Ca un magnet

septembrie 20, 2018

Voi atrage la Mine pe toți,
După ce voi fi înălțat,
Pe cei ce-n păcate-au fost morți,
Dar viața de sus au aflat…

Bogați și săraci, bătrâni și copii
Veneau către El chiar din zori
Pe dealuri, din văi mii de mii
La cel mai umil dintre învățători.

Vocea Lui caldă, privirea senină,
Pacea și apoi bunătatea,
Se răspândeau făcând să vină,
Curând spre El toată cetatea.

Iar mâinile vindecătoare,
Ce atingeau prea delicat,
Alungau boli îngrozitoare,
Din cei ce L-au înconjurat.

În brațe, pe genunchii Lui,
Se cățărau mulți copilași,
Dragi fiind Mântuitorului,
Sinceri și buni acești poznași.

Iubirea Lui ca un parfum,
Se întindea până departe
Îmbrățișând cu drag acum
Disprețuiții din cetate.

Răbdarea Sa prea îndelungă,
Smerenia și demnitatea,
Liniștea Sa voiau s-ajungă
Arme ce apărau dreptatea.

De ce nu L-ați adus la noi?
Aprozii fost-au întrebați.
Ca El pe lume nu sunt doi,
Și noi am fost impresionați!
———————–
Când ceasul jertfei a sosit,
Legat și dus la judecată,
Și-apoi cu ură biciuit,
El răzbunare nu arată.

Nu S-a zbătut și n-a strigat
Pe cruce-atunci la răstignire,
În timpul cel întunecat
Singur păși. Ah, ce iubire!

Mulțimea se-adună din nou,
Curioasă, batjocoritoare,
Unora El le-a fost Erou
Acum doar grea descurajare…
———————–
Astăzi e singurul Reper
Cu învierea promisiune,
Putem să fim luați la cer
Veșmântul nou când El ne pune.

Atrași de El noi prin credință,
Cu bucurie ascultăm,
Dăm slavă Lui și-n umilință,
Imnul iubirii intonăm.

Uniți în El și strânși ca frații,
Purtăm drapel de strălucire,
Veniți și voi! din alte spații
Îngeri anunță mântuire.

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

0

Toamnă bună!…

septembrie 18, 2018

Toamnă bună!…

Toamnă bună, dulce toamnă,
Tu duci cu tine-o mare taină:
Cum frunzele cad la pământ
Plutind mânate-n val de vânt,
Cum solul umed le primeşte
Şi-n al său sân le putrezeşte,
Ca hrană din nou să aducă
La truditori în greaua muncă!

Toamnă bună, eşti frumoasă
Când via-i gata, a fi culeasă
De strugurii cei copţi deplin,
Când coardele-abia-i mai ţin,
Când în livezi, fructe-arămii
Răspund celor din podgorii,
Demonstrând că ne vorbesc
De Domnul, când ele cresc!

O, Toamnă, tu-aduci bucurii
Când din mănoasele câmpii,
Cobori cu sarcini de bucate
Ce ele-n grijă-or fi păstrate
Cu-acelaşi ritm, prin hărnicie
De toţi cei ce trudesc pe glie,
Ce-un an întreg ei s-au rugat
Să fie an bun, şi-mbelşugat!

Toamnă bună, dulce toamnă,
De treci, la anul te întoarnă,
Cu zile dragi de farmec pline
La cei trudiţi care-n suspine
Pregătesc timpul recoltării,
Sub preţul scump al salvării,
Preţ care-n dragoste şi har
A fost plătit, crunt la Calvar!

Flavius Laurian Duverna

0

Rondel de Mileniu

septembrie 16, 2018

Rondel de Mileniu

Pe nori Doamne când vei veni
Pe-ai Tăi copii, spre a-Ţi lua
Şi-n Împărăţia Ta a-i strămuta
Pământu-ntreg, el se va pustii.

El un mileniu… – o-ncremeni
Şi-n haos greu, s-o scufunda,
Pe nori Doamne când ve veni
Pe-ai Tăi copii, spre a-Ţi lua.

N-o mai fi nimeni, de-a vorbi
De ce i s-a curmat prezenţa?
De ce şi-a-ncetat existenţa?
Căci totul groaznic s-o sfârşi,
Pe nori Doamne când vei veni

Pe-ai Tăi copii, spre a-Ţi lua!

Flavius Laurian Duverna
15 septembrie 2018

0

Aspect de Toamnă

septembrie 16, 2018

Aspect de Toamnă

Când vine toamna fremătând
În braţele-i de-argint purtând
Belşug de roade-nmiresmate,
E-un prilej scump de bucurie
Care cuprinde-orice familie –
Că masa-i plină, cu de toate.

