II. Muzica religioasa
Aceasta importanta categorie a muzicii culte cuprinde urmatoarele subimpartiri: 1. Muzica liturgica pentru servicii divine, care la randul ei se imparte in patru grupe, dupa criterii confensionale si anume muzica liturgica: a) bizantina (ortodoxa) b) catolica c) protestanta (reformata) d) neoprotestanta
2. Muzica religioasa de concert. 3. Muzica evanghelistica si cu rol misionar 4. Muzica comerciala neoprotestanta Le vom analiza pe rand: a) Muzica liturgica bizantina (ortodoxa) este cantarea bisericeasca din cadrul slujbei duminicale sau din cadrul slujbelor speciale: sarbatori anuale, cununii, inmormantari, etc. Aceasta muzica are la origine vechii psalmi din biserica crestina primara care au suferit transformari sub influenta folclorului muzical al fiecarui popor care i-a preluat. Astfel se pot observa unele diferente intre cantarea bisericeasca ortodoxa din Romania si cantarea bisericeasca din Grecia, din Bulgaria sau Iugoslavia, desi originea ei este aceeasi (Constantinopole). b) Muzica liturgica occidentala (catolica) are la baza missa catolica provenita din muzica gregoriana. Papa Grigore cel Mare a adus cantarea bizantina invatata de el la Constantinopole la sfarsitul sec.VI, pe cand era nuntiu papal in aceasta capitala si a impus-o in toate tarile europene catolice, prin scoli speciale de muzica religioasa numite Schola Cantorum. Aceasta colectie numita antifonar cuprindea psalmii biblici pusi pe o muzica austera, lipsita de caldura, dar solemna, aproape nepamanteana; era singura muzica acceptata la slujbele religioase din Europa occidentala. Neexistand un sistem de scriere muzicala ea se transmitea prin memorare de la profesor la elev pana in sec.XII si a influentat pe toti compozitorii de misse, de cantate sau de oratorii din perioada Ars Antiqua, Ars Nova si pana in clasicism. c) Muzica liturgica protestanta (sec.XVI) are ca mod de manifestare psalmi si corale, cantati de intreaga adunare de credinciosi cu acompaniament de orga. Diferenta dintre psalm si coral este ca, in timp ce psalmul utilizeaza numai doimi, coralul utilizeaza si patrimi si optimi legate (asa numitele melisme). Iata cateva nume de creatori celebri de corale: M.Luther, Jah.Walter cel Batran, Ludwig Scufl (colaboratori ai lui Luther), J.Cruger, Eccard, Agricola, etc. Creatori de psalmi: Claude Goudimel, care a scris muzica pe textele psalmilor metrizati ai lui Clement Marot, Claude le Jeune, Bourgois. Spre deosebire de muzica bizantina si gregoriana care are un caracter pasiv, contemplativ, descurajant chiar, pentru orice initiativa cat de timida din partea omului, aceste imnuri protestante, psalmii si coralele, au un carater mobilizator, optimist, luminos, plin de incredere in idealul propus de textul literar. De aceea muzica aceasta si cuvintele pline de speranta au insufletit pe reformatori si pe urmasii lor in focul persecutiei, determinandu-i in unele cazuri sa-si pecetluiasca invatatura cu propria lor viata. Marii compozitori protestanti de mai tarziu (Bach, Telemann, Haydn, Bartholdy) au dus pe culmi nebanuite aceste modeste imnuri prin prelucrarea lor instrumentala si orchestrala. d) Muzica neoprotestanta cuprinde creatia unor reformatori de mai tarziu, a unor pastori baptisti, presbiterieni, metodisti (J.Wesley) sau simpli crestini convertiti la aceste credinte neoprotestante. Majoritatea autorilor de muzica neoprotestanta au activat in S.U.A. unde la loc de cinste se situeaza scoala lui Lowell Masson de la inceputul sec.XIX , din Boston. La aceasta scoala s-a format o pleiada de compozitori de imnuri apartinand diverselor biserici cum ar fi cea baptista, metodista, presbiteriana, etc. Spre deosebire de muzica liturgica ortodoxa si catolica ce se caracterizeaza, asa cum am aratat, prin introvertire, prin inducerea acelor sentimente de teama, de nimicnicie sau de extaz in sufletele ascultatorilor, muzica imnurilor neoprotestante se caracterizeaza prin extrovertire, optimism, bucurie, inclusiv sentimente de indrazneala, de mobilizare in sufletele credinciosilor care participa din plin la cantarea din cadrul seriviciilor divine. Desigur ca aceste mici consideratii de ordin estetic nu trebuie luate in mod strict, exclusivist sau ingust prin afirmatii categorice de genul: "muzica ortodoxa este o muzica contemplativa, extatica, demobilizatoare" "muzica catolica este de o solemnitate ce trezeste teama, groaza, deznadejde." "muzica protestanta si neoprotestanta este o muzica robusta, vesela, tonica exuberanta". Mai degraba aceste caracteristici trebuie considerate