Dacă vom voi să ascultăm, atunci lucrurile create de Dumnezeu ne vor învăţa lecţiile preţioase ale ascultării şi încrederii. De la stele, care în drumul lor fără urme prin spaţiu îşi urmează de veacuri cursul rânduit lor, până la cea mai mică particulă, toate lucrurile din natură ascultă de voinţa Creatorului. Iar Dumnezeu Se îngrijeşte de toate şi susţine tot ceea ce El a creat. El, care susţine lumile nenumărate în imensitatea spaţiului, Se îngrijeşte, în acelaşi timp, de nevoile vrăbiuţei care-şi ciripeşte fără teamă modestul său cântec. Când oamenii pornesc la istovitoarea lor muncă zilnică, ca şi atunci când se pleacă în rugăciune, când se culcă seara, sau când se scoală dimineaţa, când cel bogat benchetuieşte în palatul său, sau când cel sărac îşi strânge copiii în jurul mesei lui sărăcăcioase, şi unii şi alţii sunt în atenţia veghetoare a Tatălui nostru ceresc. Nu se varsă nici o lacrimă fără ca Dumnezeu să nu fi luat cunoştinţă de ea. Nu există zâmbet pe care El să nu-l fi văzut.

Dacă noi am crede acestea pe deplin, atunci toate îngrijorările noastre neîntemeiate ar dispărea. Viaţa noastră n-ar mai fi plină de dezamăgiri, aşa cum este acum; căci orice lucru, mare sau mic, ar fi aşezat în mâinile lui Dumnezeu, care nu este nici pus în încurcătură de mulţimea grijilor şi nici copleşit de greutatea lor. Ne-am bucura atunci de o pace lăuntrică de care mulţi au fost străini.