#12 – Ce să facem cu îndoiala?

Dacă ar fi fost posibil pentru fiinţele create să ajungă la o completă înţelegere a lui Dumnezeu şi a lucrărilor Lui, atunci odată ajunşi la acest punct, pentru ei n-ar mai exista posibilitatea unor noi descoperiri ale adevărului, nici a creşterii cunoştinţei şi nici o mai mare dezvoltare a minţii şi caracterului. Atunci Dumnezeu n-ar mai fi nicidecum Fiinţa Supremă; iar omul, ajungând la limitele cunoaşterii şi dezvoltării, ar înceta să mai progreseze. Să mulţumim lui Dumnezeu că lucrurile nu stau astfel. Dumnezeu este de necuprins; „în El sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Coloseni 2,3). Şi în veacurile nesfârşite cei mântuiţi vor cerceta continuu, vor învăţa întruna; totuşi, niciodată comorile înţelepciunii, ale bunătăţii şi puterii Sale nu se vor epuiza.

pastorDorinţa lui Dumnezeu este ca, începând chiar din această viaţă, adevărurile Cuvântului Său să fie mereu aduse la cunoştinţa poporului Său. Există numai o singură cale pe care poate fi obţinută această cunoştinţă. Noi putem ajunge la o înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu numai prin iluminarea Duhului Sfânt, prin care acest Cuvânt a fost dat, căci „nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2,11,10). Iar făgăduinţa Mântuitorului făcută urmaşilor Săi a fost: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi” (Ioan 16,13.14).