Vă iert

mai 20, 2024

VĂ IERT…
Te iert,
Tu multe mi-ai greșit…
Și mulți…
Dar eu vă iert pe toți.
Nu. Nu vă minunați,
Nu sunt o sfântă,
Doar o egoistă.
Vreau să fiu fericită,
Vă iert…
În suflet vreau să am iertare,
Căci ura de se instalează
Nimic pe mine nu mă mai salvează.
Eu vreau să iert…
Și să iubesc
Așa cum mă iubește doar Hristos,
Căci El, da, El pe mine m-a iertat
Și m-a salvat.
Emilia Dinescu

0

De copiii ar rămâne copii

mai 20, 2024

DE COPIII AR RĂMÂNE COPII
De copiii ar rămâne copii,
Dar cresc… se răzvrătesc
Și ne urăsc,
Nu-i înțelegem,
Dar ei cresc,
Cresc
Cu propriile idei și propriile vise
Și între generații,
Între noi și ei,
Nu mai e o punte,
Ci doar o prăpastie adâncă,
Atât de adâncă și hidoasă,
Căci nu credem că noi am creat-o.
Dar plângem… și spunem,
De copiii ar rămâne copii.
Emilia Dinescu

0

O întrebare… un răspuns…

mai 20, 2024

O ÎNTREBARE… UN RĂSPUNS…
Nu îmi era o întrebare adresată mie,
Dar eu, în mintea mea plină de fantezie,
Mi-am adresat o întrebare mai alambicată,
Cum mă port eu cu mine, căci sunt handicapată?!…

M-am dus mult în trecut, când tare mă uram,
Da, mă uram… pare banal, atunci eu nu știam,
Că dacă mă urăsc pe mine, nu am cum să iubesc,
Chiar și acum cu frică eu îmi amintesc.

Am învățat în timp ce e valoarea și am văzut că-s importantă,
Nu, nu m-am urcat prea sus, n-am aer de savantă,
Am învățat să mă iubesc, așa cum m-a iubit Hristos,
Căci ochii Lui m-au învățat să mă privesc mai altfel, chiar frumos.

Cum mă privesc pe mine, pe alții îi privesc,
Cum mă iubesc pe mine, pe alții îi iubesc,
Chiar legea spune să îi iubești pe alții cum te iubești pe tine,
De aceea mă iubesc, chiar mă iubesc pe mine.

Iubesc infirmitatea, căci Domnul ne-a creat,
Avem un trup aici, nu trupu-i important,
E important să facem din cer un țel măreț,
Nu credeți că aceasta-i tot ce e mai de preț?
Emilia Dinescu

(P. S. Această poezie e inspirată dintr-un forum:
Societatea contemporană este datoare să asigure
confortul și demnitatea tuturor persoanelor dezavantajate.
Care este reacția mea atunci când vin
în legătură cu persoane cu infirmități?)

0

Constatare

mai 20, 2024

CONSTATARE
Când necazul ne lovește,
Inima în noi pocnește,
Când necazul a venit,
Mai degrabă am cârtit…
Suntem slabi, fără credință,
Nu vedem prin suferință
Că este un curcubeu
Trimis chiar de Dumnezeu.
Emilia Dinescu

0

Gânduri

mai 19, 2024

GÂNDURI
În rugăciune sfântă mă plec să te slăvesc,
Când vine încercarea, eu prea ades cârtesc,
Îți cer iertare, Tată, eu știu, te-am întristat,
Aș vrea să am credință în ceasu-ntunecat.

Sunt om și clachez, Tată, când încercarea vine,
Dar vin în rugăciune, vreau să mă ierți pe mine,
Vreau pacea Ta divină atunci când este greu,
Vreau să te iau de mână, ești al meu Dumnezeu.
Emilia Dinescu

0

Privesc în zare

mai 19, 2024

PRIVESC ÎN ZARE
Privesc în zare,
Închid ochii,
Visez…
Îl văd că vine
Cu alai mare,
Mirele vine
Să-și ia mireasa,
Dar și pe mine
Mă ia cu Sine.
Visez…
Închid ochii,
Privesc în zare,
În depărtare,
În norii negri
O rază apare,
E a mea speranță
Ce o nutresc,
E a mea dorință
Ce o visez,
E al meu Mire
Ce îl iubesc.
Emilia Dinescu

0

Lacrimile mele

mai 19, 2024

LACRIMILE MELE
Doamne, aș aduna lacrimile
Și le-aș face un șirag
Pe care mi l-aș atârna
În jurul gâtului și a brațelor
Ca cele mai de preț bijuterii,
Căci sunt lacrimi curate,
Ce au fost vărsate,
Din dragoste și dor,
Pentru al meu Mântuitor.
Emilia Dinescu

0

Sunt optimistă

mai 19, 2024

SUNT OPTIMISTĂ
Sunt tristă,
Sunt optimistă
Dar tristă.
Eu am speranță
Cât sunt în viață
Că va fi bine,
Nu-mi e rușine
Să recunosc,
Sunt jos…
Căzută jos
În grea mocirlă,
În neagra tină
Și mă întristez,
Adânc oftez
Că nu e bine
Ce e cu mine.
Sunt tristă,
Dar optimistă,
Speranța mea
Și șansa mea,
E jertfa Ta
Pe crucea mea,
E moartea Ta
În locul meu,
Tu… Fiu de Dumnezeu.
Emilia Dinescu

0

În camera de sus

mai 19, 2024

ÎN CAMERA DE SUS
În camera de sus eu iată, am intrat,
Ștafeta rugăciunii, acum, am preluat,
Cu frații mei de mână, în gând și în simțire,
Ți-aduc și eu cuvinte, din inimă iubire.

Eu vin la rugăciune, pe liste m-am înscris,
E timpul meu de rugă pe care l-am promis,
Începem săptămâna cu lanț de rugăciune,
Suntem uniți prin Tine, aceasta e minune.

Suntem o grupă mică, dar ne rugăm mereu,
Noi te avem pe Tine, Tu ne ești Dumnezeu,
Pe fiecare membru, în rugă, eu îl spun,
Îți cer în dreptul lui să aduci ce e bun.

Nu ne cunoaștem bine, suntem împrăștiați,
Suntem legați prin Tine și știm că suntem frați,
Tu ai murit pe cruce, Tu vrei să ne salvezi,
Deci ai grijă, creștine, pe Domnul să-l urmezi.

Venim uniți în rugă, noi știm că te iubim,
Dar recunoaștem, Tată, că prea ades greșim,
Îți cerem Duhul sfânt și ploaia Ta târzie,
Căci totul este, Doamne, cu Tine bucurie.

Am studiat Cuvântul, versete am învățat,
Prin cântec, poezie mereu te-am înălțat,
Ajută-ne, prin fapte să te reprezentăm,
În Tine ancorați, orice ar fi, să stăm.

E timpul de pe urmă, e timpul strâmtorării,
Vrem Duhul Sfânt, Isuse, în ziua încercării,
Să fi cu noi în lupte, luptăm cu a noastră fire,
Vrem Duhul Sfânt, Hristoase, s-avem a Ta iubire.

În dreptul nostru, Tată, încă mai este har,
Căci Tu ne-ai dat de toate și avem viața în dar,
Nu merităm nimic, suntem murdari și goi,
Doar Tu ne-ai spălat haina de acel negru noroi.

Murdari și plini de tină la Tine am venit,
În bunătatea Ta, așa Tu ne-ai primit,
Nu ne-ai certat deloc, ba chiar ne-ai mângâiat,
Și haina îmbâcsită cu alta ne-ai schimbat.

E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,
Poporul e bolnav, e trist, e necăjit,
E multă suferință, durerea este mare,
Căci bolile sunt multe și nu au vindecare.

