IV. Muzica religioasa instrumentala

Iata o sintagma - surpriza pentru multi ! Poate fi si muzica instrumentala o muzica religioasa ? Raspunsul este afirmativ, daca ne gandim ca nu textul literar face ca o anumita muzica sa fie religioasa, ci calitatea sa intrinseca, mesajul pe care ea il transmite ca muzica pura, fara asocierea cuvintelor religioase.

De fapt cuvintele: religie, religios, religiozitate, provin din aceeasi radacina care in limba latina inseamna a re-lega, a reface niste legaturi cu Dumnezeu. Din aceeasi radacina provine si cuvantul ligament, adica legatura. Orice muzica pura (fara text) care ajuta la apropierea omului de Creatorul sau prin sensibilizare, prin purificare, prin autocercetare, prin revelarea frumosului transcedental poate fi numita muzica religioasa.

Desi lipsita de cuvinte insotitoare, muzica instrumentala, prin limbajul ei specific, completeaza si largeste enorm aria de influenta asupra psihicului uman datorita factorilor expresivi pe care ii utilizeaza, cum ar fi : registrul de la grav la acut mult mai intins decat al celui vocal, varietatea timbrurilor instrumentale, coloritul si forta ansamblului orchestral, rapiditatea pasajelor de virtuozitate, efectele speciale de pizzicato, flageolete, spiccato-urile, etc.

In Sfanta Scriptura gasim texte care confirma puterea de influenta aparte pe care o exercita muzica instrumentala asupra starii psihice umane.

Ex.1 "Ii cand duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harfa si canta cu mana lui. Saul rasufla atunci mai usor, se simtea usurat si duhul rau pleca de la el" 1Samuel 16:23

Ex.2 "Acum aduceti-mi un cantaret cu harfa. Si pe cand canta cantaretul din harfa, mana Domnului a fost peste Elisei" 2 Regi 3:15.

Mai sunt si alte referinte in Biblie din care reiese faptul interesant ca Duhul lui Dumnezeu este atras in mod special de muzica instrumentala sacra, in timp ce duhurile rele sunt alungate de aceasta (Exod 15:20; 1 Samuel 10:15).

Sunt anumite vibratii negative pe care nici chiar plantele nu le suporta, pe cand cele pozitive le stimuleaza cresterea si sanatatea.

Virtutile muzicii instrumentale sunt valorificate cu rezultate incurajatoare in meloterapie, floricultura, gradinarit, etc.

Astfel stand lucrurile, suntem indreptatiti sa afirmam ca muzica religioasa nu este neaparat ceea ce se canta in biserici (in multe cazuri doar cuvintele mai sunt religioase in timp ce muzica ne sugereaza sali de distractie) sau muzica de concert numita cu aceasta titulatura, ci orice productie sonora care are darul de a ne apropia spiritual de Autorul frumosului absolut, adica de Dumnezeu. Bach mergea pana acolo incat considera toata arta adevarata ca fiind religioasa prin insasi perfectiunea ei.

Muzica clasica este inspirata in cea mai mare parte a ei din natura, din Biblie si din experientele compozitorilor respectivi cu Dumnezeu, adica din cele trei surse ale inspiratiei divine prin care Creatorul se descopera celui ce este dispus sa-L afle.

Ii muzica poporului Israel din vechime (este vorba de cantarile exodului si ale psalmilor) era inspirata tot din aceste trei surse: cuvantul sacru, experientele spirituale si natura.

Cateva exemple pot fi edificatoare: cantarea lui Moise a fost inspirata din experienta izbavirii israelitilor din mana egiptenilor la trecerea prin Marea Rosie. Ps.22 se specifica a fi cantat pe melodia "Cerboaica zorilor", Ps.45 pe melodia "Crinii", Ps.56 pe melodia "Turtureaua din stejarii indepartati" si Ps.60 pe melodia "Crinii marturiei".

Marii creatori de muzica spirituala au fost niste impatimiti iubitori de natura. L. van Beethoven scria undeva: "Nimeni pe lume nu cred sa iubeasca plaiurile ca mine. Un arbore mi-e mai drag decat un om" sau in alt loc: "Preaputernice, in padure ma simt fericit - fericit, in padure unde fiecare copac graieste despre Tine. Doamne, ce minunatie ! In padure, pe dealuri e liniste, liniste spre a Te slavi" (R.Rolland - "Beethoven " pag. 53-54)

Johannes Brahms, de asemenea, era un mare iubitor de natura. Opera sa este strabatuta de aerul pur al muntilor si de maretia naturii mereu proaspete, mereu in devenire.

Edward Grieg si-a construit o cabana in munti, unde locuia ca un sihastru pentru a avea linistea necesara si dipozitia de a crea.

Abia cand amuteste din urechi si din gand zgomotul activitati omenesti, sunetele muzicii ceresti pot fi prinse in receptorii interni ai compozitorului si fixate pe portativ.

Asemenea lui Grieg amintim pe: Dvorak, R. Korsakov, R. Strauss. Alti autori de geniu din istoria muzicii universale erau pasionati pentru Cuvantul lui Dumnezeu. Despre Bach aflam, de la sotia sa Anna Magdalena, ca se inspira zilnic din Biblie si din scrierile lui Martin Luther.

Fr.J.Haydn declara la o adunare a artistilor din Viena, unde se discuta despre metodele de refacere a energiei creatoare, ca el are o camera speciala unde se roaga in taina ori de cate ori se simte obosit. "Metoda aceasta nu da gres" completa el.

Unii compozitori au fost slujitori ai altarului: Leoninus si Perotinus, Cl. Goudimel, Conradin Kreutzer, Vivaldi si altii.

Muzica provenita din astfel de surse nu poate fi altfel decat insasi sursa, adica sacra, indiferent ca este vocala (cu text religios) ori instrumentala (fara text).

Efectele ei sunt argumentele care o recomanda ca religioasa si nicidecum cuvintele sau titulatura care o insotesc.

Deoarece Dumnezeu se descopera oamenilor prin natura, prin Cuvantul Sfant si prin experienta personala, consideram ca muzica inspirata din aceste trei izvoare este singura aducatoare de bine in ce priveste relatia omului cu Dumnezeu.

In afara de formele si genurile consacrate ale muzicii religioase cum ar fi: imnul, psalmul, coralul, motetul, cantata, oratoriul, missa, etc. putem considera ca fiind pe acelasi plan valoric din punct de vedere religios si urmatoarele forme si genuri instrumentale: coralul variat pentru orga (Bach, Franck, Liszt, Bartholdy), sonatele si concertele da chiesa (de biserica) precum si o buna parte din concertele grossi de Corelli, Vivaldi, Handel ca si nenumarate bucati de muzica de camera (sonate, triouri, cvartete, cvintete si chiar simfonii).

Lucrarile pentru orga ale lui A.Gabrielli Buxtehude, Pachelbell , Bach, Handel, C.Franck, Liszt erau destinate catedralelor catolice si protestante unde saptamanal aveau loc concerte religioase numite "spirituale".

Cvartetele de coarde, cvintetele de suflatori al lui Haydn. Mozart, Beethoven, Schubert, Franck ca si simfoniile acestora (mai putin menuetele), partile lente din simfoniile lui Brahms, F.M. Bartholdy, Bruckner sunt adevarate meditatii filozofice, rugaciuni sau descrieri de natura.