Intercer – Poezii si editoriale

6. ÎNSTRĂINARE
Ați plecat în țări străine,
Mai mulți bani să câștigați,
Însă ați uitat de Mine,
Și cu banii adunați
Spre ruină vă îndreptați.
Ați lăsat în urmă lacrimi,
Ați uitat părinți și frați,
Oare merită toți banii,
Ce pierdeți… Ce câștigați?!
Într-un ungher stă și plânge
Copilul ce l-ați lăsat,
Oare credeți că-i ajunge
Sărutarea ce i-ați dat?
La piept nu puteți să-l strângeți,
Nici în somn să-l mângâiați,
Inima i-ați rupt-o în două,
Mamei ce tristă ați lăsat.
Oare ce v-aduce vouă,
Bucurie sau oftat?!…
Ce e mai de preț pe lume,
La gunoi ați aruncat,
Aruncata-ți voi iubirea
Pe un pumn de bani amari
Și ați căutat fericirea,
Oameni cu cerbice tari.
Ați uitat făgăduința
Ce v-am dat-o prin Cuvânt
Și acum fără Mine faceți
Tot ce vreți, ce ați dorit,
Dar nu știți de aveți izbândă,
Că de Mine ați uitat,
Viața asta atât de scurtă
Primul loc, voi i l-ați dat.
Primul loc mi se cuvine,
Că Eu sunt din veșnicii
Și când te-am creat pe tine,
Ți-am pregătit bucurii,
Te aștept cu brațe pline
De făgăduințe, har,
Ce le am doar pentru tine,
Te rog, vino, ia-le în dar!
Emilia Dinescu

5. APA VIEȚII
Într-un sat, în depărtare,
Nu știu să vă spun în care,
Stă o fată cu al ei bun,
Lângă o margine de drum,
Sus pe deal, într-o colibă.
N-aveau case în jur, vă spun,
Căci în vale locuiau
Toți sătenii ce stăteau
Adunați ca-n mușuroi,
Iar în deal erau ei, doi.
În vale era fântână
Cu o apă tare bună,
Iar bunicul tot căra
C-o găleată, ce o lăsa
În poartă, să poată bea
Călătorul ce trecea.
Iară fata se ruga,
Să aibă fântâna sa
În curte, apă să ia,
La toată lumea să dea
Și vitele ca să bea.
Într-o zi prin sat trecură,
Meșteri ce treburi avură
Și cu ei târgul făcură
Și astfel s-au apucat
De au săpat pământ uscat
Și tare s-au minunat
Când de apă ei au dat,
Apă rece, cristalină,
Toată valea ca să vină,
Să ia apă și să bea
Călătorul ce trecea,
Dar și calul ostenit,
În timp ce sta priponit.
Fata în odaia sa,
Domnului îi mulțumea
Pentru apa ce le-a dat,
Ca să aibă să le dea
Celor osteniți să bea.
Să le spună o vorbă bună
Despre Cel ce a creat
Acel izvor minunat,
Ea nicicând nu a uitat.
Emilia Dinescu

4. GÂNDURI SPRE RUGĂCIUNE
M-am gândit la ce-i viața… și am respirat,
Am închis ochii o clipă… și am oftat,
Căci viața poate fi un preaplin sau un eșec,
Depinde doar de mine… ce aleg.
De aș avea palate și aș avea averi,
Ce aș face eu cu ele, aș da, dacă îmi ceri?
Sau aș privi cu milă, m-aș închina la ele,
Le-aș ține pentru mine, n-aș sta eu fără ele?!…
Dar eu nu am palate și nici nu am averi,
Dar am destule, Doamne, și știu că Tu îmi ceri,
Să am credință-n toate, să dau din ce îmi dai,
Să dăruiesc din suflet, să fac un colț de rai.
Mi-ai dat două picioare cu care pot să merg,
Dar eu, doar pentru mine cu ele azi alerg,
Mi-ai dat și două brațe să mângâi, să alint,
Să-l iau mereu alături pe cel mai suferind,
Și o inimă ce bate în pieptu-mi pământesc
Și ai cerut anume, dușmanu-mi să iubesc,
M-ai înzestrat pe mine cu grai și cu auz,
Privind în urmă, Doamne, nu pot să mă mai scuz,
Căci am privirea clară și toate eu le văd,
De aceea strig la Tine, doar fă-mă ca să cred,
Căci dacă n-am credință, ce rost a mea durere
Și dacă n-am iubire, Tu nu găsești plăcere,
De aceea în rugăciune mă plec și te implor,
Să umpli a mea ființă de un năpraznic dor,
Să-mi fie dor de Tine și voia Ta să fac,
Să am pe buze miere și să nu pot să tac,
Să spun la oricine de jertfa lui Isus
Care a murit pe cruce și pace ne-a adus,
Care a înviat, anume, ca să înviem și noi
Și m-a spălat pe mine și v-a spălat pe voi,
Să fim fără păcat, să n-avem nici o pată
Și a pregătit din timpuri străvechi a mea răsplată,
Și a ta răsplată te așteaptă-n veșnicii,
Cu inima la Domnul doar trebuie să vii,
Căci altfel ce e viața… nu are nici un sens,
De aceea-n rugăciune eu fac un nou demers,
Căci viața poate fi un preaplin sau eșec,
Depinde doar de mine… ce aleg.
Emilia Dinescu

