“El le-a mai zis: ‘Ce iese din om, aceea spurca pe om. Caci dinlauntru, din inima oamenilor, ies gandurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtisagurile, lacomiile, viclesugurile, înselaciunile, faptele de rusine, ochiul rau, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlauntru, si spurca pe om.’ ” (Marcu 7:20-23)
Era o seara ca oricare alta, cand cufundat în ganduri si pasind agale, împaratul David a zarit de pe acoperisul palatului o femeie foarte frumoasa, care îsi facea baie. Si deodata, pofta, minciuna, jaful, adulterul si crima si-au facut loc în inima sa, marcand începutul unuia dintre cele mai întunecate episoade, caci desi va primi iertarea din partea lui Dumnezeu, David va fi puternic afectat, suferind pentru tot restul vietii urmarile acestei greseli.
O noapte tarzie, o plimbare obisnuita, o privire de o clipa… totul pare atat de nevinovat, de lipsit de importanta, de firesc. Si totusi, astfel lucreaza de obicei, pacatul.
Pentru ca nu a reusit sa se debaraseze de puterea propriilor ganduri, David, credinciosul împarat, se va lasa atras pe un drum ce avea sa îl separe de Sursa tuturor binecuvantarilor sale. Vi se pare ca din punct de vedere spiritual, ne situam pe o pozitie superioara lui ? Cu totii trebuie sa facem fata ispitei si de cele mai multe ori constatam ca suntem luati prin surprindere si ca încercarea vine tocmai de acolo de unde nu ne asteptam.
”El le-a mai zis: ‘Ce iese din om, aceea spurca pe om. Caci dinlauntru, din inima oamenilor, ies gandurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtisagurile, lacomiile, viclesugurile, înselaciunile, faptele de rusine, ochiul rau, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlauntru, si spurca pe om.’ ” (Marcu 7:20-23)
În ciuda faptului ca nutrea convingerea ca relatia sa cu Dumnezeu nu avea nici un element lipsa, David a reusit totusi sa pacatuiasca, si ar fi cazul sa recunoastem ca o asemenea realitate poate fi valabila si în ceea ce ne priveste. Iata de ce, a sosit momentul ca în umblarea noastra zilnica alaturi de Dumnezeu, sa renuntam la atitudinea de lenevie si delasare, învatand sa devenim activi si vigilenti si dovedind disponibilitatea de a ne cerceta inimile, pentru a sti daca Hristos este Cel care domneste sau daca din contra, am cultivat doar semintele propriei distrugeri. Indiferent de intentii si sperante, atata timp cat Mantuitorul nu troneaza în suflet, pacatul va detine suprematia si în consecinta vom ajunge, întocmai împaratului David, sa nesocotim voia lui Dumnezeu. Desigur ca greseala acestuia nu a constat în faptul ca într-o seara s-a plimbat pe acoperisul palatului sau ca a privit o femeie frumoasa care se îmbaia, ci pur si simplu ca a acceptat si a amplificat starea de ignoranta cu privire la conditia în care se gasea.
Cred ca ati avut deseori ocazia sa observati copii ce încearca sa se încheie la palton sau sa îsi lege sireturile de la pantofi singuri, refuzand ajutorul parintilor, si probabil ca ati remarcat privirile lor fixe, gura deformata într-un zambet de frustrare si nu în ultimul rand, insistenta încapatanata de a fi lasati sa îsi duca pana la capat intentia. “Ma descurc si singur”, obisnuiesc ei sa spuna, demonstrand nu doar lipsa de maturitate, ci si un spirit individualist si încrezator în sine, “valori morale” extrem de apreciate în lumea noastra, însa dezaprobate de Dumnezeu, deoarece nu au nimic în comun cu o viata fundamentata pe principii sau cu religia adevarata, ci doar cu înaltarea eului personal.