ca dominante, nu ca generale si absolute. Greseala ce are loc cel mai frecvent in fiecare din cele trei cazuri amintite este excesul si acest lucru se produce din lipsa de orientare a celui ce conduce activitatea muzicala respectiva. Pentru ca muzica sa fie religioasa nu trebuie sa utilizeze numai tonalitati minore sau numai durate mari (doimi si note intregi). Muzica serviciilor divine trebuie sa acopere o gama larga de stari sufletesti si sentimente crestine. Astfel cantarea cat si predica trebuie sa raspunda unor nevoi spirituale variate ale inchinatorilor, cum ar fi: lauda, inchinarea, adorarea, multumirea, aduse lui Dumnezeu, pocainta, regretul, hotararea de indreptare, cererea de iertare (rugaciunea), implorarea harului ceresc, meditatia sfanta, autocercetarea, autocunoasterea, bucuria fagaduintelor, fericita nadejde a revenirii lui Isus, indemnul la lucrare misionara, chemarea la impacare cu Dumnezeu, experienta convertirii povestita si altora prin cantare, etc. A se merge numai pe o singura latura afectiva in ce priveste caracterul muzicii de cult inseamna nu numai plictiseala ci si ineficienta predicarii si in consecinta, dezinteres in randul participantilor si in ultima instanta formalism. Daca abuzul de solemnitate in cantare si in slujire poate duce la formalism, abuzul de veselie in muzica duce in mod inevitabil la pierderea oricarui respect pentru cele sfinte, asa cum se intampla in majoritatea bisericilor neoprotestante. Acolo domina muzica vesela reprezentata uneori prin melodii distractive, bine condimentate melodic si armonic, bine ritmate cu chitari electrice sau orgi electronice si bine deformate din punct de vedere stilistic, interpretativ dupa modelul muzicii folk, pop, country sau rock. Culmea inadvertentei se realizeaza atunci cand astfel de melodii sunt insotite de texte literare care amintesc de crucea de pe Golgota, de jertfa ispasitoare, de mantuire, de slava, de Duhul Sfant. Astfel, profanarea este completa. Nu mai ramane nimic nepoluat. In mintea acestor apostoli ai desacralizarii inchinarii prin muzica nu are loc sentimentul vinovatiei, al nevredniciei, al piosiei, al temerii de mania lui Dumnezeu. Ei sunt plini de o falsa siguranta ca sunt mantuiti, ca Domnul este Bun, ca totul este primit daca se face "din toata inima ", ca pentru Domnul. Ei nu stiu si nici nu vor sa stie, ca Domnul este Bun dar este si un Foc mistuitor pentru cei ce-I batjocoresc Numele, ca jertfa trebuie sa fie fara cusur, altfel ea devine o uraciune inaintea Lui. 2. Muzica religioasa de concert cuprinde urmatoarele genuri: a) Psalmii de concert de forma tripartita: I repede - II lent - III repede, scrisi pentru cor si orchestra (cu orga). Autori mai cunoscuti de psalmi: G.F.Telemann, F.Haydn, A.Bruckner, F.M.Bartholdy. b) Missele de concert sunt alcatuite din mai mult de sase parti, scrise pentru cor si orchestra. Misse celebre: "Missa in Si minor" de Bach, "Missa Solemnis" de Beethoven, "Missa in do minor" de Mozart s.a. c) Cantatele: Bach, Mozart (alterneaza cor, solisti si orchestra) d) Oratoriile (alcatuite din cor, solisti si orchestra) sunt lucrari ample ce cuprind mai multe zeci de numere: Oratoriul "Mesia" de Handel, "Oratoriul de Craciun" de Bach, Oratoriul "Mantuirea "de C.Franck, etc. e) Concertele corale: a capella - Bortniansky , Musicescu f) Lucrari religioase instrumentale: (Corelli, Bach, Telemann) -Sonatele da chiesa -Triosonatele -Concertele da chiesa g) Coralele variate pentru orga: au ca tema o melodie de coral pe care o dezvolta contrapunctic si armonic cu variatii ritmico-melodice: Bach, Liszt, C.Franck. 3. Muzica evanghelistica "Gospel" si cu rol misionar Aceasta muzica se foloseste la serviciile divine saptamanale si respectiv la campaniile de evanghelizare. In secolul trecut, fiecare mare predicator isi avea un cor si un dirijor care-l insoteau in timpul campaniilor de evanghelizare si de redesteptare. Este bine cunoscuta activitatea marelui predicator Moody (sec.XIX), deosebitul sau succes in ce priveste convertirea multimilor la biserica baptista si aportul nepretuit al muzicii corale in aceasta actiune. Imnurile " Gospel " sunt in general alcatuite din 8 sau 16 masuri in forme de lied monopartit sau bipartit (strofa plus refren) scrise in sistemul sonor tonal. Melodiile au cantabilitate, sunt usor de retinut, au o armonie simpla bazata in general pe cele trei acorduri principale: tonica, subdominanta, dominanta, in stare directa si in rasturnari. Textul literar este structurat in versuri si strofe, avand masura si rima ca orice poezie