I. Introducere

Bun gasit, stimati prieteni !

Pentru a intelege mai profund aceasta categorie de muzica, este necesar ca mai intai sa incercam o definire si o clasificare a fenomenului muzical in intregul sau, pentru a putea stabili locul si rolul fiecarei categorii de muzica in viata omului ca individ si ca fiinta sociala si odata cu acestea si rolul muzicii religioase, in mod special.

Pentru cei mai multi semeni de-ai nostri, muzica nu reprezinta mai mult decat un decor placut care sa-i scape de plictiseala, sa-i binedispuna sufleteste pentru a petrece timpul mai usor in activitatea fizica de la atelier sau de la bucatarie. Despre criterii de selectare nici nu se pune problema! Merge orice, numai sa fie izgonita acea tacere apasatoare care pe unii ii ingrozeste.

Putini stiu insa ca muzica este un limbaj. Un limbaj al sentimentelor celor mai nedefinite si mai generale, fara nume si nebanuite chiar de catre compozitor.

Aceasta arta are reguli si mijloace de exprimare asemanatoare cu vorbirea si se foloseste de o sintaxa bazata tot pe propozitii si fraze.

Deosebirea fundamentala consta in faptul ca in timp ce vorbirea utilizeaza notiuni cu o semantica precisa, muzica utilizeaza structuri melodice si armonice care doar sugereaza idei si creaza afecte indefinite sau scheme generale afective.

Compozitorul roman Dimitrie Cuclin, in tratatul sau de estetica, reduce toate afectele pe care le creeaza muzica in psihicul uman la doua categorii fundamentale: bucuria si tristetea. Acestea formeaza doi poli afectivi in jurul carora graviteaza o multitudine de sentimente si stari sufletesti inefabile.

Primul pol, bucuria, cuprinde sentimente expansive cum ar fi: voiosia, jocul, optimismul, impacarea, exuberanta, curajul, echilibrul psihic sau in muzica sacra: lauda si preamarirea Creatorului, inchinarea, adorarea, maretia, placerea spirituala, pacea sufleteasca, marinimia, iertarea semenilor.

Caracteristica dominanta este extrovertirea.

Al doilea pol, tristetea, cuprinde: pocainta, autocercetarea, reculegerea, meditatia religioasa, purificarea cugetelor, echilibrul psihic, maretia divina, iar in muzica dramatica, durerea sufleteasca, teama (anxietatea), intristarea.

Caracteristica dominanta este introvertirea.

---

 

Vom incerca sa facem acum o ordonare a muzicii in functie de destinatia si efectele ei in viata omului.

a) muzica sacra;

b) muzica laica;

c) muzica malefica

a) Muzica sacra - raspunde nevoilor spirituale in relatia omului cu Dumnezeu. Aceste nevoi sunt : adorare, lauda, pocainta, rugaciune (comuniune).

b) Muzica laica - raspunde nevoilor spirituale legate de realitatea terestra sub aspect cultural, afectiv, formativ, recreativ, distractiv si estetic (nevoia de frumos-sublim).

c) Muzica malefica - a fost introdusa de catre o inteligenta ostila lui Dumnezeu si omului, sub masca deconectarii si a divertismentului dar care are ca efect decadenta spirituala si fizica.

Este vorba aici de acele productii lipsite de melodicitate unde se repeta cu obstinatie anumite formule ritmice agresive prin amplificarea exacerbata si unde loviturile instrumentelor de percutie agreseaza timpanul pana la ranirea acestuia. Ritmul nenatural care aminteste de agregate mecanice devine suveran si ia sub control toate ritmurile biologice ale ascultatorilor, manipulandu-le apoi si comportamentul. Rezultatul este surditate partiala sau totala (in functie de timpul de expunere), nevroza, nebunia, sinuciderea, vandalismul. De fapt acest tip de muzica pe care am numit-o malefica proclama prin cuvintele si gestica interpretilor, urmatoarele "idealuri": nesupunerea fata de ordinea sociala, drogul si sexualitatea sub toate formele ei cele mai aberante (a se vedea P.Hammel: "Crestinul si muzica sa").

---

Iata o alta compartimentare a muzicii, conforma cu 1 Tesaloniceni 5:23 :"Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin ; si : duhul vostru , sufletul vostru si trupul vostru sa fie pazite intregi , fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos ."

a) muzica pentru trup

b) muzica pentru suflet

c) muzica pentru duh (spirit)

a) Muzica pentru trup se adreseaza mai mult partii fizice din alcatuirea fiintei umane:

- muzica pentru gimnastica ritmica

- marsuri militare

- dansuri, jocuri populare

- balet

- cantece de munca

- de circ (imblanzirea animalelor si dresarea lor)

- terapia aparatului digestiv.

b) Muzica pentru suflet, cu caracter predominant afectiv: - elegii, doine, cantece erotice, romante, cantece de dor, marsuri funebre, folclor, in general .

c) Muzica pentru duh : o revelatie mai inalta ca filozofia, cu adresabilitate predominant spirituala, intelectuala. Aceasta categorie de muzica pretinde o oarecare pregatire teoretica pentru a putea fi receptata, spre deosebire de primele doua categorii care sunt accesibile si plac de la prima auditie.

Iata genurile de muzica spirituala:

- muzica simfonica

- de camera

- concertanta

- vocal - simfonica.

De retinut ca nici una din categoriile de muzica enumerate mai sus in aceasta schema nu se rezuma doar la unul din compartimentele alcatuirii umane. Fiecare din aceste categorii influenteaza organismul uman in intregime, dar in mod diferentiat, in functie de caracterul preponderent ritmic, afectiv, intelectual al muzicii respective.

---

O ultima schema in care se poate imparti muzica dupa rolul pe care il are ea in viata si activitatea omului:

a) Muzica spirituala

b) Muzica distractiiva

c) Muzica cu rol utilitar

a) Muzica spirituala cuprinde marea categorie a muzicii culte (clasica, cum mai e numita) din care face parte si cea religioasa.

b) Muzica distractiva, cuprinde genurile de muzica usoara, folk, populara, de divertisment.

c) Muzica cu rol utilitar:

- destinata activitatilor fizice (gimnastica, munca manuala)

- muzica de reclama

- muzica folosita in terapeutica

- spoturi publicitare

- fondul sonor in radiofonie

- pentru ilustratii muzicale in teatru si film

- pentru stimularea plantelor in agricultura si floricultura