Faptul ca David se plimba în acea noapte pe acoperisul palatului nu înseamna neaparat ca premeditase adulterul, ci doar ca iesise pur si simplu, fara o anumita intentie, sa respire putin aer curat. Nici chiar atunci cand a vazut-o pe Batseba nu se poate afirma ca în mintea lui s-ar fi înfiripat planul de a-l ucide pe Urie, întrucat totul începuse deja cu mult înainte, prin neglijarea importantei cunoasterii de sine, ignorarea propriei conditii si omiterea realitatii ca omul se afla în imposibilitatea de a detine controlul asupra inimii sale firesti.
Esti constient în ceea ce te priveste, de aceasta situatie ? Cat de încrezator în tine te simti si cat de sigur pe situatie ? Nutresti cumva gandul ca ai puterea de a ramane suficient de aproape, însa nu foarte departe de risc, fiind totusi în siguranta ? Întampini cumva probleme, în a-I permite lui Dumnezeu sa îti guverneze viata ?
A fi crestin nu presupune o stare de lucruri usoara si nici simpla, caci a apartine unei biserici conservatoare, cu toate regulile si standardele ei, care îti cere sa îti amintesti în permanenta ce îti este permis si ce nu, poate fi oarecum stresant. De ce ? Pentru ca de obicei, în loc de a-I oferi Tatalui Ceresc controlul absolut, recunoscand în fata Duhului Sfant neputinta de a accepta principiile Cuvantului si de a raspunde asteptarilor comunitatii, încercam sa realizam totul în propria putere. Sa retinem ca atunci cand El ne va conduce viata, vom spune, împreuna cu apostolul Pavel: “…dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste în mine.” (Galateni 2:20)
Chiar daca, apartinand bisericii si îmbratisandu-i standardele, veti experimenta bucurie, pace, binecuvantare, dar si durere, întrucat acestea coexista si sunt inseparabile, nu permiteti lumii sa va defineasca niste valori atat de importante, ci cereti-I lui Dumnezeu sa le contureze pentru voi.
Daca pentru bebelus întregul univers se rezuma doar la un simplu leagan, pentru adult, care dispune de varsta si experienta necesare îmbogatirii si aprofundarii perspectivei, granitele se dilata, cuprinzand dormitorul, restul casei, zonele învecinate, tara si lumea întreaga, adica o multitudine de elemente nerelevante pentru noul nascut.
Asemeni unui bebelus, tinerii traiesc uneori cu impresia ca lumea lor, deciziile lor, întreaga lor viata se concentreaza doar în jurul lui “aici” si “acum”, ca singurele repere cu adevarat importante. Însa, întrucat existenta reprezinta mai mult decat atat, stilul nostru de viata si al generatiilor urmatoare va depinde de modul cum traim astazi, de aceea a dovedi capacitatea de a percepe lucrurile în ansamblu, a actiona pozitiv acum, în perspectiva implicatiilor de mai tarziu si a sti sa astepti sau sa spui “nu” constituie adevarate semne de maturitate.
Din nefericire, prea adesea obisnuim sa sacrificam viitorul de dragul prezentului, cedand ispitei si consolandu-ne cu gandul ca desi nu ar trebui sa procedam într-o anumita maniera, totusi poate ca doar de data aceasta, numai acum, ne putem permite sa gresim, mai ales ca ne vom lua angajamentul sa ne schimbam radical modul de a fi.
Va invit sa meditam pentru cateva clipe la persoana Mantuitorului, la atitudinea Sa atunci cand încercarea parea sa Îl copleseasca, luand ca studiu de caz episodul din Gradina Ghetsemani. Ori de cate ori presiunea exercitata asupra Lui devenea de nesuportat, ori de cate ori Se simtea singur si lipsit de asigurarea ca va învinge moartea, ori de cate ori Satana Îi punea înainte o cale mult mai usoara, astfel ca ar fi putut spune: “Ajunge, îndeparteaza paharul acesta de la Mine”, ei bine, de fiecare data, Isus S-a ridicat la înaltimea asteptarilor Tatalui, exprimand o singura dorinta: “Nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca.”
