Sacru
Puțin trecu de la sfințire,
De la-nchinare-n slujba sfântă
La cortul construit cu grijă
Ca preoți cum Domnul cuvântă.
Nadab și Abihu luară
În grabă și din neatenție
Un foc străin, adus de-afară
Servind ca preoți cu pretenție.
Domnul nu iartă neglijența,
Indiferența sau sfidarea,
Poruncile sunt foarte sfinte
Și nu permite profanarea.
Pe loc sosit-a nimicirea
Arzând rațiuni întunecate.
Respectul și seriozitatea
În Casa Lui sunt așteptate.
Trecut-a timp, noi generații
S-au ridicat ca să servească.
N-au ascultat mai mari sau tații
Prea blânzi cu ei să-i pedepsească.
Fiii lui Eli – răutate
Batjocuri, imoralitate,
Dispreț la jertfa de păcate –
Trăgeau în jos poporu-n toate.
Moartea curând primind de tineri,
Să medităm la ei, părinți…
Dar Uza cu bunăvoință
S-ajute doar a vrut pe sfinți?!
Domnul dăduse reguli clare
În seminția cea aleasă,
Cum să slujească fiecare,
Cine să poarte sfeșnic, masă…
–––––––––
Azi nu există ritualuri,
Ceremonii cu foc și jertfe,
Sunt peste tot în lumea-ntreagă,
Biserici, sinagogi sau temple.
Purtare, șoaptă, orice zgomot
Înregistrate sunt de îngeri,
O mică glumă, comentarii,
Scăpate de adulți și tineri…
Floare de colț