3. VIS PENTRU TREZIRE
M-am visat de multe ori pierdută,
Într-o mulțime mare alergam
Și dintr-o dată, într-un abis cădeam
Și mă trezeam de spaima cea avută,
Dar, dintr-o dată, eu mă dumiream
C-a fost un simplu vis și-mi reveneam,
Dar ziua întreagă stare nu aveam
Și mă întrebam întruna și gândeam,
De ar fi să cad, unde am să mă găsesc?
De ar fi să mor, unde am să mă trezesc?
…A fost un simplu vis,
Dar visul are sens
Căci, Doamne, veșnic vrei, eu să trăiesc.
Emilia Dinescu

INIMI CARE ARD SUB GER
Inimi care ard sub ger, gerul lumii efemere,
Paradox nu e ce spun, e doar mare temere,
Lumina este în noi, în lumină să trăim,
Combustie este în suflet, trebuie doar să iubim,
Să transmitem tuturor vibrație incandescentă,
Să vorbim, tăcând, prin fapte, printr-o viață inocentă.
Incadescent este traiul de îl ai pe Hrist’ model,
Inimi care ard sub ger, în credință fi fidel.
Emilia Dinescu

1531. GÂNDURI
E timpul de pe urmă, frigid devine omul,
Se laudă întruna c-a divizat atomul,
Cu inimi înghețate sub cerul aspru, gri,
Ne pare norii negri și par a se înnegri.
Și timpu-i nemilos, nu-s semne de dezgheț,
De stai în așteptare, nu poți să fi isteț,
Singurătatea este un cub rece, de gheață,
Dar omul ce se luptă și de aici învață,
Învață, în crepuscul să vadă o speranță,
Atunci când în genunchi înalță o rugăciune
În singurătate, doar ruga e singura minune
Ce poate dezgheța o inimă pustie,
O inimă plăpândă ce vrea în veșnicie.
Emilia Dinescu

1533. GÂNDURI DE TOAMNĂ
A îmbătrânit natura și frunza a îngălbenit,
Mi-am pus pe umeri șalul, pe bancă m-am oprit,
Admir frumosul toamei, e timp de bucurie,
Îmi vin în minte rime, eu scriu o poezie.

Nu avem nici un merit, natura ne alintă,
Covorul gros de frunze ne pare chiar o țintă,
Eu în genunchi mă pun, înalț o rugăciune,
E frumusețe multă, o rugă pot a spune.

Privesc frunza cum pică, pământul încălzește,
Chiar dacă gerul iernii tip-til se cam ivește,
Nu vreau ca gerul aspru să prindă pieptul meu,
Și mă învelesc c-o rugă, mă încred în Dumnezeu.
Emilia Dinescu

2. O CLIPĂ
Realizăm, oare, ce ni se întâmplă,
Că anii în zbor nu se întorc,
E de ajuns numai o clipă,
Ai fost… să nu mai fi deloc.

Ce ar fi, să nu mai pierdem clipa
Ce ni s-a dat, s-o prețuim,
Să ne gândim că viața-i scurtă,
Să nu o umplem cu venin.

Închide ochii, deci… clipește,
Deschide-i și acum privește
La omu-dinăuntru tău
Și omoară tot ce este rău.

Și îngenunche-n rugăciune
Pentru o clipă ce o ai,
Căci veșnicia e o minune
Ce într-o clipă poți s-o ai.
Emilia Dinescu

1. RUGĂCIUNE
Oh, Doamne, am venit la Tine
Cu rugăminți nenumărate
Și-ți mulțumesc că, dintre toate,
Ai împlinit ce a fost mai bine
Și ai ales Tu, dintre toate,
Care să fie pentru mine,
Ca să te văd numai pe Tine,
De aceea, Doamne-ți mulțumesc,
Și încerc să nu mă răzvrătesc,
Să mă supun și să fiu tare,
Căci Tu ai binecuvântare,
În suferință și durere
Chiar dacă nu găsesc plăcere,
Eu știu că Tu cureți din zgură
Și suferința-i cu măsură,
De aceea, Doamne-ți mulțumesc,
Și încerc să nu mă răzvrătesc.
Oh, Doamne, am venit la Tine,
De poți ca să mă ierți pe mine,
Sunt un copil cam răzvrătit,
Deși Tu veșnic m-ai iubit
Și zilnic Tu ai fost cu mine,
Deși m-am depărtat de Tine,
Tu știi, Doamne, dorința mea,
Să fiu prezentă-n casa Ta,
De aceea, Doamne, strig la Tine,
Privește, Doamne, către mine
Și dă-mi curaj și dă-mi putere
Să mă impun cu a mea părere.
Zdrobește, Doamne, Tu mândria
Și folosește a Ta nuia,
Ca să fim veșnic mântuiți,
Să nu mai fim cei răzvrătiți!
Emilia Dinescu

1529. RUGĂCIUNE PENTRU POCĂINȚĂ
Venim uniți în rugă și cerem Duhul sfânt,
Vrem ploaia Ta târzie cât suntem pe pământ,
Cât încă este har, vrem să ne pocăim,
De nu ești Tu cu noi, noi știm, mereu greșim.

Nu vrem să ațipim, noi stăm în așteptare,
Nu vrem ca să cârtim de vine încercare,
Ne agățăm de Tine, te rog, ne pocăiește,
Primește rugăciunea, pe noi, Tu ne primește.
Emilia Dinescu