MUZICA RELIGIOASA
de prof.Cezar Geanta, Bucuresti



 
VII. Vinul Babilonului
Acest vin, ni se spune ca, va deveni o bautura universala, in vremea din urma, ceva asemanator cu Coca-Cola.
Majoritatea comentariilor sustin ca vinul babilonian reprezinta o ideologie satanica din vremea sfarsitului, prin care vor fi amagite masele de oameni credinciosi si necredinciosi deopotriva. Aceasta ideologie va acapara toate mijloacele mass-media, va dirija orientarea gusturilor artistice, vestimentare, modul de viata, mentalitatile si conceptiile filozofice, ale oamenilor tineri si maturi, va atenta la demolarea si anihilarea principiilor artei traditionale, a doctrinei adevarate crestine si chiar a comportamentului uman, incurajand cele mai aberante forme de manifestare in domeniul artei , religiei, sexului, etc.
Aceasta cultura (anticultura) este vadit promovata in contra adevaratei culturi, cea de esenta crestina.
Este suficient sa amintim doar cateva din "ingredientele" vinului babilonian pentru a ne da seama de amploarea si pericolul ce-l reprezinta aceasta "cultura noua" care a invadat planeta si care a fost numita de unii sociologi: "cultura Coca-Cola" .
Iata-le:
1) Doctrina nemuririi sufletului si consecinta ei fireasca -spiritismul.
2) Terapia prin bioenergie care implica o colaborare si o acceptare a acestei colaborari cu "energiile" Satanei.
3) Pornografia si perversiunile sexuale.
4) Miscarea feminista exacerbata.
5) Proliferarea religiilor orientale (budiste, yoghine, etc.).
6) New Age.
7) O.Z.N. ,"Razboiul Stelelor", desenele animate violente, spiritiste etc.
8) Muzica distractiva cu toate formele si genurile ei, ca inlocuitor al adevaratei arte muzicale clasice.
9) Astrologia (zodiacul, horoscopul).
Dintre toate aceste mijloace folosite de Vrajmas pentru desfiintarea adevaratei credinte, arte si culturi, cel mai eficient mijloc se pare a fi cel de la punctul 8. De ce? Pentru ca muzica ocoleste organul de control al fiintei umane (ratiunea), ea se adreseaza direct subconstientului si afectelor.
Acest fapt este benefic in cazul muzicii inspirate de Dumnezeu, dar este devastator in cazul muzicii inspirate de celalalt Stapan.
In muzica "rock and roll " exista drog, sex, razvratire impotriva lui Dumnezeu si a oricarei ordini sociale, satanism, idolatrie, alienare psihica, spiritism. (vezi P.Hammel "Crestinul si muzica sa").
Un spirit strain de Dumnezeu si impotriva lui Dumnezeu, in forme deosebit de subtile, se strecoara insa neobservat de cei mai multi credinciosi, chiar in muzica de cult !
Acest vin al Babilonului este dozat atat de maiestrit si de insistent, pornind de la cantitati infinitezimale, intr-o gradatie si varietate uimitoare, incat el este agreat chiar si de catre unii slujitori ai altarului, producand dependenta si dorinta dupa o concentratie crescanda, asemenea oricarui drog.
Iata principalul pericol care poate submina fidelitate noastra fata de Dumnezeu, determinandu-ne a-I servi in mod formal, in realitate tagaduindu-L !
Ma intreb adesea, in plina desfasurare a unor servicii divine ,cand atmosfera locasului de inchinare este scaldata de armoniile si ritmurile "babiloniene" (e adevarat, in forme inofensive): oare mai este Dumnezeu de fata ? Sau un alt dumnezeu a ocupat tronul de adoratie ? Cuvantul sacru ne spune ca : "El nu-si imparte slava Sa cu idolii" (si cu atat mai putin cu demonii) Isaia 42:8.
Profetul Ezechiel precizeaza locul unde se afla acesti idoli: "Fiul omului, oamenii acestia isi poarta idolii in inima" Ezechiel 14:3.
Iata ce scria acum un secol E.G.White in acest sens: "Timpul prezent este unul al idolatriei, asa cum era in timpul in care a trait Ilie. S-ar putea sa nu fie vizibil nici un altar, nici un chip cioplit asupra caruia sa se opreasca ochiul. Multimile au o conceptie gresita despre Dumnezeu si trasaturile Sale de caracter si slujesc la fel de sincer pe dumnezeul fals ca si inchinatorii lui Baal" - "Profeti si Regi" pag 177.
Merita retinuta afirmatia: "... si slujesc la fel de sincer pe dumnezeul fals ca si inchinatorii lui Baal".
Care este acest dumnezeu fals, acest Baal din epoca moderna ?
Dumnezeul la care se inchina majoritatea oamenilor credinciosi sau necredinciosi este placerea, cu tot ce implica acest termen: distractia, veselia, amuzamentul, satisfacerea firii pamantesti, placerea privirii, a auzului, a apetitului, a acumularii de averi etc.
La prima vedere aceste lucruri nu par vinovate, mai ales pentru omul cu preocupari exclusiv "terestre", dar cand aceste idealuri lumesti sunt aduse in Biserica, atunci datele problemei se schimba fundamental.
Biserica a fost adusa la fiinta cu scopul ca Dumnezeu sa locuiasca si sa se simta bine intre oameni; nu oamenii firesti, nu instinctele si placerile lor sa domneasca, ci El. Una din cele doua parti trebuie sa fie pe tron si cealalta pe cruce. Nu pot fi ambele pe tron. Cand firea este pusa pe tronul adorarii, Hristos este crucificat (pentru a cata oara ?).
Unii poate ca zic: "Unde mai este bucuria, placerea inchinarii, fericirea intalnirii cu fratii si cu Domnul, daca muzica nu ma predispune la toate acestea, daca si predica are un accent mustrator, daca totul este cufundat in solemnitate, in tacere, in depresivitate generala ? Doar Biserica lui Hristos este o miscare; sa se vada miscare, agitatie, bucurie, triumf "zic ei, si in adevar, Biserica este plina de miscare, de agitatie, de zgomot si de veselie. La o asa "miscare", in unele locuri, s-a introdus si o asa "muzica insotita de bataia palmelor, a picioarelor si de strigate, intr-o veselie generala, ca sa se vada ca l-am biruit pe Satana, ca suntem mantuiti, ca ostirea Domnului este atat de puternica : "Si nu stii ca esti nenorocit, sarac, orb si gol" Apoc. 6:12.
Manifestarile triumfaliste in predicare si in muzica de cult sunt specifice unor denominatiuni care au in doctrina lor crezul ca mantuirea este data la botez si ca nu mai poate fi retrasa pe tot parcursul vietii. Doctrina Bibliei, insa, este alta: "Daca nu te pocaiesti, am sa te vars din gura Mea" Apoc.3:17.
Dar cum ramane cu bucuria mantuirii, cu "veselia" din unii psalmi biblici ?
Trebuie sa facem o distinctie intre veselia lumeasca si veselia sfanta, duhovniceasca. Prima ne indeparteaza de Dumnezeu, avand un caracter firesc, pacatos, prin faptul ca stimuleaza instinctele, acea parte din om pe care Biblia ne cheama nu s-o omoram, ci s-o rastignim. Tinand-o pe aceasta rastignita, omoram pacatul care s-ar putea naste datorita "activitatii" ei.
"Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei" Galateni 5:24.
A doua, veselia sfanta, face ca sufletul sa se inalte de la cele pamantesti la cele ceresti, pe care muzica sacra autentica le sugereaza.
Daca bucuria galagioasa, lumeasca, ne secatuieste din punct de vedere spiritual, bucuria sfanta ne imbogateste sufletul si spiritul, ne purifica. Cei mai multi semeni de-ai nostri nu pot sa faca aceste diferentieri in ce priveste muzica si nu pot disocia efectele ei privitoare la ceea ce ei numesc bucurie, veselie, exuberanta.
Crestinismul nu exclude bucuria, optimismul, din contra, le sustine si le cultiva ! Crestinii veritabili nu sunt o armata cu capetele plecate a neputinta, cu mers sovaitor si nesigur din cauza unor poveri sufletesti de vinovatie perpetua. Ea nu este acompaniata de o muzica funebra (elegii, recvieme) care sa "taie" elanul si sa raspandeasca spiritul de atotputernicie al lui Thanatos (gr.-moarte).
Dar, stimati cititori, nu este nici o adunatura (scuzati expresia) de petrecareti care sar intr-un picior, spun bancuri pe fondul unei muzici de estrada, de opereta sau rock-evanghelic (gospel-rock).
Biserica adevarata a lui Isus este o armata ordonata care are rolul de a stavili spiritul babilonian, pastrand acea linie de despartire intre ceea ce este sfant si ceea ce este pacatos.
Armele ei sunt armele Duhului Sfant: iubirea care se jertfeste, clarviziunea (alifia pentru ochi din Apoc. 3:18), linistea si odihna.
"In liniste si odihna va fi mantuirea voastra" Isaia 30:15.
"Nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul ostirilor" Zaharia 4:6.
Unde este o muzica cu decibeli ucigatori, unde sunt interpreti plini de mandrie si orgoliu, unde este miscare dupa ritmurile "tari" care controleaza totul, acolo nu poate fi Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu. Acolo este un alt duh care s-a substituit Celui Adevarat si oamenii care nu au "darul deosebirii" cred ca slujesc lui Dumnezeu.
Sfarsit.


Cuprins