Intercer – Poezii si editoriale

Amintiri din nopţi de Vară

Mi-aduc aminte, adesea ori
În timp ce-n suflet trec fiori,
De vremea când eram copii
Că multe lucruri îmi plăceau
Ce seri de seri, mă fascinau,
Şi-mi produc dragi nostalgii.

Când punct se punea la joacă
Ne-nţelegeam de-o altă clacă
Şi-apoi luam masa în familie…
Cu grijă, Mama, gătea patul –
Şi ne plăcea, nu doream altul
Surprinşi de-a nopţii bucurie.

Trecând peste-al zilei tumult
Îmi amintesc că iubeam mult,
Când în lunile, calde de vară,
Sub cerul liber ne-odihneam
Şi-n faţa casei noi dormeam
Pe-un pat de rogojină, afară.

Interesanţi, cu-n dor nespus
Întinşi la rând, priveam în sus
Cum stam culcaţi pe căpătâie,
Şi urmăream pe-albastrul cer
Lumini ce-apar, şi-ndată pier
Şi stelele-ncepeau să năruie!

Priveam c-o taină ne-nţeleasă
Cum traiectoria lor luminoasă
Poate-n neant că se va stinge,
Şi-n griji deloc nu ne-angajam
Că-ncrezători fermi toţi eram
Cum că pământul, nu-l atinge.

Şi-astfel, spectacolul priveam
Până în ceasul ce-adormeam
Până ce genele ni se-nchideau
Odihna nopţii spre-a ne-aduce
Sub somnul cel dorit şi dulce –
Iar peste noi stele, scânteiau.

Flavius Laurian Duverna

Dragii noștri, mame și tați,
Astăzi din cuib noi am plecat,
Zeci de-amintiri o să purtați
Și noi la fel neîncetat.

Nicicând n-o să știm cât ați dat
Din timp și din suflet spre noi,
Sau lacrimi, ce mult v-ați rugat
Ocrotiți să fim de noroi.

Domnului vă încredințăm,
Sănătoși, cu speranță, tari
Ades o să vă vizităm…
Când nepoții nu-s prea mari.

Tot ce-am învățat la voi,
Și altele în plus poate,
Sunt temelia casei noi,
Numai principii curate.

Plănuind, chibzuind vom ști,
Spre înalt să zburăm mereu,
Aripile s-or întări,
Dependenți de Dumnezeu.

Vă iubim și tot respectul
Noi vi-l acordăm și-acum,
Ajutor, sprijin vi-e dreptul
Toamna când e greu pe drum.

Mulțumiri, recunoștință
Vă aducem cu iubire,
Iar de este cu putință
Și puțină fericire. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Spre țărmul fericirii
o luntre a pornit,
în ea cu drag stau mirii
și totu-i liniștit.

Deasupra le zâmbește
un cer fără de nori,
sub ei ca-ntr-o poveste
e-o mare numai flori.

Au mâinile unite,
privesc doar spre Hristos,
păcate și ispite
le-alungă curajos.

Isus cu ei în barcă
de este invitat,
furtuna trece parcă
nici n-ar fi existat.

Iar valurile toate
zadarnic îi lovesc,
cu furie zbuciumate,
la glasu-I se opresc.

Vâsliți cu hărnicie,
din zori pân la apus,
toți cei din jur să știe –
Prieten vi-e Isus!

Ce melodii voioase
răsună ne-ncetat
din faptele frumoase
ce-alină imediat.

Veniți! Isus vă cheamă
în corul triumfal.
Vâsliți fără de teamă
spre Marea de Cristal! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

De astăzi sunteți grădinarii dragostei.
Pe poartă ați intrat cu mari emoții.
O singură tulpină verde, mici alei
vă duc la ea…Să alungați toți hoții!

De la izvorul harului venind mereu
veseli cu apă proaspătă și rece,
această plantă să stropiți nu-i greu,
smulgând ce-o necăjește, îi va trece.

Mândrie, egoism, asprime, judecăți
sunt multe buruieni otrăvitoare.
Petalele ei cad, se-ntâmplă-n multe dăți,
tristețea o lovește și-apoi moare.

Surprize mici și complimente la desert,
sprijin, blândețe, amabilitate,
aduc și zâmbet, voioșie în mod cert,
putere de trecut ușor prin toate.

Floarea iubirii zveltă, delicată,
să îngrijiți de mână amândoi,
prin ani rămână roșie, parfumată,
sub pacea lui Isus Hristos la voi! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

S-au copt cireşile!

S-au copt cireşile cele plăcute,
Din crengi se-arată-mbietoare,
Ne-anunţă că-s primele fructe
Ce se aşteaptă-n grabă rupte,
Din noul an, cu ploi şi soare.

Cu-aroma ce-au plină de viaţă
Acum e timp… spre-a fi dorite,
Pentru că-n orice… dimineaţă
Buchete-n crengi, roşii la faţă
Te-aşteaptă spre-a-ţi fi dăruite!

Mâncând cireşe, prinzi vigoare
Caci fiinţa noastră se-ntăreşte!
Şi un balsam pentru-ntremare
Pentru-a-ţi produce, înviorare,
Din ele observi, cum izvorăşte.

