VINERI SEARA, 17 decembrie 1998
Apostolul Petru scrie ca sa înflacareze credinta puternica si sa le inspire curaj credinciosilor din Asia si din regiunile înconjuratoare, convertiti atât dintre iudei, cât si dintre pagâni. Petru pune în contrast clar lumina cu întunericul. “Si avem cuvântul proorociei facut si mai tare”, îi asigura el la începutul celei de-a doua sa epistole, “la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste într-un loc întunecos, pâna se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata în inimile voastre” (2 Petru 1,19).
Ori de câte ori ma gândesc la întuneric, îmi aduc aminte de o experienta impresionanta prin care am trecut. Lucram ca misionar printre indieni, în regiunea amazoniana a tarii în care locuiesc. Fusese o zi obositoare. Plecasem de acasa foarte devreme si, cu toate ca era deja ora 5 dupa amiaza, nu ajunsesem la destinatia finala. În curând m-a cuprins întunericul noptii si nu mai puteam sa vad nimic. Eram expus la toate primejdiile unei jungle necunoscute. Era frig si am început sa ma simt în pericol.
“Daca va trebui, vreodata, sa stai noaptea în jungla,” îmi spusesera indienii, “fa un foc. Flacarile te vor încalzi si vor tine la distanta animalele salbatice si insectele.”
Întunericul intimideaza, îngrozeste, creeaza panica si, de multe ori, duce la disperare si la dementa. Întunericul este un simbol al confuziei si al mortii. Punând lumina în contrast cu întunericul, Petru atrage atentia bisericii la primejdia de a pierde lumina, prin respingerea sau prin pretuirea ei.
Solia din textul nostru a fost scrisa de un om simplu, fara multa cultura, dar plin de Duhul Sfânt. El se adresa unei biserici care se ancora tot mai puternic în adevar. Era o biserica tânara, în primul ei secol de existenta, si învatatori mincinosi cautau sa introduca rataciri în mijlocul ei. Prima biserica, în dragostea ei dintâi, era persecutata din cauza credintei sale neclintite în Domnul Hristos. Dar singurul rezultat a fost ca persecutia a facut sa creasca mai mult decât oricând încrederea celor credinciosi în Domnul Hristos. Unii au fost umiliti si interpretati gresit, altii au fost aruncati la fiare salbatice în arenele romane, iar altii au fost arsi de vii. În mijlocul durerii si suferintei, biserica a continuat sa creasca, în timp ce membrii ei vesteau Evanghelia în toata lumea cunoscuta atunci.
Fara îndoiala ca vrajmasul lui Dumnezeu era stapânit de o ura extrema împotriva pionierilor credinciosi ai credintei crestine. Ce putea face el ca sa-i distruga? Putea sa distruga lucrarea mântuitoare a Domnului Hristos în viata personala a membrilor bisericii si astfel sa faca Evanghelia lipsita de putere? Acesta a fost momentul în care vrajmasul s-a hotarât sa-si schimbe strategia. El urma sa-i persecute si sa-i ucida în continuare pe crestini, dar, în acelasi timp, avea sa-i atace în domeniul delicat al doctrinei si al credintei. Prin urmare, o forma neobisnuita de gnosticism libertin a început sa invadeze biserica. Gnosticii credeau ca lumea organizata, cosmosul, are ca scop, printre altele, “distrugerea” corpului. Corpul era echivalent cu pacatul, pentru ca era material si, dupa parerea lor, materia era rea în sine. Aceasta i-a dus la concluzia ca crestinii pot sa coopereze cu lumea organizata, daca “distrug” corpul, prin pedepsire sau prin înjosire.
Daune spirituale
Curentul gnostic care ataca biserica din Colose aducea argumente în favoarea distrugerii corpului prin pedepsire. Pe timpul lui Petru, însa, a iesit la iveala un alt curent gnostic, care învata ca oamenii pot sa-si distruga corpul printr-o viata destrabalata. Biserica facea cunostinta, acum, cu “pofta… necurata” (2 Pet. 2,10). Au aparut oameni carora “le scapara ochii de preacurvie, <F33M51>[care] nu se satura de pacatuit. Momesc sufletele nestatornice [si] au inima deprinsa la lacomie”<5-7> (vers. 14).
Întuneric. Întuneric moral dens începea sa cuprinda biserica, chiar în zilele lui Petru. Aceasta biserica ce rezistase persecutiei si suferintei era, probabil, inconstienta. Membrii ei pareau nehotarâti, atunci când se ocupau de ereziile aduse de vrajmas. Tocmai situatia aceasta l-a determinat pe Petru sa scrie a doua sa epistola adresata bisericii. Acest cadru istoric ne va ajuta sa întelegem mai usor solia din textul nostru: “Avem cuvântul proorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste într-un loc întunecos, pâna se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata în inimile voastre”. Cuvântul lui Dumnezeu este singurul nostru mijloc de aparare, în aceasta lume întunecata. Si în zilele noastre, ca de atâtea ori în trecut, vrajmasul va face totul ca sa distruga biserica lui Dumnezeu. Acum, când stam în fata ultimelor clipe din istoria omenirii, când aproape se ivesc zorile unei zile vesnice si se arata luceafarul stralucitor de dimineata, vrajmasul va ataca biserica asa cum nu a facut-o niciodata pâna acum. El va încerca sa introduca învataturi de origine omeneasca, prin care sa slabeasca doctrina sanatoasa. Acesta este momentul în care Domnul ne îndreapta atentia la “cuvântul proorociei” ca la singura noastra aparare.
Dragii mei, nu va îndoiti de lucrul acesta. În zilele noastre, se vor ridica în mijlocul nostru barbati si femei care se vor îndoi de Cuvântul lui Dumnezeu, oameni care vor stabili grade de inspiratie a Bibliei, care vor încerca sa dea un sens complicat principiilor si învataturilor biblice clare si care vor face mari eforturi pentru ca adevarul sa cedeze în fata presiunilor sociale si culturale. Cu mult timp în urma, serva Domnului a prezis aceasta în urmatoarele cuvinte: “Apar oameni care cred ca gasesc ceva de criticat în Cuvântul lui Dumnezeu. Ei dau la iveala lucrul acesta în fata altora, ca si cum ar fi o dovada de întelepciune superioara.
Multi dintre acesti oameni sunt inteligenti, învatati, au elocventa si talent si singura lucrare pentru care îsi consacra viata este sa zdruncine credinta oamenilor în inspiratia Scripturilor. Prin influenta lor, multi ajung sa priveasca lucrurile asa cum le privesc ei” (Selected Messages, cartea 1, pag. 17).
Avem nevoie de întelepciune ca sa nu fim influentati de liberalismul care înainteaza sub steagul criticii istorice si, totodata, sa evitam radicalismul dreptei care, de asemenea, încearca sa destabilizeze corpul organizat al bisericii. Unde putem gasi ajutor pentru aceasta lucrare? Petru ne sfatuieste sa luam aminte la “cuvântul proorociei”. Asta înseamna sa credem în Cuvântul descoperit si sa spunem cu toata convingerea ca întreaga Biblie este inspirata si demna de încredere, fiind singura regula de credinta si de viata.
Ce vi s-ar întâmpla, daca, în timpul unei nopti întunecoase, lumina care v-a luminat drumul ar începe sa se stinga? Si ce i s-ar întâmpla bisericii, daca, într-o lume plina de întuneric spiritual si mora
Comentarii recente