Intercer – Poezii si editoriale

1465. RUGĂ DE SEARĂ
E timpul rugăciunii, acum pe înserat,
Noi ne-am luat de mână și ruga am înălțat,
Îți mulțumesc fierbinte, pe mine m-ai primit,
Pe mine, păcătoasa ce multe a greșit.

Ai fost mereu cu mine, eu nu am meritat,
Prin fapte, vorbe, gânduri, mereu te-am înșelat,
Dar vin la Tine, Tată, oița rătăcită,
Aduc o mulțumire, sunt oaia mult iubită.

Se lasă înserarea în rugă mă grăbesc,
Cu lacrimi și suspine din suflet mulțumesc,
Așa cum sunt, eu vin, îți mulțumesc mereu,
Îți mulțumesc fierbinte, ești al meu Dumnezeu.
Emilia Dinescu

1464. ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu intru să vorbesc,
Pe Domnul meu iubit, aici îl întâlnesc,
M-așez lângă altar, pun capu-n poala Lui
Și mă cuprinde o pace, e pacea cerului.

Mă simt atât de bine, mă simt chiar ocrotită,
În camera de sus eu sunt cea fericită,
Nu am uitat durerea, cu listele am venit,
Dar am o pace sfântă, de când ne-am întâlnit.

În camera de sus acum eu am intrat,
În brațul lui Hristos mă simt eliberat,
Eliberat de griji, eliberat de tot,
Aș vrea ca să vorbesc, de lacrimi eu nu pot.

Pun listele pe altar, chiar Domnul le citește
Și fiecare nume suav El îl rostește,
M-așez doar în genunchi, aș vrea să-i mulțumesc,
Dar sunt atât de goală, cuvinte nu găsesc.
Emilia Dinescu

1463. RUGĂCIUNE PENTRU DUHUL SFÂNT
Soarele s-a furișat de mult, e seară, ne rugăm,
În camera de sus, așa cum am promis, pe rând intrăm,
E timpul meu de rugă în camera de sus,
Sabatul s-a încheiat și soarele de mult este apus.

Începem săptămâna cu lanț de rugăciune,
Venim în rugă, Tată, uniți noi vrem a spune,
Îți spunem oful nostru, suntem uniți ca unul,
Suntem o grupă mică, dar Tu ne ești Stăpânul.

Venim uniți în rugă și cerem Duhul sfânt,
Îți cerem cu ardoare, noi vrem pe acest pământ,
Vrem Duhul sfânt să fie cu noi cât mai trăim,
Ne-ai înfiat la cruce, nu vrem să rătăcim.

Suntem laodiceea și suntem disperați,
Noi știm că este timpul să fim crunt încercați,
De aceea ne rugăm și Duhul sfânt îl vrem,
Că în puterea noastră, nimic noi nu suntem.
Emilia Dinescu

1462. GÂNDURI
Eu sunt mică, nu am nici o putere,
Mă tem de tot, mă tem chiar de cădere,
Sunt simplu om, aș vrea fiu mai bună,
Aș vrea ca viața mea să fie strună.

Chiar de sunt mică, sunt mare prin Hristos,
Ce poate fi pe lume mai frumos,
Cu Dumnezeu pe cale reușesc,
Să fiu mai mare, eu parcă îndrăznesc.

Îngenunchez în rugă și cer o transformare,
Aș vrea să nu mă tem în crunta încercare,
Cer harul Tău puternic și mila Ta divină,
Aș vrea, chiar dacă-s mică, să fiu doar o lumină.
Emilia Dinescu

1461. CĂLĂTORII DE TOAMNĂ
S-au scuturat castanii și e peronul plin
De călători și frunze, un foșnet chiar sublim,
Sunt gata de plecare, valiza mi-am făcut
Și alergând spre gară, pe șine am căzut.
Aștept trenul să vină, sunt gata de plecare,
Nu mi-am luat bilet, sunt doar o călătoare,
Călătoresc în timp și în necunoscut,
Sunt gata de plecare, valiza mi-am făcut.
Emilia Dinescu

1460. AMINTIRI DE TOAMNĂ
În fiecare toamnă mi-amintesc,
În fiecare toamnă îmi doresc,
Să fiu copil și să revin la școală,
Copilăria parcă o țin în poală.

