III. Ce mesaj poarta muzica religioasa autentica?

Muzica religioasa autentica nu poarta nici un mesaj concret, asa cum se intampla in limbajul vorbit, de exemplu, ci ca orice gen de muzica, ea trezeste simtaminte sufletesti nedefinite, influenteaza gandirea si subconstientul; dar cea mai mare oferta a ei este acea "caldura" duhovniceasca prin care pregateste conditiile cele mai optime pentru crearea si dezvoltarea unor procese psihice speciale. Asemenea razelor solare, ea stimuleaza incoltirea semintelor (a ideilor semanate) si dezvoltarea plantelor ivite din pamantul inimilor omenesti. Samanta (mesajul spiritual ideatic) poate exista in mod aperceptiv in solul inimii sau poate sa cada acolo odata cu muzica. Adevarata arta muzicala religioasa (ma refer la creatie si interpretare deopotriva) are darul de a potenta incoltirea, cresterea si maturizarea plantelor spirituale ce apartin marii familii a virtutilor iubirii.

Nu orice productie sonora are acest dar. Unele compozitii, din contra, ucid orice imbold de sfintire, chiar cand utilizeaza texte sacre.

Printre darurile Duhului Sfant, mentionate in epistolele apostolului Pavel, exista si un dar al deosebirii duhurilor. Darul deosebirii duhurilor in muzica este foarte rar intalnit chiar printre muzicienii de profesie. El nu se capata prin cultura ci se dezvolta (in cazul ca exista prin ereditate).

De aceea prudenta este cea mai buna atitudine pentru cel ce este pus in situatia sa aleaga o muzica adevarata pentru serviciile de inchinare, intr-o zi sfanta si intr-un loc sfant !

S-ar putea ca muzica aceea pe care noi o alegem si o savuram cu voluptate, crezand ca este cea mai sfanta ofranda adusa Creatorului nostru, sa fie in realitate... o uraciune inaintea Lui !

Daca tot mai multi predicatori se plang de ineficienta soliilor lor in randul enoriasilor, este cazul sa ne intrebam daca o posibila cauza nu este chiar aceasta: anihilarea soliei , a mesajului predicat de catre o muzica nepotrivita !?

Muzica sacra autentica, fie ca are text literar, fie ca este pur instrumentala, nu anihileaza mesajul evanghelic ci il amplifica, il fixeaza in memoria afectiva mai puternic decat orice mijloc oratoric.

Ea constituie telegraful ingerilor prin care cerul comunica direct cu constiintele de pe pamant.

Imi marturisea un pastor cum a experimentat el acest adevar insolit, puterea muzicii sacre puse in slujba unei activitati devotionale. Prezenta un ciclu de predici de redesteptare si reforma spirituala. Soliile aveau o mare forta de atractie si de impact asupra sufletelor ascultatorilor. Se putea observa o transfigurare pe fetele credinciosilor iar in sala plutea o atmosfera cereasca, de solemnitate si de har. La intrebarea mea: "Care era secretul ?" mi-a raspuns promt: "Muzica potrivita la locul potrivit". Mi-a spus cum isi elabora predicile in sunetele inspiratoare ale unor lucrari de Vivaldi si Bach. Aceste voci ale instrumentelor care se impleteau cu vocile umane ii sugerau idei-fulger la care nu se gandise niciodata mai inainte ,astfel ca unele texte biblice ii apareau intr-o lumina cu totul necunoscuta anterior. Aceste sensuri noi si lumini noi privind unele fatete ascunse ale textelor sacre produceau o mare admiratie si un mare interes in randul auditoriului. Toate predicile erau sustinute de o muzica bine aleasa si bine interpretata.

Apostolul Pavel ne prezinta trei categorii de muzica religioasa utilizata de primii crestini la serviciile divine: psalmi, cantari de lauda, cantari duhovnicesti. Aceste trei categorii de muzica sacra acopera toate nevoile si toate aspectele privind relatia omului cu Dumnezeu.

Psalmii raspund nevoii de rugaciune, de pocainta, de meditatie, de autocercetare, de transmitere a faptelor si a minunilor savarsite de Dumnezeu in istoria poporului Israel.