Isus era un tanar la fel ca tine, iar puterea Duhului Sfant Îi statea întotdeauna la dispozitie, atata timp cat apela la ajutorul divin . Acelasi Duh Sfant asteapta ca tu sa te rogi astazi, pentru a primi, asemeni Lui, ajutor si sustinere spre biruinta, deprinzand în totul esenta vietii crestine: a umbla ca Isus, a trai ca Isus, a iubi ca Isus, a muri ca Isus.
Un sot tiran obisnuia sa îi ceara sotiei sale sa se conformeze standardelor impuse de el, stabilindu-i anumite atributii obligatorii, dupa parerea lui, pentru o nevasta, mama si gospodina. Odata cu trecerea timpului, femeia a început sa îsi urasca din ce în ce mai mult barbatul, ajungand în cele din urma sa îl confunde cu o lista de reguli si îndatoriri, astfel ca moartea acestuia a însemnat pentru ea o imensa usurare. De altfel, nefericita sotie s-a si recasatorit dupa cativa ani, ducand acum o existenta linistita si fericita, complet diferita de cea din trecut. Într-una din zile însa, dereticand prin casa, femeia a descoperit întamplator vechea lista cu reguli si îndatoriri, si a constatat surprinsa ca îndeplinea acum din proprie initiativa pentru actualul sot, ca expresie a iubirii ce i-o purta, tot ceea ce primul barbat îi impusese prin forta sa faca pentru el.
Trebuie sa recunoastem ca exista o mare deosebire între a actiona pentru ca ai ales astfel si nu pentru ca ai fost obligat. Te-ai întrebat vreodata ce motivatie a stat la baza deciziei tale de a adera la standardele bisericii ? Îti îndeplinesti îndatoririle pentru ca trebuie sa procedezi în consecinta si nu ai alta alternativa sau pentru ca Îl iubesti pe Dumnezeu si biserica Sa si doresti sa devii o parte a familiei Lui ?
Pare dificil sa îti duci existenta sub semnul unei liste cu drepturi si obligatii, caci atunci cand te concentrezi asupra ultimelor, fiecare zi este sufocanta si imposibila, rezumandu-se doar la o aglomerare de norme si legi. Daca însa doresti sa te bucuri de o noua perspectiva, atunci fa din Hristos centrul vietii tale si nu te mai împotrivi ca Duhul Sfant sa preia controlul asupra tuturor barierelor, standardelor si regulilor ce te împovareaza, mai ales ca într-o relatie cu Mantuitorul bazata pe o prietenie adevarata, El îti va fi sprijin, oferindu-ti ajutorul necesar pentru ca în viata ta sa se produca o schimbare.
Isus ne accepta asa cum suntem. Faptul ca Fiul lui Dumnezeu a murit pentru oameni care nu meritau o asemenea jertfa, vorbeste de la sine despre dragostea si preocuparea Sa fata de noi.
Isus ne ofera informatiile necesare. Biblia este oglinda care ne arata asa cum suntem. “Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa învete, sa mustre, sa îndrepte, sa dea întelepciune în neprihanire.” (2 Tim. 3:16)
Isus ne pune la dispozitie suportul moral si informatia. Odata ce Hristos Se afla la carma vietii noastre, dragostea si puterea Sa vor lucra în noi imboldul interior de a ne schimba, întrucat El “poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi.” (Ef. 3:20)
Prin intermediul Duhului Sfant, Isus ne daruieste puterea de a ne schimba, iar daca Dumnezeu troneaza în inima, atunci tot El ne va da, “dupa placerea Lui, si vointa si înfaptuirea.” (Fil. 2:13)
Te invit astazi sa meditezi asupra standardelor bisericii. În ce consta perspectiva ta cu privire la acest subiect ? Ce anume te-a motivat pentru o astfel de optiune ? Hotaraste-te sa începi fiecare zi prin a-ti recunoaste conditia inimii, permitandu-I sa te calauzeasca pe deplin si sa faca din dragostea pentru Dumnezeu si pentru biserica temeiul tuturor actiunilor tale.
Comentarii recente