Mi-aduc aminte din copilărie,
Aș fi dorit mai multă veselie,
Stau sub castan și spun ce îmi doresc,
Eu vechi prieteni aș vrea întâlnesc.

Trăiesc azi în trecut, sunt iar copil,
Nostalgia trecutului mă învăluie tip-til,
Două castane cad, eu mă trezesc,
E toamnă, toamna, amintiri mă învăluiesc.

Aș vrea să fiu copil, nu se mai poate,
Nu pot să fiu copil în gânduri și în fapte,
Dar sunt copil în inimă și-n piept,
Că sunt adult, eu nu vreau să accept.
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE SEARĂ
Frumos se împletește covor de frunze moarte
Cu soarele cel roșu când merge la culcare,
Apusul ruginiu de toamnă îmi aduce
Exuberanță-n versuri, aș vrea să scriu mai dulce.
Atavic este versul și fără rezonanță,
Dar vreau să îi adaug frânturi de exuberanță,
Exuberanță simt când scriu de Dumnezeu,
Perpetuu aș vrea să curgă în versuri gândul meu.
Emilia Dinescu

1458. CE ESTE VIAȚA
Ce este viața?
Un tic-tac-tic,
Da, fără Domnul, e un nimic,
Un praf în zare,
E efemer,
Un simplu abur și un mister.
Emilia Dinescu

1457. GÂNDURI DE DIMINEAȚĂ
E dimineață,
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt în viață,
Eu nu știu cât și nu știu cum,
Dar sunt acum,
Îi mulțumesc și îmi doresc,
Să fiu cu El cât mai trăiesc.
Și dacă va veni o zi când voi pleca,
Vă spun așa,
Am fost un om,
Un simplu om pe acest pământ,
Vreau să rămân la voi în gând,
Și am un vis,
Nu-i interzis,
Vreau să visez, căci îmi doresc
În paradis
Să vă întâlnesc.
Eu știu, e scris,
Pe nori El vine
Doar pentru mine și pentru tine.
Sunt pregătit?
Ești pregătit?
Timp de gândit…
Emilia Dinescu

1455. RĂSCRUCEA GÂNDURILOR INTERZISE
Aș vrea să spun că arde-n mine un dor
Și sper ca dorul să ardă până mor,
Cu pasiune scriu de a mea iubire,
Iubire de divin și nemurire.

Când este greu, am tentativa să clachez,
Dar cad în rugăciune și iar mă redresez,
Mă încred în Domnul meu, l-am cunoscut la cruce,
Am să dezvălui asta oriunde eu m-oi duce.

Mă tem de întuneric, mă tem chiar de cădere,
Dar arde-n mine dorul și doru-mi dă putere,
Cu pasiune scriu, la fel aș vrea să fiu,
Să fiu o pasiune prin Domnul meu cel viu.

Când vine încercarea, răscruce gândul face,
Eșecul, supărarea se întinde, nu-mi dă pace,
Dar le alung îndată, sunt gânduri interzise,
Eu mă agăț puternic de vorbele ce-s scrise.

Când ești în întuneric, ia Biblia citește,
În rugăciune sfântă chiar pacea se găsește,
Nu e o tentativă de gânduri interzise,
De ne agățăm mereu de cele sfinte, scrise.

Am încercat în vers să îți dezvălui multe,
Aș vrea să fiu o schelă, aș vrea să fiu o punte,
Cu dragoste fierbinte îți scriu și am să scriu,
Îți spun în poezie să știi, Hristos e viu.
Emilia Dinescu