Prin cantarile de lauda intelegem o parte din psalmi (psalmii de lauda) precum si o serie de cantari noi cu subiecte crestine privitoare la jertfa cea mare a lui Isus si de multumire.

Cantarile duhovnicesti cuprindeau experienta convertirii, a nasterii din nou, a eliberarii de jugul Legii ceremoniale.

Primii crestini nu utilizau muzica instrumentala datorita faptului ca adunarile lor se tineau in conspirativitate si puteau fi descoperiti mai usor in casele particulare unde se adunau sau in catacombe. In timpul marilor persecutii (Nero, Domitian, Diocletian, Traian) cantarea vocala era redusa la soapta, iar unii parinti ai Bisericii ii sfatuiau pe credinciosi sa cante doar cu spiritul. Cantarea inimii, spuneau ei, este mai placuta lui Dumnezeu decat cantarea zgomotoasa dupa modelul tragediei grecesti (Kosidovsky). Ii acest mod de a canta poate fi incadrat si ceea ce Pavel numeste "cantari duhovnicesti".

In epoca preclasica si clasica aveau loc concerte numite < spirituale > si constau din lucrari exclusiv instrumentale cum ar fi:
 
 

1) sonate da chiesa 2) triosonatele 3) concerte da chiesa pentru orga si orchestra de coarde 4) concerte grossi (corzi) 5) concerte de suflatori

Aceste concerte numite < spirituale > se incadreaza perfect in categoria "cantarilor duhovnicesti" , adica a cantarii cu spiritul, fara cuvinte.

Pentru ca hrana spirituala sa fie completa si complexa in procesul de inchinare si comuniune intre om si Creatorul sau este nevoie de toate aceste trei categorii de muzica religioasa: pslami, cantari de lauda, cantari duhovnicesti.

Unii lideri religiosi sau unele traditii utilizeaza numai muzica devotionala interiorizanta, de atmosfera hipersolemna; altii, din contra, promoveaza o muzica religioasa exuberanta, de lauda, de veselie, vecina cu profanarea (prin piesele saltarete, ritmate pregnant si zgomotos).

Sunt si traditii care exclud muzica instrumentala. Se stie ca reformatorul francez Calvin a ordonat sa se arda orgile ca fiind instrumente "satanice".

Toate aceste excese aduc pagube spirituale certe. Muzica religioasa cuprinde modalitati de exprimare diverse (vocale, vocal-instrumentale, simfonice, muzica de camera) cu virtuti si efecte complementare.

Iata o posibila lista a efectelor muzicii sacre autentice:
 
 

1) Eliminarea oricarei tendinte interioare spre ganduri pacatoase, spre usuratate.

2) Inducerea unui spirit de autocercetare, a unor ganduri si simtaminte solemne, grave.

3) Purificarea interiorului omului, dandu-i senzatia de curatie, de prospetime, de frumuseti inedite.

4) Apropierea de Dumnezeu prin producerea unor situatii favorabile lucrarii Duhului Sfant asupra inimii. (Profetul Elisei si cantaretul cu harpa - 2 Imparati 3:15)

5) Imblanzeste asprimea fireasca a inimii, o "inmoaie", marindu-i gradul de sensibilitate. "N-am vrut sa-mi distrez ascultatorii ci sai fac mai buni"( Haendel).

6) Sugereaza un mod nou de gandire si simtire pozitiva, altruista.

7) Ridica poverile sufletesti care apasa ca niste pietre, facand ca ascultatorul sa se simta usurat din punct de vedere psihic.

8) Face sa amuteasca veselia lumeasca vulgara sau tristetea, punand in locul lor simtamantul de impacare, de bucurie sfanta.

9) Innobileaza intreaga fiinta: trup, suflet, spirit, pentru ca este benefica prin vibratiile ei ,chiar si asupra plantelor si animalelor.

10) Introduce in inima adevarata iubire: Iubirea care se jertfeste.

11) Face eficient, tranformator Cuvantul sacru, cu care este adesea insotita, pentru ca si Cuvantul si ea au aceeasi origine: Dumnezeu.

12) Modeleaza chiar subconstientul si scoate de acolo, prin desfundarea izvoarelor, noi inspiratii si noi impulsuri spre desavarsire crestina.