Intercer – Poezii si editoriale

Isus, a murit pentru tine!

Isus Hristos a murit pentru tine
Jertfindu-Se pe-al crucii Calvar,
Ca prin El viaţa să poţi dobândi
Şi caracter pentru cer a-ţi clădi,
Prin sângele-I vărsat şi prin har!

Astfel, planul sfânt de mântuire
Elaborat, pentru-a lumii salvare,
Pentru-a se convinge tot cerul
În Isus Hristos şi-a găsit reperul,
A fost împlinit în răscumpărare.

S-a stabilit pentru veci biruinţa
Asupra lui Lucifrer dezbinătorul
Ce-a făcut perturbarea în ceruri
Prin dezacorduri în multe feluri,
Numit pe veci: Arhiamăgitorul.

Peste prăpastia adusă de păcat
S-a-ntins astfel o trainică punte,
Şi crucea Jertfirii stă ca un gard
Ca s-ajungi iar la acel standard:
Desăvârşit, cu Domnul pe munte.

Vei putea, prin El să fii numărat
În rândul aleşilor sfinţi, mântuiţi,
Care-au crezut în El, că-i Mesia
Aşa după cum a spus profeţia,
Şi care de păcat au fost izbăviţi.

De aceea, ei vor preţui veşnicia
După salvarea din lunga agonie,
Şi în mărire, prin vocile lor sfinte
O! Cât veşnicia le va sta înainte
Se va auzi, a eliberării simfonie!

Flavius Laurian Duverna
1 distribuire
1

Hristos, S-a născut pentru tine!

Hristos, S-a născut pentru tine,
Umil, într-un staul de-animale;
El Şi-a părăsit cerul Lui glorios
Şi din dragoste, a venit aici jos
Trasându-Şi înspre tine o cale!

Şi-a lăsat tronul Lui de domnie,
Părăsind gloria şi slava cerească;
S-a dezgolit de mărirea-I divină;
A acceptat un prunc să devină,
Şi S-a născut om, fiinţă firească.

El a venit ca să-nfrunte în luptă,
În duh şi-n firea căzută păcatul,
Să-l biruiască prin viaţa Sa dată
Pe crucea de la Calvar înălţată,
Pe Lucifer, şi să-ţi fie Garantul!

A fost Cel ce S-a lăsat răstignit
Pe lemnul unei cruci la Calvar,
La care tu privind prin credinţă
Împlinirea din marea făgăduinţă
Vei avea izbavire, -n al Său har!

Şi vei putea ca astfel să cunoşti
Cât a costat pentru tine Iubirea
Când te aflai cu steagul în bernă,
Să poţi avea moştenirea eternă
Cu lumile, ce-şi trăiesc fericirea.

Integrat, în Universul cel infinit
Prin Jertfa adusă preţ de salvare,
Vei contempla măreţele minuni,
Cu respect aduce-vei rugăciuni,
Plecându-te, în sfântă-nchinare.

Flavius Laurian Duverna

Sonet Mesianic

La împlinirea vremii, din cerul preasfânt
Isuse Doamne, ai coborât în întrupare,
Din veşnicii s-arăţi iubirea-Ţi salvatoare
În corp uman şi slava Duhului cel Sfânt!

Te-ai dezgolit de gloria divină prin creare,
De slava Ta de Dumnezeu ce în Cuvânt
Creat-ai totul, şi cer şi soare şi pământ,
Şi ai primit să porţi păcatu-n Jertfa mare.

Universului întreg ai arătat cum moartea
Numai în ideia de umanizare a Divinităţii,
Putea s-aducă omului căzut, iar partea –

De a avea dreptul din nou la pomul Vieţii,
De care prin păcatul săvârşit îl despărţea,
De fericirea veşnică, a creaţiunii tinereţii.

Flavius Laurian Duverna

Rondel de biecuvântare Divină

Dumnezeu pe-Adam când l-a creat
A văzut că singur, nu e deloc bine
Şi din coasta sa, Eva a venit la sine
Şi pe amândoi, El i-a binecuvântat.

„Creşte-ţi şi-nmulţiţi-vă, neîncetat
Şi umpleţi pămânul dat in stăpânire!”
Dumnezeu pe-Adam când l-a creat
A văzut că singur, nu e deloc bine.

” Pentru hrană, orice pom v-am dat
Care face fructe şi-are roade-n sine,
Şi-orice iarbă, ce dă gusturi depline
Să vă fie hrană, s-aveţi de mâncat!”
Dumnezeu pe-Adam când l-a creat –

S-a-ngrijit în totul să le meargă bine.

Flavius Laurian Duverna
06 decembrie 2018

Ai pus deoparte
strălucire, măreție,
și slava Ta nespusă-n univers.
Ai luat un trup fragil
de prunc, mii galaxii au vrut să știe
planul iubirii
cum a-nceput
și cum a mers.

Ne-ai protejat
de haina-Ți orbitoare,
Te-ai îmbrăcat
în umilință, Te-ai supus
voinței Tatălui chiar când aceasta doare,
plăpând în iesle,
tânăr sus pe cruce,
întotdeauna Tu ai ascultat.

