Rezultatele căutării după: ca

,,Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domul.’’ [1] ,,Ilie i-a zis: ,,Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis! Numai pregăteşte-mi întâi mie…’’ [2]   Odată cu începerea noului an, mi-am stabilt câteva ţinte. Una dintre ele fiind şi citirea Bibliei de două ori sau altfel spus citirea zilnică a şapte pagini (aproximativ). Aparent ceva nu foarte greu de realizat, însă există pericolul ca în unele zile în care consideri că eşti foarte ocupat … [Citeşte mai departe...]

Am auzit de curând o frază care m-a pus pe gânduri. Ideea suna în felul următor: „Căderea nu vine atunci când ai alunecat, ci atunci când refuzi să te ridici.” Scăpate de nu ştiu unde, vin peste noi clipe furtunoase care se năpustesc flămânde asupra sufletului nostru. Ne copleşesc uneori întrebări ce lovesc asemenea ploii care bate monoton în geam. Sunt frământări care ies din când în când la iveală ameninţând seninul din inima noastră. Şi în astfel de momente, când parcă lumea se termină dacă … [Citeşte mai departe...]

Astăzi am luat la întâmplare o carte din multele care aşteaptă în bibliotecă să fie citite. Cartea se numeşte Evanghelia vagabonzilor de Brennan Manning. Am reţinut o idee, anume că natura ne trezeşte uimirea, că Ziditorul este în zece mii de feluri prezent în jurul nostru. Mă uitam în jur şi nu vedeam nimic natural… continuarea aici [...] … [Citeşte mai departe...]

* înainte de a citi articolul te rog sa citeşti Proverbe 5, fără de care nu vei avea toată imaginea de ansamblu.            Integritatea este un edificiu care se clădeşte pe temelia înţelepciunii. Erosul poate fi cea mai mare tragedie existenţială în absenţa logos-ului şi sophiei. Dacă plăcerea trupească suprimă iubirea de înţelepciune rezultatul va fi o moarte prematură a celor mai nobile trăsături şi în final a întregii fiinţe. Erosul are timpul lui, iar timpul lui este întotdeauna după … [Citeşte mai departe...]

Trăia odată, demult, în vremurile străvechi, un pui de creatură fantastic de fioroasă. Avea dinţi de crocobazdugat, ochi de hotorotocleanţă şi atunci când te privea, te trimitea cu gândul mai întâi în pământ, apoi cu vreo câteva milenii în urmă, undeva la familia bilibistroceilor. Imediat după aceea te trimitea în stomac (asta dacă aveai ghinionul să-l întâlneşti înainte de ora prânzului); de altfel era băiat bun. Urechile îi erau ascuţite 24 de ore din 24 şi captau pe o rază de treisprezece … [Citeşte mai departe...]