Ţi-ai mărturisit păcatele şi te-ai hotărât să le îndepărtezi din inima ta. Te-ai hotărât să te predai cu totul lui Dumnezeu. Mergi acum la El şi roagă-L să te spele de păcate şi să-ţi dea o inimă nouă. Apoi crede că El face acest lucru, pentru că a făgăduit. Aceasta este lecţia pe care Domnul Hristos a dat-o când a fost pe pământ, şi anume că orice dar pe care Dumnezeu ni-l făgăduieşte trebuie să credem că îl vom primi cu adevărat şi că este al nostru. Domnul Hristos a vindecat pe oameni de boli atunci când ei au avut credinţă în puterea Lui. El i-a ajutat în lucrurile pe care ei le puteau vedea, le-a inspirat astfel încrederea în El cu privire la lucrurile pe care nu le puteau vedea: conducându-i să creadă în puterea Sa de a ierta păcatele. Acest lucru este foarte clar exprimat cu ocazia vindecării slăbănogului: „Dar ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,: ‘Scoală-te’, a zis El slăbănogului, ‘ridică-ţi patul şi du-te acasă'” (Matei 9,6). De asemenea, apostolul Ioan, vorbind despre minunile Domnului, spune: „Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând să aveţi viaţă în numele Lui” (Ioan 20,31).

Din simpla relatare a Bibliei cu privire la felul în care Domnul Isus vindeca pe bolnavi putem învăţa ceva despre modul în care trebuie să credem în El pentru iertarea păcatelor, să ne întoarcem la istoria paraliticului de la Betesda. Sărmanul suferind era fără nici un ajutor; timp de treizeci şi opt de ani el nu-şi folosise picioarele. Cu toate acestea, Domnul i-a spus: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă” (Ioan 5,8). Bolnavul ar fi putut spune Domnului: „Doamne, dacă ai să mă faci sănătos atunci am să fac ceea ce-mi spui Tu”. Dar nu, el a crezut în cuvântul Domnului Hristos, a crezut că a fost vindecat şi imediat a pornit să se ridice; el a voit să meargă şi a mers. El a acţionat la cuvântul Domnului Hristos, şi Dumnezeu I-a dat puterea necesară. El a fost pe deplin vindecat.