Cuvântul scris
cu razele divine
strălucitor portret ne desfășoară,
filă cu filă
ne descoperă pe Tine,
scump Salvator și Domn
ce vine
a doua oară…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondelul Copilaşilor

„ Lăsaţi pe copilaşi, să vină la Mine!”
C-acelor ca ei va fi’Mpărăţia cerurilor
Va fi necesară, o credinţă ca a lor,
Au fost spuse de Isus vorbele Divine.

În lucrarea de salvare pentru oricine
E nevoie de credinţa… dată sfinţilor,
„ Lăsaţi pe copilaşi, să vină la Mine!”
C-acelor ca ei va fi’Mpărăţia cerurilor.

Ca a copilaşilor credinţă-n mântuire,
Oricine să aibă, în al Său Mântuitor!
El fiind mijlocul sigur izbăvirii tuturor
După cum a spus în cuvintele senine:
„ Lăsaţi pe copilaşi, să vină la Mine!”

C-acelor ca ei va fi’Mpărăţia cerurilor.

Flavius Laurian Duverna
05 decembrie 2018

Rondelul glasului cel Sfânt

La glasul Sfânt, prin chemare
Venit-am Doamne în credinţă
Să văd sfânta-Ţi făgăduinţă,
Cum la Calvar e-mplinitoare!

Cu dor şi sârg prin străduinţă
Sub Jertfa-Ţi cea ispăşitoare,
La glasul Sfânt, prin chemare
Venit-am Doamne în credinţă!

La crucea rămasă-n picioare,
S-a scris prin veacuri biruinţă
Prin cea mai de jos umilinţă
Şi slava-n veci, triumfătoare…
La glasul Sfânt, prin chemare

Venit-am Doamne în credinţă!

Flavius Laurian Duverna
03 decembrie 2018

Te-am aşteptat în casa mea!…

Te-am aşteptat cu drag după făgăduinţă,
Că ai să vii şi-n casa mea, Doamne Isuse!
Şi poarta Ţi-am deschis-o având credinţă
Că vei veni curând conform cu cele spuse,
S-o vizitezi, cu multele-mbunătăţiri aduse.

M-am pregătit din timp, şi am făcut curat
Îndepărtând gunoiul, ce l-aveam grămadă,
Şi-n fiecare zi, aşa cu dor Te-am aşteptat,
Şi sufletu-mi dorea nespus ca să Te vadă
Când vei păşi… pe poarta curţii în ogradă!

Doream să Te primesc, în scumpa bucurie
Când vei veni şi-n casa mea cea pregătită;
Cu gândul limpede şi plin de dulce veselie,
Să fiu în ziua aceea mare, cea mai fericită
Că-L am pe Domnul, fiinţa dragă şi iubită.

Şi-ntr-adevăr, când ai bătut încet la poartă
Şi am ieşit nădăjduind cu drag a Te vedea,
Erai un biet sărman, lovit de-amară soartă,
Ce adăpost şi ajutor, cu glasul stins cerea
Pentru o noapte, căci afară era vreme rea.

Şi chiar atunci, îndată, mi-am adus aminte
De-acele vorbe, pe care Le-ai rostit odată,
,, Cine primeşte-un nevoiaş, să ţină minte,
Pe Mine Mă primeşte, şi-I voi da răsplată!’’
Când viaţa îi va trece prin sfânta judecată.

Şi cât m-am bucurat, căci ai venit la mine,
Prin cel sărac… ce-avea nevoie de-ajutor!
În toată ziua-aceea, m-am gândit la Tine,
Că vii şi azi, la cel ce Te aşteaptă doritor,
Care în casă, primeşte orice suflet călător.

Flavius Laurian Duverna

Rondelul neputinţei mântuirii

Motto: Ezechil 14, 14.

Chiar şi dacă Noe, Daniel şi Iov ar fi –
În vremile acestea de grea încercare,
Ei nu ar putea decât pentru ei salvare
Să poată prin har, asigura şi dobândi.

S-ar putea, numai pe ei înşişi mântui
Şi n-ar scăpa nimeni din necazul mare,
Chiar şi dacă Noe, Daniel şi Iov ar fi –
În vremile acestea de grea încercare.

Niciun act de mijlocire de-a interveni
N-ar putea să fie just, într-ajutorare –
Pe lângă Cel Sfânt ce n-acordă iertare
Celui ce-a refuzat zilnic de-a se pocăi
Chiar şi dacă Noe, Daniel şi Iov ar fi –

În vremile acestea de grea încercare.

Flavius Laurian Duverna
30 noiembrie 2018

Atâtea flori presară cerul
În orice clipă peste noi…
Prin caruselul vieții-n zgomot
Ne tot rotim săraci și goi.

Nu observăm mâna de înger
Ce ne-a salvat de multe ori…
Și pacea, binecuvântarea
Sub care ne-am trezit în zori…

Din nou coboară cu iubire
Nenumărate flori de har,
S-aducem astăzi mulțumire,
Recunoștință pe altar! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie