“Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti.” (Exod 20:8)
Este o dupa-amiaza obisnuita de vineri, cu putin înainte de apusul soarelui si ne aflam în caminul unei familii adventiste care se pregateste pentru întampinarea Sabatului. Tatal încearca sa puna la punct ultimele detalii ale unei afaceri de curand încheiata, straduindu-se totodata sa sorteze si un sertar cu lenjerie, în timp ce Bob, baiatul cel mai mare, parcurge cateva partituri programate spre a fi interpretate a doua zi de corul comunitatii, pentru ca apoi sa se grabeasca sa duca gunoiul si sa spele podeaua. Terry, fratele sau mai mic, s-a apucat deja sa lustruiasca oglinzile si sa stearga praful de pe mobila, iar surioara lui de numai cinci ani, colecteaza sacii cu resturi din dormitoare si îi varsa în containerul cel mare din bucatarie. Va întrebati probabil unde se afla mama ? Ei bine, ea este peste tot, curatand baia, calcand, alcatuind meniul pentru cina si pregatind hrana pentru masa comuna de a doua zi, de la biserica.
Nu-i asa ca toti au pornit într-o cursa, sperand sa iasa învingatori în întrecerea cu soarele, care vineri seara apune parca mai devreme decat de obicei ? Pentru ca exact cu un sfert de ora înainte ca astrul zilei sa dispara dincolo de linia orizontului (adica la 7:08), fiecare sa se opreasca brusc din activitate, epuizat, însa fericit ca reusise performanta propusa. În casa este curat, si-au facut si baie, iar hainele atarna impecabile pe umeras, gata a fi îmbracate a doua zi. Acum, chiar ca nu a mai ramas nimic de facut, decat sa mearga la biserica, sa se bucure de partasia de la pranz, sa doarma dupa-amiaza si pur si simplu sa se relaxeze, pentru urmatoarele 24 de ore. De fapt, 23 de ore si 58 de minute, pentru ca maine, apusul e la 7:06, deci cu doua minute mai devreme.
Seamana cu un scenariu cunoscut ? Ati crescut si voi, avand drept ghid o lista completa, continand anumite reguli privind Sabatul ? Un fel de harta care va spune ce este si ce nu este permis în Ziua Domnului, transformand acest timp special într-o aglomerare de ore monotone si parca fara sfarsit, mai ales vara, cand ti se pare ca soarele se încapataneaza sa nu mai apuna niciodata ?
Daca ai ajuns sa îti descoperi propria identitate, vorbele nu îsi mai au sensul. Toyohiko Kagawa, cunoscutul crestin de origine nipona, cel care si-a dedicat întreaga viata lucrand cu si pentru saraci, a tinut odata un discurs la Princeton. La încheierea alocutiunii, un student venit cu unul din colegii de facultate pentru a-l asculta, a remarcat ca oratorul fusese extrem de concis si cat se poate de elocvent, în foarte putine cuvinte.
“Aveti dreptate”, a intervenit invitata care statea pe scaunul de alaturi si auzise remarca tanarului, “însa pentru cel ce si-a rastignit pe cruce firea pamanteasca, argumentele sunt de prisos, caci situatia în sine reprezinta cel mai puternic argument în favoarea sa.”
Atunci cand stii cine esti, nu va fi cazul sa îti dovedesti absolut nimic tie însuti si nici sa încerci sa îti impresionezi semenii. De altfel, nu se va pune problema ca un adevarat pazitor al Sabatului sa tina o lista cu ce are voie si ce nu are voie sa faca în ziua de odihna, întrucat Sabatul, în toata maretia sa, va deveni actul sau de identitate. Desigur, nu trebuie sa deduceti de aici ca respectarea zilei sfinte a lui Dumnezeu nu ar mai avea nici o importanta, iar pregatirea de rigoare în vederea întampinarii acesteia, ar trece pe un plan secund, ci doar ca a sosit momentul pentru o reexaminare si reevaluare a propriului Sabat. Pur si simplu, întrebati-va: “Ce reprezinta Sabatul pentru mine si în ce sens ma ajuta cu adevarat pazirea zilei a saptea, în viata de crestin ?”