clasica. In ce priveste continutul, acesta exprima: lauda, inchinarea, preamarirea lui Dumnezeu, experienta convertirii, pacea iertarii, ziua Domnului, pocainta, lucrarea misionara, revenirea lui Isus, etc. Cele mai frumoase melodii, cu o simplitate si o inspiratie pline de noblete,s-au scris in perioada clasicismului (prima parte a sec.XIX). Spre sfarsitul sec.XIX si inceputul sec.XX, muzica de cult neoprotestanta americana sufera o modificare a caracterului ei solemn sub influenta jazz-ului si a muzicii usoare in special. Astfel apare o diversitate de formule ritmico-melodice care utilizeaza cromatisme, sincope, contratimpi, masuri ternare compuse cu ritmuri dansante, acorduri micsorate, acorduri de septime pe trepte secundare, toate acestea in mod abuziv, dupa modelul muzicii de divertisment. Exista si un gen aparte religios ce apartine populatiei de culoare:negro-spiritual. Astazi cantarea dansanta suprasaturata de cromatisme armonice si melodice, un fel de romanta moderna, acompaniata de chitari electrice, instrumente de percutie sau de orga electronica, este o permanenta in majoritatea bisericilor neoprotestante. 4. Muzica religioasa comerciala americana. Aceasta muzica este cunoscuta relativ recent sub acest nume, desi radacinile ei am vazut ca se afla in muzica "Gospel " din a doua jumatate a secolului trecut. Ea coincide cu epoca sintetizatorului. Este o lume sonora cu timbruri noi in orchestratie si cu o mare maiestrie in prelucrarea unor imnuri clasice. Are o frumusete artificiala seducatoare. In prezent exista o adevarata industrie a acestor produse, o marfa prefabricata dupa cele mai sofisticate retete electronice, cu mare priza in randul tineretului si cu mare profit pentru producatori ! Exista retele de difuzare in toata lumea din care se aprovizioneaza toti crestinii, fara deosebire de orientare doctrinala. Ce sugereaza muzica religioasa comerciala unui ascultator atent care ar face abstractie de mesajul textului literar? In primul rand, sugereaza buna dispozitie, usuratate, harjoana, neastampar, distractie, umor, sentimentalism in exces, dulcegarie, superficialitate, artificialitate, desertaciune sau vid de idei, un univers de mucava cu flori din material plastic deosebit de atractive, un fel de tiribombe cu lanturi instalate in incinta bisericii, unde oamenii nu mai vin sa se inchine, sa se roage, sa se umileasca ori sa se purifice spiritual. Aceste idealuri au fost inlocuite cu amuzamentul, cu baterea din palme ori din picioare, dupa ritmul cantarii, si cu bucuria ca ei, crestinii au scapat de diavolul si ca acum sunt mantuiti. Acest mimetism absurd este luat drept realitate dupa repetitii indelungate si e foarte greu pentru cineva sa se desprinda din vraja unei spiritualitati inselatoare , artificial confectionata. Odata formate gusturile pentru acest tip de muzica, este aproape imposibila iesirea din sfera ei fascinanta, intrucat ea produce dependenta ca orice drog, iar dependenta nu este statica, ci progresiva. Auzul cauta doze mai mari de noutati , de stridente armonice si ritmice, pana se ajunge la rock-ul evanghelic care nu se deosebeste cu nimic de rock-ul obisnuit deaorece si acesta din urma a inceput sa utilizeze texte si subiecte religioase ! Este de prisos sa mai spunem ca muzica religioasa comerciala nu are nimic comun cu scopul si idealul inchinarii, ci numai cu satisfacerea placerii firesti sub masca religiei. Nu as dori sa inchei acest capitol inainte de a preciza faptul ca fiecare gen de muzica isi are dreptul sau la existenta. De asemenea "nici o opera omeneasca nu este atat de buna incat sa fie acceptata de toata lumea si nici atat de rea incat sa fie respinsa de toata lumea " (Pierre Nicole). Dar in acest relativism si subiectivism general exista totusi niste criterii valorice si niste chestiuni de simt estetic in legatura cu efectele muzicii asupra fiintei omenesti. Atunci cand nu se tine seama de aceste criterii si de bunul simt estetic, pe care foarte putini indivizi il au nativ, ci se urmareste un singur scop- placerea auzului insuficient slefuit- se ajunge la gravele confuzii semnalate ceva mai devreme. Negresit ca si muzica comerciala si muzica populara pot fi utile la masa, la atelier, in excursii, in radiofonie, etc. dar in nici un caz, nu trebuie aduse in biserica. Asa cum nu citim numai Biblia in tot timpul si in tot locul, tot asa si muzica sacra nu poate constitui unica noastra hrana spirituala. Pe terenul de sport nimeni nu paseste in costum de gala (si cu pantofi de lac), nici in biserica nu se merge in short si tricou.