Intercer – Poezii si editoriale

Brațele Mântuitorului întinse pe cruce
au deschis larg porțile neprihănirii
pentru omenire.
Lumina a strălucit peste
sufletele descurajate.
Speranța a ridicat privirile plecate.
Inimile s-au umplut de bucurie,
lacrimile au fost șterse…
Cu litere de aur
a fost scris un cuvânt –
Eliberare –
Nu mai există robia păcatului,
viciile au dispărut,
egoismul s-a topit.
Răutatea s-a risipit ca un abur.
Încruntarea s-a transformat în zâmbet.
Binele și dreptatea au învins.
Adevărul nu e umbrit de nimic.
Vino! Să intrăm!
Brațele Regelui sunt întinse spre noi
să ne îmbrățișeze! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Scufundați în oceanul iubirii
zilnic eul să dispară de tot,
Împreună cu roadele firii
cel firesc pentru veci fie mort!

Plini de Duh să trăiți orice clipă,
lui Isus dați voință și suflet,
Dragostea semănând, nu-i risipă,
trup sfânt să păstrați și-un bun cuget!

Înăuntru și-afară iubire,
îmbrăcând prin Isus haine noi,
Adevăr plin de har, strălucire,
Hristos speranța slavei în voi! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Se frământa mereu cu vina
imensă și imaginară,
Pierzând încet-încet lumina,
lăsându-L pe Isus afară.

Atât de mult noroi pe cale
celor curioși le-a dăruit,
Și-atâtea știri senzaționale
în zeci de ani nu s-au răcit…

I se păru mică pedeapsa
tovarășului său naiv,
Portretul său și reputația
doar umbre și mult negativ.

Atât de ocupat întruna
cu adevărul celuilalt,
N-a observat că viața curge
și el nu s-a mai bucurat.

Noroiul aruncat spre altul
atât de-adânc l-a murdărit,
Că îngeri mulți plâng în regatul
de sus din cerul infinit.

O, Doamne, milă ai de-acela
ce viața lui a irosit,
ce n-a gustat nicicând iubirea
și pacea Ta nu a găsit…
—————-
Din lacrimi faci mărgăritare,
din lipsuri poduri de diamant,
Prin griji Tu faci credința tare,
în suferință Ești calmant…

Să dăruiți mereu iertare! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Se lasă seara peste suflet,
Soarele este spre apus,
Trupul e obosit și-n cuget
Gânduri spre somn demult s-au dus…

Dar mi-amintesc, am invitație,
Vecinul mult S-a pregătit,
Pe mulți chemă, aleasă nație,
Să îi primească-I fericit.

Mă cercetez, mă spăl cu grijă,
Și cer iertare de păcat,
Privirea Sa e-atât de fină –
Mic amănunt înregistrat.

În casa Lui zăresc un frate,
Pe care rău m-am supărat.
Te iert – i-am zis. Gânduri curate
De-acum s-avem neîncetat!

Eu m-am plecat în umilință,
Și-apoi și el s-a aplecat.
Din inimă, cu-ntreaga ființă,
Cu drag ne-am și îmbrățișat.

Prietenul cel drag așteaptă,
Și masa-i gata, vrea să dea,
Din must și din azimă coaptă
Simboluri pentru viața Sa.

Iertare apoi curățire
Prin sângele Său prețios,
Asemeni Lui să fim la fire,
Prin legământul cu Hristos! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

În noaptea lumii zbuciumate,
La porți de inimi încă bate
Stăruitor, plângând ades,
Isus, căci mulți nu L-au ales.

S-au încuiat în inimi rele,
Nu-I dau un loc lui Hrist în ele…
Respins, gonit, disprețuit,
Într-un târziu i-a părăsit.

Te doare și pe tine, frate?
Atât de mulți sunt azi departe…
Din valul lumii-un suflet smuls,
Ce mângâiere I-a adus!

Într-un loc trei, dincolo șapte,
E grâu curat cu bune fapte.
Mai mulți, mai mulți, vă rog salvați,
Cu cerul să vă bucurați! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Azi trăim clipe solemne,
Căci istoria-i pe sfârșit,
Mai sunt glasuri să îndemne –
Să fii gata, pregătit!

Ne-au lăsat avertizare
Pavel, Petru, amândoi,
La pericolele care
Ne pândesc și azi pe noi.

Este-atâta cunoștință,
Știința mult s-a dezvoltat,
Libertatea de credință
Făcu pe om informat.

Cu tehnologie nouă
Foarte-adânc poți studia
Multe cărți care pe vremuri
Nimeni nici nu le știa.