Afirmand mai devreme ca adevarata zi de închinare trebuie sa fie cartea voastra de vizita, am avut în vedere realitatea faptului ca indiferent unde va veti afla, la scoala sau la serviciu, oamenii va vor asocia cu Sabatul si chiar va vor identifica, la modul concret, cu acesta. În concluzie, cum credeti ca va percep semenii: ca pe niste persoane împovarate si înlantuite de cerintele dificile ale unei zile sau ca pe niste copii ai Tatalui Ceresc, traind o viata deplina, tocmai datorita Sabatului ?
”Sa nu ne rusinam niciodata sa purtam acel semn care ne deosebeste de lume si totodata ne defineste ca popor al lui Dumnezeu: Sabatul, legatura dintre noi si El.”2
În ciuda faptului ca a avut o existenta marcata de un lung sir de încercari, începand cu moartea subita a logodnicei sale exact în ajunul casatoriei si continuand cu renuntarea, din cauza saraciei, la cariera militara, irlandezul Joseph Scriven a trait totusi clipa de clipa bucuria de a fi prieten cu Isus. Desi mai tarziu, stabilit în Canada, va deveni slujitorul celor lipsiti de privilegii, oferind ajutor persoanelor cu handicap fizic si defavorizate financiar, tragediile se vor tine lant în viata sa: si cea de a doua logodnica va sfarsi cu putin înainte de casatorie, în urma unei scurte, dar grele suferinte. Se povesteste ca odata, un vecin venit sa îl viziteze pe Scrievner, care se afla pe patul de suferinta, a descoperit la capataiul acestuia manuscrisul unui imn crestin.
? Tu l-ai compus ?, l-a întrebat el uimit pe bolnav.
? Nu eu, a sosit raspunsul, ci Dumnezeu si cu mine, între noi doi.
Ce prieten avem în Isus, El care ne poarta pacatele si durerile, ce privilegiu sa Îi aducem la cunostinta, în rugaciune, tot ceea ce ne preocupa ! De cata pace si bucurie ne lipsim, si cu cata tristete ne încarcam sufletele, atunci cand uitam sa Îi spunem problemele noastre !
Sa recunoastem ca dificultatile, suferinta, lipsa de credinciosie, reprezinta realitati cotidiene, indiferent ca ne-am afla la scoala sau la serviciu. Dincolo de toate însa, Sabatul se constituie ca un timp special pentru a ne reafirma credinta în Hristos, Creatorul, si pentru a constientiza faptul ca suntem lucrarea mainilor Lui, facuti dupa chipul si asemanarea Sa. “Sabatul”, declara Robert Harold Schuller, “ar trebui sa devina prin definitie acel moment deosebit, cand speranta renaste, visele se reaprind, iar imaginea de sine capata un nou contur.” Iata de ce, va propun sa transformati Ziua Domnului într-o ocazie de împacare si partasie cu Tatal Ceresc, într-un prilej pentru a-I prezenta si a lasa la picioarele Sale întreaga saptamana care tocmai s-a scurs, cu problemele si durerile inerente. Multumiti-I si bucurati-va pentru ca va este deschisa calea spre tronul Lui, pentru ca El este dispus sa va elibereze de poverile specifice existentei, pentru ca detine controlul deplin asupra vietii voastre, pentru ca v-a oferit Sabatul, o zi de odihna si refacere.
”Dumnezeu înca ne mai daruieste Sabatul, ca marturie ca Unul, atotputernic si infinit în dragoste si mila, a creat si sustine toate lucrurile. Tatal Ceresc doreste ca respectand aceasta zi, cunoasterea despre El sa fie pastrata în randul oamenilor, iar mintea noastra sa se îndrepte spre Sine, ca Dumnezeu viu si adevarat, pentru ca astfel sa avem viata si pace.”3
Era ajunul Anului Nou, cand telefonul a sunat pe neasteptate la biserica din Washington D.C., pe care însusi presedintele Franklin Roosvelt obisnuia sa o frecventeze. “Spuneti-mi, pastore,” s-a auzit un glas la celalalt capat al firului, “veti avea un serviciu divin în aceasta seara ?” Primind confirmarea cu privire la programul urmatoarelor ore, necunoscutul s-a interesat daca si presedintele Statelor Unite urma sa participe la respectiva întalnire de închinare.