Tu ești al nostru Medic, cu listele venim,
Pe fiecare nume, cu lacrimi îl rostim,
E multă suferință, spitalele sunt pline,
Mulți zac în pat, acasă și nu le este bine.

Venim uniți în rugă, îți cerem vindecare,
Te rog, prin a Ta milă, adu Tu alinare,
Vorbește cu bolnavii ce strigă cu speranță,
Vorbește-le, Hristoase, că Tu îi ții în viață.

În grupa noastră mică suntem mai mulți părinți,
Noi am crescut copiii, dar noi nu suntem sfinți
Și am greșit amarnic în cum i-am educat,
Copiii noștri în lume de mult s-au afundat.

Noi i-am trecut pe liste, postim și ne rugăm,
Cât vom trăi, Hristoase, în rugă noi strigăm,
Am fost păstori de turmă, dar nu i-am păstorit
Și turma noastră mică, de mult s-a risipit.

Cât voi trăi, Părinte, mă voi ruga mereu,
Eu mă încred în Tine, Te am ca Dumnezeu,
Mi-ai dat băieți puternici și multe au îndurat,
Am suferință mare, în lume au plecat.

Te rog, prin harul Tău, vorbește-le la toți,
La veri, cumnați, nepoate, la frați și la nepoți,
Familia de trup nu este lângă Tine,
Aș vrea să le vorbești, Tu știi cum, știi mai bine.

Mă rog pentru acei ce duc Cuvântul în lume,
De multe ori duc lupte de care nu pot spune,
Te rog să-i întărești și să le dai putere,
Cuvântul Tău să-l ducă în lume cu plăcere.

Mă rog pentru acei ce fac a Ta lucrare,
Pentru acei ce merg, vorbesc în închisoare,
Pentru evangheliști și pentru colportori,
Mă rog pentru toți frații, dar și pentru surori.

Mă rog chiar pentru tine, acel ce ai citit,
Eu sper, pe Domnul slavei, în suflet l-ai primit,
E timpul de pe urmă, e timpul pocăinței
E timpul ca în suflet să faci loc doar credinței.

Ștafeta rugăciunii eu, ție acum, ți-o dau,
E timpul tău de rugă, ștafeta o predau,
În ruga ta aș vrea să m-amintești pe mine,
Sunt slabă și greșită, sunt plină de rușine.

Îți mulțumesc din suflet pentru această oră,
Îți mulțumesc că-n rugă am stat cu a mea soră,
Îți mulțumesc din suflet, că sunt încă în viață,
Îți mulțumesc din suflet, că am a Ta speranță.

Îți mulțumesc că ruga la Tine ai primit,
Te rog să împlinești ce este de împlinit,
Mă iartă dacă-n vorbă, greșit eu m-am rugat,
Te rog să trimiți Duhul, e timp de cercetat.
Emilia Dinescu

0

Părinții noștri și noi

mai 18, 2024

 PĂRINȚII NOȘTRI ȘI… NOI
Părinții au îmbătrânit,
Perii le-au încărunțit,
Mâna are un tremurat,
Memoria i-a lăsat,
Ba mai nou, s-au apucat
De bârfit și de certat.
Ei sunt ei, nimeni ca ei,
Se compară doar ca zmei,
Ei au fost cremă și spumă,
N-am ce zice, nu-i minciună,
Au fost cavaleri și zâne
Să ne fie nouă bine,
Pe înserat ei s-au culcat
Și au uitat că n-au mâncat
Și în zori ei s-au sculat,
Munca câmpului au luat,
După ce s-au adăpat
La izvorul cel curat.
Au muncit ca vai de ei
Ca să fim noi porumbei
Și acum că sunt cărunți
Ni se pare că sunt sluți
Și că nu mai au dantură
Parcă ar fi o pocitură,
Ne-am gândit să îi luăm
În azil să-i internăm
Ca să trăim liniștiți,
Căci de asta am fost crescuți.
Emilia Dinescu

0