere crestine, tari si temeinice” (Marturii, vol. 8, pag. 299).
Constienta faptului ca acest Cuvânt este pentru mine va da vigoare vietii noastre de credinta. Aceasta convingere ca, în orice circumstanta a vietii, “Cuvântul Domnului mi-a vorbit” va face din noi oameni hotarâti, oameni siguri ca drumul pe care merg este drept, oameni convinsi si convingatori în lucrarea lor. Ceea ce a facut taria oamenilor lui Dumnezeu din toate timpurile a fost aceasta convingere. Într-o epoca de relativism si de dezbateri sterile, într-un timp de interpretari sofisticate ale Scripturii, siguranta ca mie “mi-a vorbit” Cuvântul
Domnului este o conditie pentru a sta în picioare. Mai este Cuvântul al meu? Ieremia, acest om deosebit al lui Dumnezeu, exclama plin de voiosie: “Când am primit cuvintele Tale, le-am înghitit; cuvintele Tale au fost bucuria si veselia inimii mele, caci dupa Numele Tau sunt numit, Doamne, Dumnezeul ostirilor!” (Ier. 15,16) Pentru el, Cuvântul nu mai era ceva din afara lui, care i se adreseaza. Cuvântul devenise al lui. Cuvântul lui Dumnezeu are putere doar atunci când devine al meu! Nu pot gândi decât gândurile mele, nu pot rosti decât cuvintele mele, nu pot înfaptui decât faptele mele. Daca, însa, Cuvântul lui Dumnezeu este “înghitit” si asimilat, atunci gândurile mele vor fi de fapt ale Cuvântului, vorbele mele vor fi Cuvânt si faptele mele vor deveni Cuvânt viu.
Daca acest Cuvânt devine parte din noi, atunci vom simti ceea ce a simtit Ieremia. “Daca zic: ‘Nu voi mai pomeni de El si nu voi mai vorbi în Numele Lui!’ iata ca în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut sa-l opresc, dar nu pot” (Ier. 20,9). Nu va mai fi nevoie de prea multa mobilizare pentru NET ’99, nu vor mai fi necesare predici convingatoare despre necesitatea lucrarii de evanghelizare cu literatura, nici prea multe îndemnuri pentru organizarea de actiuni evanghelistice permanente. Nu, caci acest Cuvânt al Lui a devenit Cuvântul meu. Si “nu mai traiesc eu, ci Hristos [Cuvântul] traieste în mine” (Gal. 2,20).
Cuvântul pentru orice vârsta Într-o lume globalizata, dar, paradoxal, tot mai fragmentata, Cuvântul lui Dumnezeu este un liant între generatii, între categorii sociale, între sexe, între rase de oameni. Prin universalitatea sa, el poate realiza ceea ce numai Dumnezeu este capabil sa înfaptuiasca: “Caci El este pacea noastra, care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea” (Efes. 2,14). Iar prin diversitatea sa, Cuvântul are ceva de spus fiecarei vârste.
Pentru copii, Cuvântul este aventura si istorie. Este eroism si mister. Îi poarta prin locuri exotice si-i conduce în miezul celor mai fascinante aventuri. Istoria lui Iacov, destinul fabulos al lui Iosif, viata spectaculoasa a lui Moise, aventurile de capa si spada ale lui David, misterele Babilonului lui Daniel sunt câteva dintre lucrurile accesibile si cu influenta de o viata asupra copiilori iar istoria peregrinarilor lui Israel este o continua încântare pentru ei. Si astfel, pentru ei, Cuvântul de vine Cuvântul lor.
Pentru tineri, Cuvântul este filosofie si ideal. întrebarile capitale ale omenirii, întrebari cu care tinerii se confrunta, sunt dezbatute si primesc raspunsuri surprinzatoare. Dezbaterile din cartea lui Iov, asupra existentei si dreptatii lui Dumnezeu, asupra suferintei si mortii, sunt excelente manuale de filosofie. Paradoxurile cartii Eclesiastul, rostirile lapidare ale Proverbelor, filozofia celesta a cuvântarilor Mântuitorului, argumentatia riguroasa a epistolelor lui Pavel sunt tot atâtea provocari pentru mintile tinere, în cautare de raspunsuri absolute. Iar poezia Bibliei, psalmii sublimi, exotica rostire a Cântarii Cântarilor, cu parfumul ei inegalabil, vorbeste direct inimilor tinere, însetate de frumos, de sublim, de iubire. Si astfel, pentru ei,Cuvântul devine Cuvântul lor.