Căci Dumnezeu, le-a orânduit
Pentru-a susţine viaţa noastră,
Când prin creaţie El ne-a zidit
S-avem un trai demn, fericit –
Prin preştiinţa-I cea măiastră.

Şi-n viaţa aceasta ce-o trăim
A ne hrăni cu fructe, fel de fel,
E-o satisfacţie care-o simţim
Prin dragoste când ne hrănim,
Cum toate-şi au originea în El!

O! şi-un vast tezaur ne-a lăsat
Spre-a ne hrăni, cu mulţumire,
Din toate roadele ce El ne-dat
Prin dovezi demne de-admirat
Pentru sfânta-I grijă, din iubire.

Flavius Laurian Duverna

Deseori în jurul meu
aud câteva cuvinte,
de rostit nu sunt prea greu
căci se odihnesc în minte.

Tineri și adolescenți
calea vieții descifrează
cam în joacă, neatenți,
pasul ce urmează.

Ei știu totul, nu primesc
niciun sfat, nicio părere.
Mă descurc – și-apoi zâmbesc.
Alte timpuri și modele…

Și creștinul postmodern
pentru viața spirituală
aplică acest refren.
Mă descurc. Pur intelectuală.

Pe numeroase căi azi
cerul ne avertizează.
Fii atent că ai să cazi!
Mă descurc. Tableta-i trează!

Pare foarte de dorit
atâta independență.
Singur, trist, nefericit
cu această dependență…

Lanțuri pentru ce-i real
mama-net, prieten, frate
toți în mediul virtual,
fură timp și libertate…

Nu-s absurd, nici demodat,
toate-s bune cu măsură.
Mă descurc imediat,
sfaturi iau din sursă pură!Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

O carte albă cu coperți de aur
deschideți astăzi tremurând.
Doriți pe frunți cununile de laur?
Numai o filă dați pe rând!

Zi după zi notați în ea mulțime
de gânduri, șoapte și priviri,
și învățați din ce în ce mai bine
din cele nouă fericiri.

După un timp apar mici membri drăgălași
iar lumea se răstoarnă des.
Nesomn și neodihnă, primii pași,
vârtej de lucruri ne-nțeles…

Doar presărând noi sărbători în viață,
zâmbind sau îngropând greșeli,
iertarea și răbdarea se învață,
încrederea, respectul prin tăceri.

Iubire peste tot curată, dulce
blândețe și îngăduință,
în suflet și-n cămin vă vor aduce
un mic Eden, pace, credință. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondel de Ploaie Târzie

S-aude-n nori tunet de ploaie,
De Ploaia cea Târzie-n vară,
Ca grâu-n brazdă să tresară
Când picurii pâmântul moaie…

Tot aşteptând din primăvară
‘ N-a soarelui arzând văpaie,
S-aude-n nori tunet de ploaie,
De Ploaia cea Târzie-n vară.

Spicul cel de grâu se-ndoaie
Plecat sub căldura solară –
Căci copt el trebuie s-apară,
Când holda-n seceriş se taie…
S-aude-n nori tunet de ploaie,

De Ploaia cea Târzie-n vară.

Flavius Laurian Duverna
31 mai 2018

Pentru fiecare rană
Domnul are un balsam.
În zori și când este seară
din Cuvânt mângâieri am.

Mult mai mult decât vreodată
cercetat și înțeles,
El mă-nvață de îndată
din criză curând să ies.

Să cerem înțelepciune
de la Domnul iubitor,
calea de scăpat ne pune
înaintea ochilor.

Promisiuni vindecătoare
pentru toți cei încercați,
strălucesc din Biblia care
s-o urmăm suntem chemați.

Credință, curaj în Domnul,
vom avea discernământ,
binecuvântări ce-n totul
sunt primite prin Duh Sfânt.

Durere, amărăciune
chiar de-s greu de suportat,
harul, dragostea ( minune! )
lui Isus le-au transformat.

Orice binecuvântare
acționează uimitor,
ca un antidot mai tare
ducând pace tuturor. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Cărturarul-preot Ezra,
dregătorul Neeemia,
pentru Templu și cetate
au lucrat cu bucuria
celor întorși de departe.

Timp, efort, perseverență
Domnului lor dăruiră.
Legea sfântă re-nvățată
s-o trăiască mulți primiră
în cetatea dărâmată.

Înarmați lucrau cu toții,
zidurile să ridice,
atenți sunetul din goarne
să-l audă fii și fiice
când vrăjmașul lor nu doarme…
———————–
Astăzi ziduri de veghere,
de studiu și rugăciune,
să păstrăm fără spărtură.
De Isus la mulți vom spune,
printr-o comportare pură.

Niciodată să nu intre
egoism sau răutate,
necredință și cârtire,
vorbire de rău sau fapte
rele și nemulțumire.

Templul inimii să aibă
din Cuvânt lumina sfântă,
bucuria mântuirii,
mereu laude ce cântă,
pacea blândă a iubirii.

Ziua sfântă de odihnă,
de-nchinat și consacrare,
ține porțile închise.
Planuri, griji, orice lucrare
altor zile sunt permise.

Mâna Domnului cea bună
peste noi ocrotitoare
ne va conduce oriunde
în planul Său de salvare
prin experiențe profunde. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie