Intercer – Poezii si editoriale

Oaia rătăcită

Familia globală omenească
Ce-n dragostea Ta o menţii
Ca şi părinţii-ai lor copii –
Ce-au început să rătăcească,
Prin har Doamne, o-ntreţii!

Tu vrut-ai s-o aduci la Tine
La fel, ca pe oaia pierdută
În prăpastia neagră căzută,
Şi ai venit din slăvi senine
S-o porţi pe braţele divine.

Şi să Te bucuri că-n salvare
O s-o aduci napoi la turmă,
La cele nouăşinouă-n urmă
Ce Le-ai lăsat în aşteptare –
De-a fi la număr împreună.

Isuse Doamne, Bun Păstor,
De oaia-n cârd rătăcitoare
Şi turma întreagă iubitoare,
Tu îngrijita-i cu mult dor
Ca s-aibă pajişti şi izvoare,

’N-acelaş staul să rămână
Ferită de duşmani şi fiare,
Prin grija sfânt-ocrotitoare
De sub puternica Ta mână,
Mijloc statornic de salvare!

Flavius Laurian Duverna
17 februarie 2019

Rondelul alungării lui Lucifer

Din cerul plin de bucurie,
Lucifer,… a fost alungat
Atunci când s-a răsculat
Şi dumnezeu a vrut să fie.

Cu îngerii ce-n părtăşie
’N răscoala lui s-au aliat,
Din cerul plin de bucurie
Lucifer,… a fost alungat.

Domn al văzduhului să fie
Peste abisu’ întunecat -…
I-a părut rău când a aflat
Că-ndepărtat e pe vecie,
Din cerul plin de bucurie

Şi cu-ai săi îngeri alungat.

Flavius Laurian Duverna
15 februarie 2019

Salvați florile
de arșița soarelui supărat,
de ploile acide,
de tot ce-i poluat!

Salvați păsările,
ca zborul lor minunat
să nu se frângă
de moarte curmat!

Salvați planeta
de lăcomie și mândrie!
În urmă e ruină,
se stinge ființa vie…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondel de Credincioşie

Doamne, mă încred în ajutorul Tău
Căci ajutotrul omului e nestatornic,
De Tine sufletu-mi firav mi-e dornic
Să nu fiu prins în mreaja celui rău!

Cu Tine, vreau ca să trec peste hău
Rămânând peste abisul lui statornic!
Doamne, mă încred în ajutorul Tău,
Căci ajutorul omului e nestatornic.

Faţă de tot ce-n cale-mi stă mereu
Şi sufletu-mi, l-ar ţine în excentric,
Să n-am putere ca să-Ţi fiu prielnic
În slujba Ta de Vrednic Dumnezeu,
Doamne, mă încred în ajutorul Tău,

Căci ajutorul omului, e nestatornic!

Flavius Laurian Duverna
13 februarie 2019

Sonetul Iubirii Divine

Atât de mult a iubit Tatăl cel Ceresc
Pe omul, ce s-afla în groaznicul păcat
Încât El, pe singurul Lui Fiu L-a dat
Ca să-l mântuie, din păcatul omenesc.

Omul faţă de poruncă, s-a încumetat,
Şi-a călcat Cuvântul cel Dumnezeesc,
Transformându-se de îndată în firesc,
Căutând îndreptăţirea, că-i nevinovat.

Pentru întrupare, chip de om a luat
Şi-ntocmai blestemului Isus S-a supus
Trebuind Să-l poarte sub osândă pus –

Până la Golgota, unde S-a crucificat,
După ce în spate, crucea El Şi-a dus
Ca să împlinească voia Tatălui de sus.

Flavius Laurian Duverna
11 februarie 2019

Explozie de informații
e fiecare zi ce trece,
un lung cortegiu funerar…
Nu poți rămâne imun, rece
când lumea-i copleșită iar.

Cutremure și uragane,
secetă mare, inundații
vin pretutindeni pe pământ,
unii trăiesc doar din mici rații,
nici animale nu mai sunt…

Îndurerați de-atâta moarte
și de adânca suferință,
pe ceruri urmărim o știre –
cu dor și cu multă credință –
pe nori a Domnului venire. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Taina Stelelor

Pe traiectoria Terra la stele
Mintea-mi pun la cugetare –
Ca să cunosc taina lor mare,
Din opera-Ţi cea spre mirare
A frumuseţii, Doamne-n ele!

Pe firmamentul alb ce-l suie
Din constelaţiile lor albastre
Cu mii de sori şi mii de astre,
Ascunse fiind vederii noastre
Gândirea-mi tace, – sau nu e!

Şi totuşi Doamne, îndrăznesc
De-a intra-n sfânta meditare,
Gândind la forţa-Ţi creatoare
A Universului, atât de mare,
Ce-n galaxiile lui mă uimesc!

Şi-n faţa atâtor mari mistere
Mai presus de mica-mi minte,
Tot cugetând mi-aduc aminte
C-avem un prag, pus înainte:
Că noi suntem fiinţe efemere!

Flavius Laurian Duverna

Sonet de Consacrare

M-am aprins şi ars în versuri de Iubire
Şi nu m-am consumat pe-a vieţii cale –
Ci imnuri scumpe în cântări şi Osanale
Doamne, Ţi-am adus drept mulţumire!

Sub jarul Ei de foc în scânteieri astrale
Am ars, în flacăra albastră spre servire,
Şi am cântat cu drag frumoasa izbăvire,
Salvarea mare, în reverberaţii triumfale!

N-am încetat, de a ascunde versul lirii
În freamătul de vorbe şi cuvinte spuse,
Şi-am arătat că ard sub verva întâlnirii,

Pe nori, când vei veni în slava Ta Isuse,
Când îngerii vor escorta alaiul fericirii –
Spre veşnicia sfântă-n bucuriile aduse!

Flavius Laurian Duverna

Rondelul Aşteptării( 3 )

Te aşteptăm, Isuse Doamne,
E strigătul scump al durerii…
E dorul sfânt al mângâierii…
Idealul vieţii ce ne-absoarbe!

Nimic nu poate să răstoarne
Din noi speranţa reînvierii…
Te aşteptăm, Isuse Doamne,
E strigătul scump al durerii!

Furtunile nu pot să-ntoarne
Iubirea-n temniţa… tăcerii…
Balsamul magic al puterii…
Deschizător de sfinte taine,
Te aşteptăm, Isuse Doamne,

E strigătul scump al durerii!

Flavius Laurian Duverna

Moment de Rugă

O, Dumnezeule Preasfânt,
Atât de mult ai iubit lumea
Creată prin înţelepciunea
Dumnezeiescului Cuvânt,
Căci să trăiască pe pământ,
Ţi-ai arătat în har minunea.

Ţi-ai dat pe unicul Tău Fiu
Ca preţ de răscumpărare
La Golgota-n crucificare,
Pământul de-a nu fi pustiu
Ci stăpânit de-omul cel viu
În slavă, cinste şi-adorare!

Din marea sa neascultare
În care-a căzut prin păcat,
Prin dragoste Tu l-ai salvat
În Jertfa Sa cea iertătoare
Prin dragoste şi îndurare,
Prin harul cel nemăsurat!

L-ai readus din nou la viaţă
La fel ca-ntâia încoronare
Când a primit a Ta suflare,
În prima a vieţii dimineaţă
Fără de nori şi fără ceaţă,
Recunoscând a sa creare!

Flavius Laurian Duverna