Printre noi sunt oameni care
Darul învățării au,
Nu e rău, nici grav nu pare
Până vezi ce lecții dau.

Pe cei fragezi în credință,
C-un discurs bine rostit,
Repetat cu stăruință,
În final i-a zăpăcit.

Pe cine mai pot să creadă?
Cum e adevărul clar?
Ce-i corect? Ce stă să cadă?
Și dezbateri iar și iar!

Semnele să-l recunoaștem
Pe-acest fals învățător,
Duhul Sfânt ni le arată
De-L cerem Sfătuitor.

Timpul prețios se scurge
În dezbatere prea mult,
Unitatea se distruge,
În grupări s-a desfăcut.

Cu teologie fină
Cel rău ține ocupați
Până Domnul o să vină
Surprinzând pe-atâția frați…

Frate drag, nu-ți fie frică,
Cunoaște Cuvântul Său!
Ochii la Hristos ridică,
Fă din El Modelul tău!

Viața-n Isus să transforme
Caracterul tău, privind,
Ocrotind-o de-orice forme
De rău ce mintea cuprind!

Gând și vorbă, comportare,
Controlează-le atent,
Chiar și lucrul mic de-ți pare,
Fii serios și vigilent!

Pregătește-te, El vine,
Să fii gata orișicând!
Spune grabnic la oricine! –
Astea sunt pe primul rând. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Noapte – cânt de primăvară
înmiresmată,
Mi-ai adus dar de la Domnul
o gingașă fată.

A crescut ca zveltă floare
cu plăcut parfum,
În deșert, pe-arșiță mare,
și un aspru drum.

A-nflorit într-o grădină
lâng-un trandafir,
Minunat, de daruri plină,
cizelată fin.

Doamne, laudă, mărire
Îți aduc mereu,
Pentru marea Ta iubire
și copilul meu!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Nu Mă cunoști, o voce trist șoptește
în mintea și inima mea,
câteva clipe…(timpul îți lipsește!)
apoi îți vezi de treaba ta.

Tu nu vorbești cu Mine, doar în grabă
cereri – o listă, Îmi prezinți.
Munca – idolul tău – îți dă de treabă
până târziu ție și altor sfinți…

O anemie gravă spirituală,
s-a abătut asupra ta.
Ispite, pofte multe dau năvală,
nu te-ai hrănit și vei cădea…

Cum să vorbești de Mine la oricine,
să-l sprijini pe cel disperat?
În viața ta trecând prin rău sau bine,
din pacea Mea nu ai gustat!

O cameră atât de mică ai păstrat
în suflet pentru Duhul Sfânt…
Azi nici nu știi de e sau nu plecat,
vezi știrile de pe Pământ…
——————-
Nu-i prea târziu, Eu încă bat dar fin,
Mângâietorul vrea și-acum,
să-L cereți doar, umpluți să fiți deplin,
buni ucenici pe-ngustul drum.

Privind la voi o lume-ntreagă află
cum este Domnul Creator.
Hristos în voi – smerenie și slavă,
iubire în al Său popor. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Petru ucenic-pescar
ne-a lăsat două scrisori,
și primind lumină, har,
sfătui pe cititori.

De trădare vinovat,
a băut pahar amar.
Pe țărm reabilitat
ca păstor chemat e iar.

N-a vrut să cădem și noi
în același grav păcat,
el pe mulți martiri, eroi,
cu drag a încurajat.

Scara să urcăm cu el
devenind mai buni creștini,
pas cu pas câte-un nivel,
pentru cei din jur lumini.

Credința e treapta-ntâi
cu privirile spre cer,
fapta, grija pentru-ai tăi
și de alții, nu-i mister.

Cunoștința dă puteri
din Cuvânt, e tare.
Azi ești mai presus ca ieri
căci ai înfrânare.

Să suporți puțin mai mult
aduce răbdare.
Cui slujesc? Pe Cine-ascult
cu evlavie mare?

Nu-i ușor să-mparți la toți,
dragoste frățească,
Isus poate (și tu poți!)
lumea să iubească.

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Mi-e inima o harpă vie
pe care vreau să cânți doar Tu, Regele meu,
din ea să sune dor de-Mpărăție,
recunoștință, laude spre cer mereu.

Un cânt născut din suferință,
se va preface azi în bucurie doar,
gingaș atinse corzile aprind credință,
odăi întunecate primesc lumină, har.

O singură și tristă strună chiar,
în mâna Ta poate să cânte minunat,
când lumea-ntreagă crede că-n zadar,
din imposibil faci un imn nemaicântat…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie