de Jan Paulsen

Atunci cand reflectam la ceea ce ne-au adus ultimele zile, teroare si traume, incertitudine si confuzie, ne simtim ca niste fiinte umane de rand, absolut neputincioase; e ca si cum ar exista un gol in noi, ca si cum am fi fost goliti. E greu sa gasesti cuvinte pentru a putea exprima groaza pe care am trait-o si cum ne simtim acum vis-a-vis de tot ce s-a intamplat. Cuvintele par atat de serbede, incat simtim ca ele si-ar fi pierdut sensul.

Ne dam seama de propria noastra fragilitate umana si ne dam seama ca
structurile pe care le construim in jurul nostru nu vor putea trce proba. Si astfel, trebuie sa cautam ajutor in alta parte. Ne vin in minte imediat cuvintele psalmistului:

Ca si credinciosi suntem un popor al sperantei si vorbim limba sperantei, a credintei si a increderii in viitor, chiar si atunci cand infruntam un moment atat de greu ca cel pe care il infruntam acum. Si ne amintim cuvintele lui David: "Unii se bizuiesc pe
carele lor, altii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru." (Psalmul 20:7)

Prin urmare, chiar daca aceste zile sunt grele, ca credinciosi nu suntem mesagerii intunericului si ai
disperarii. Dar avem nevoie sa privim la Dumnezeu.

Nu e nici o urma de indoiala ca mana celui rau a lucrat in tot ceea ce s-a intamplat, amprentele celui care, unicul de altfel, cauta in mod constant ocazii pentru a face ravagii, a distruge si a cauza haos, se afla acolo. El este stapanul indiscutabil al incalcitului sistem de promovare a raului. Evenimentele abominabile petrecute la New York si Washington D.C. si, pri urmare, in toata lumea reprezinta nu numai faptul ca raul s-a manifestat impotriva institutiilor si structurilor societatii, ci impotriva a mii si mii de oameni nevinovati care au cazut victime in mainile celui rau; iar noi suntem alaturi de suferinta multelor mii de persoane ce au pierdut o fiinta draga si care, in aceste clipe plang in sinea lor.

Raspunsul nu e usor, iar multi il vor cauta mult timp si nu-l vor putea gasi. In urmatoarele saptamani nu ne vom fastici in opinii si teorii. Grija mea este urmatoarea: Cate alte vieti nevinovate se vor mai pierde pana vom fi capabili sa lasam in urma cele intamplate?

Ca o comunitate credinciosa citim Biblia si suntem indrumati de Duhul Sfant in intelegerea a ceea ce citim. O parte din ceea ce lecturam ne vorbeste despre ce se va intampla in ultimele zile ale istoriei pamantului, iar unele din acele evenimente vor fi foarte rapide si de proportiile unor cataclisme. Dar e important sa ne amintim ca numai Dumnezeu cunoaste in mod precis cum se va desfasura viitorul si cum se vor petrece evenimentele. Nu e de folos nimanui, si nici misiunii pe care Domnul a incredintat-o bisericii cu scopul de a o finaliza, ca dvs. sau eu sa speculam pe marginea a ceea ce inca nu s-a intamplt. Suntem chemati sa stam de veghe, sa fim cumpatati si sa ne continuam misiunea pana la intoarcerea Sa.

Atunci cand ne luam un angajament in cadrul Misiunii lui Dumnezeu si cand asteptam venirea Domnului nostru, trebuie sa fim linistiti, trebuie sa reflectam, atenti si informati, dar fara a fi isterici sau a ceda in fata speculatiilor de tot felul. Trebuie sa fim sensibili la problemele tovarasilor nostri din toata lumea care sufera si trebuie sa fim plini de compasiune in eforturile noastre de a-i ajuta. In situatia actuala acest lucru inseamna ca noi oferim alinare, noi donam sange si tot noi oferim donatii banesti. Acest lucru inseamna ca ne rugam pentru cei de langa noi aflati in suferinta si ne rugam alaturi de ei.

Dar, de asemenea nu uitam sa ne rugam pentru strainii care se afla foarte departe si care sunt, de asemenea victime nevinovate ale vreunei retele a raului la care ei nu au participat. Si trebuie sa facem un efort pentru a ajunge la ei, cum ar fi facut
Hristos, pentru ca si acestia sunt copiii Sai.

Ca si credinciosi noi vorbim in mod constant cu Dumnezeu. Ei bine, nu uitati sa vorbiti cu El cu privire la conducatorii natiunilor noastre, America si oricare alta regiune, care acum stau in fata unor decizii foarte grele. In incercarea de a repara raul facut, sa dea Domnul ca aceste reparatii sa nu fie mai dezastruoase decat daunele pricinuite.

Dumnezeu nu a abandonat omenirea; departe de El asa ceva! El are un angajament nemasurat cu omenirea, partial descoperit prin darul Fiului Sau si El este acolo pentru a ajuta. El are modalitatea de a o face. Insa noi trebuie sa invatam sa ne supunem si atunci sa cautam a intelege cum ar vrea El ca noi sa actionam. Eu le-as cere liderilor nostri nationali sa nu se grabeasca in luarea hotararilor lor, ci sa-L caute pe El in rugaciune, caci El este singurul care ii poate calauzi cu mana sigura.