Pentru cei maturi, pentru cei care se lupta cu viata, pentru cei zguduiti permanent de nesiguranta si de imprevizibilul existentei, Cuvântul este si siguranta, si norma. Într-o lume în care nimic nu mai este stabil, este reconfortant sa te poti sprijini pe o “stânca”. Într-o societate în care morala este atât de fluida si de inconsistenta, este încurajator sa stii ca si altii au avut taria sa spuna: “Iata, Dumnezeul nostru, caruia Îi slujim, poate sa ne scoata din cuptorul aprins si ne va scoate din mâna ta, împarate. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, împarate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai si nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înaltat” (Dan. 3,17.18).
Într-o lume în descompunere, este odihnitor sa te poti regasi în rostirea psalmistului: “Unii se bizuiesc pe carale lor, altii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. Ei se îndoaie si cad; dar noi ne ridicam si ramânem în picioare” (Ps. 20,7.8). Si astfel, pentru ei, Cuvântul devine Cuvântul lor.
Iar pentru cei care merg spre capatul drumului, pentru cei ce-si vad fortele epuizate si sperantele irosite, pentru cei care privesc cu teama la viitor, asteptând înca niste clipe de viata, Cuvântul este mângâiere si sprijin. Pentru singuratatea lor atât de dureroasa, pentru neputintele lor atât de umilitoare, pentru tot ce-ar fi putut sa fie si n-au fost, pentru toate visele neîmplinite, este tonifiant sa stie ca Domnul îi iubeste, ca Lui Îi pasa de ei. Este alinator sa auda: “De aceea, pentru ca ai pret în ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta” (Is. 43,4). Si astfel, pentru ei, Cuvântul devine Cuvântul lor.
Când Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, devine a mea, se petrece o minune. Nu mai sunt al meu, ci devin al Lui. Se produce acea transformare a vietii, în care omul care am fost a disparut si Cuvântul Viu ia chip în mine. Nu mai gândesc, nu mai vorbesc, nu mai actionez ca altadata! Asta nu înseamna ca voi vorbi în citate biblice, nici ca voi apela mereu si mereu la cutare sau cutare exemplu de om celebru al Cuvântului. Nu! Ci înseamna ca eu însumi voi fi o traire a Cuvântului, eu însumi voi deveni “o epistola vie”, o epistola care nu face parada de continutul ei, ci se impune prin ea însasi.
În aceasta Saptamâna de rugaciune, faceti experienta reîntâlnirii cu acest Cuvânt viu si lucrator, încercati sa va întrebati daca si anul acesta Cuvântul v-a fost adresat personal, daca mai e pentru voi. Încercati sa vedeti daca acest Cuvânt a devenit al vostru, încercati sa descoperiti în ce masura vi s-a adresat direct pentru vârsta, împrejurarea sau experienta vietii voastre.
Si apoi, rugati-va ca, într-adevar, marturia voastra sa poata fi la fel de personalizata si de puternica precum era cea a apostolului: “Ce era de la început, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipait cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vietii, pentru ca viata a fost aratata, si noi am vazut-o, si marturisim despre ea, si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal si care ne-a fost aratata; deci, ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos” (1 Ioan 1,1-3).
Încercati, în aceasta Saptamâna de rugaciune, sa va regasiti Biblia! Stergeti-o de praf, lasati-o sa se deschida la acele locuridragi noua altadata, rugati-va deasupra paginilor ei, apoi deschideti ochii si privitio; este Biblia voastra. Si nu va mai despartiti de ea niciodata!
Când veniti la adunare, luati-o cu voi! Când va treziti, luati-o în mâna si deschideti-o! Când va culcati, luati-o cu voi, în momentele tainice de rugaciune! Priviti în ea nu ca la un obiect magic, ci la fel ca la un prieten, deoarece Cuvântul va este prieten. Cel mai bun prieten!
Întrebari pentru discutie
1. Ce efect are însusirea Cuvântului asupra calitatii vietii si asupra caracterului nostru? Cum ne poate conduce Cuvântul scris la o prietenie strânsa cu Cuvântul Viu?
2. Cum este influentata relatia dv. cu Sfânta Scriptura de cunoasterea faptului ca ea se adreseaza oamenilor de orice vârsta? Ce pasaje biblice considerati ca vi se adreseaza în mod special?
Comentarii recente