Oricât de deghizată ar fi, în marea majoritate a cazurilor adevărata cauză a îndoielii şi scepticismului este alipirea de păcat. Învăţăturile şi restricţiile înfăţişate în Cuvântul lui Dumnezeu nu sunt plăcute inimii pline de mândrie şi iubitoare de păcat, iar cei care nu vor să asculte de cerinţele lui sunt gata să se îndoiască de autoritatea sa. Ca să putem înţelege adevărul, noi trebuie să avem o dorinţă sinceră de a cunoaşte acest adevăr şi o predispoziţie binevoitoare a inimii de a-l asculta. Şi toţi aceia care se apropie în acest spirit de studiul Sfintelor Scripturi vor găsi o mulţime de dovezi că ele sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi vor ajunge la o înţelegere a adevărurilor lui care îi va putea face înţelepţi spre mântuire.

Domnul Hristos a spus: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu” (Ioan 7,17). În loc de a pune la îndoială şi a critica ceea ce nu înţelegi, ia aminte la lumina care străluceşte deja asupra ta şi atunci vei primi o mai mare lumină. Prin harul lui Hristos, îndeplineşte-ţi orice îndatoriri care sunt deja clare înţelegerii tale şi vei fi atunci în stare să înţelegi şi să îndeplineşti pe cele de care te îndoieşti acum.

Există o dovadă care este la îndemâna tuturor: atât a celor mai cultivaţi, cât şi a celor mai neînvăţaţi: şi anume dovada experienţei. Dumnezeu ne invită să experimentăm pentru noi realitatea Cuvântului Său, adevărul făgăduinţelor Sale. El ne îndeamnă „să gustăm şi să vedem ce bun este Domnul” (Psalmul 34,8). În loc de a ne baza pe cuvântul altora, să gustăm şi să vedem noi înşine. El declară: „Cereţi şi veţi căpăta” (Ioan 16,24). Făgăduinţele Sale vor fi  împlinite. Ele n-au dat greş niciodată, nici nu pot da greş vreodată. Pe măsură ce ne apropiem de Domnul Hristos şi ne bucurăm de plinătatea iubirii Sale, îndoiala şi întunericul vor dispărea în lumina prezenţei Sale.