- La drept vorbind, i-a raspuns pastorul, nu sunt cea mai în masura persoana sa cunosc agenda conducatorului statului, însa pot sa va asigur de faptul ca Îl asteptam pe Dumnezeu sa fie prezent în mijlocul nostru si ne simtim pe deplin multumiti, stiind ca persoana Sa va reprezenta un argument suficient pentru a atrage un numar destul de mare de credinciosi.
Ei bine, de ce n-am recunoaste ca asemeni multor oameni care merg la biserica pentru a fi vazuti sau pentru a-i vedea pe altii, transformand lacasul de cult într-un fel de institutie sociala, noi însine ne-am alaturat cateodata unei comunitati, tocmai datorita reputatiei celor ce o frecventau sau puterii si renumelui de care se bucura ?
Ganditi-va la Isus. Sabat de Sabat, era prezent la sinagoga, pentru rugaciune si partasie în mijlocul unei biserici ce avea sa Îl atarne într-o zi pe cruce si ai carei administratori se dovedisera niste ipocriti. Credeti poate ca Mantuitorul nu Se afla la curent cu realitatile respective ? Puteti fi siguri ca le cunostea prea bine, si totusi a ales sa mearga înainte pe aceasta cale, Sabat de Sabat, pentru ca El Însusi apartinea sinagogii si pentru ca scopul Sau ramanea acela de a se bucura de rugaciune si comuniune, si nicidecum de a avansa judecati. Nu ati vrea sa urmati si voi exemplul Mantuitorului, renuntand la a mai întocmi o ordine de zi si a sustine pareri personale, ci doar venind în fiecare zi a saptea, la Casa lui Dumnezeu ?
Va invit acum sa ne reîntoarcem la acea familie adventista de la începutul povestirii noastre, care se remarca tocmai prin eforturile staruitoare de a tine Sabatul într-un mod cat mai strict. Ei bine, cine credeti ca ar avea de castigat dintr-o asemenea pazire a zilei de odihna, rezumata la anumite pregatiri exterioare ? (Probabil ca vecinii acestor oameni îi vor percepe doar ca pe o familie ce obisnuieste sa îsi rezerve vinerea pentru a face curatenie în locuinta, si nimic mai mult.) Mergand mai departe, vi se pare ca daca ei vor continua chiar si dupa apusul soarelui sa se preocupe de nenumaratele probleme pe care le au sau daca vor frecventa biserica pur si simplu pentru ca asa s-au obisnuit, cei aflati departe de Dumnezeu, însa în imediata lor apropriere, vor fi condusi spre mantuire ?
”Sa nu va închipuiti ca a pazi Sabatul înseamna a petrece o zi în încaperi închise, privandu-ne de frumusetea naturii sau de atmosfera libera si datatoare de viata a cerului. Sa nu permitem sub nici o forma poverilor obisnuite ori afacerilor sa ne distraga atentia de la importanta acestei zile sfintita de Domnul si nici sa nu lasam ca mintea noastra sa se ocupe cu lucruri lumesti. De fapt, a ramane întreg Sabatul într-o incinta, ascultand predici lungi si anoste si înaltand rugaciuni formale înseamna a schimba adevarata menire a zilei a saptea, a pierde din vedere scopul pentru care a fost creata si totodata a ne pagubi pe noi însine de sansa de a ne dezvolta, reînviora si cultiva din punct de vedere intelectual. Dumnezeu Însusi a instituit un astfel de timp de odihna ca o adevarata binecuvantare pentru om, oferindu-i posibilitatea de a uita de activitatile cotidiene si a contempla bunatatea si slava Sa, de aceea este esential ca poporul Lui sa se adune laolalta, unindu-se în cuvant si cuget, discutand pe marginea adevarurilor din Biblie si punandu-si deoparte un interval pentru rugaciune. Nu transformati însa aceste ocazii în simple întalniri lungi si plictisitoare.”4
Ei bine, se pare ca Sabatul presupune ceva mai mult decat niste reguli sau o perioada de relaxare dupa o saptamana de activitate: ziua a saptea reprezinta sansa noastra de lauda si încurajare reciproca, de închinare si sarbatorire a creatiunii si de comuniune cu Dumnezeu si unul cu celalalt.
Comentarii recente