Fiind mulţumite, sufleteşte
Satisfacţia-n inimi le creşte,
Că truda muncii ce-au depus
Pe-ogoare, câmpuri şi livezi
Ce-au trebuit să le veghezi,
La bun sfârşit, iată-au ajuns!

Mulţimile de fructe coapte
Ce-au fost cu patos adunate,
Chiar şi recolta cea de grâu
Ce la hambare a fost depusă
S-a completat cu cea adusă,
De porumb roş-galben auriu.

… La sfârşitul lui septembrie
Cu dragoste pentru octombrie,
Se poate spune cu glas tare:
Mărire Doamne-n mulţumire,
Că Tu-ai dat ploi pentru rodire,
Şi-an bun de binecuvântare.

Flavius Laurian Duverna

0

Botezul dragostei

septembrie 14, 2018

Dragostea lui Dumnezeu,
Prin Duhul Sfânt ce ni-e dat,
Este turnată mereu
În inimi, dar minunat.

Din zori de zi și seara,
Dedicăm doar lui Isus
Prezentul și-apoi viața,
Prin Călăuza de sus.

Semănătorul trudit
Pe-al Evangheliei ogor
Să ceară necontenit
Duhul Sfânt prompt Ajutor.

Neprihănirea lui Hrist
Ne îmbracă pentru cer
Schimbându-ne chipul trist,
Prin Duhul nou caracter.

Adevărat, bun creștin,
Primești zel și putere
Zilnic sprijin, mult alin,
De-n credință vei cere!

Urmându-L azi pe Isus,
Atenți la fiece pas,
Ajutor vine de sus
Pentru mâine…n-a rămas!

Prezența Sa divină
Dorită permanentă,
Legătura deplină
E-naintare certă.

O inimă și un gând,
În dragoste toți uniți,
Botezul cu foc aflând
Nu vom mai fi biruiți.

Umpluți de iubirea Lui
Zdrobim păcatul amar
Și Mângâietorului
Pregătim tron pentru har. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

0

Turnurile Gemene

septembrie 10, 2018

Turnurile Gemene
In Memoriam
(America în Profeţie)

Pe paginile istoriei, s-a înscris o zi a-ntristării
Marcând cu uimire, primul an al mileniului trei
Prin deznodămâtul provocat de teroriştii mişei;
Acesta a fost semnul cel sumbru-al schimbării
Sub cel mai generos imbold, susţinut ca temei!

Şi-astfel, o nouă strategie-n orientarea gândirii
Din a Gemenelor ruine, s-a propulsat cu avânt,
Susţinută de naţiuni, prin ataşament şi cuvânt
Împotriva teroarei cumplite, fiind grija omenirii,
De pe planeta albastră, de pe întregul pământ.

Când, în dimineaţa unei zile de toamnă senină,
Înveşmântată, în coloritu-i superb de albastru
Pe cerul cel limpede, s-a conturat un dezastru,
În avalanşe rotindu-se, norii cei negrii-n rugină
Au învăluit vag, marile metropole de alabastru.

S-a întunecat lugubru, splendida lor strălucire
Ce până aci, ele radiaseră de al vieţii parfum
În flăcările de foc şi coloanele imense de fum,
Indicând noului mileniu, pentru supra-vieţuire
Sensul profetic, spre împlinirea unui alt drum.

Strigătul puternic pentru-a vieţui-ntre popoare
Spre-ai asigura vieţii pacea, libertate şi fericire
Cu America-n faţă, s-a declanşat spre-mplinire,
Guvernele lumii, le-a strâns laolaltă cu-ardoare,
Le-a sudat trainic, le-a consolidat în totală unire.

De la copilaşul cel mic, şi până la omul cel mare
Din cele patru zări ale lumii au pornit cu ardoare,
S-au auzit peste tot aceleaşi dorinţe într-un glas:
Flagelul cel crud şi-odios, cu numele de Teroare
Să fie degrabă, prin forţe unite tradus în impas!

Marele dezastru al ,,Imenselor Globuri de focuri”
Din ziua sinistră, memorabilă, de 11 septembrie,
A lăsat o durere adâncă în a oamenilor memorie,
A provocat spontan, în cele mai asigurate locuri
Ceasuri de panică în momente de funestă istorie.

Cumplitul şi groaznicul coşmar de frică şi patimi
Ce s-a abătut peste New York şi la Washington,
A-nscris o durere amarnică în inima fiecărui om,
A constituit pentru America-ndoliată şi-n lacrimi
Pentru-al viitorului drum un nou şi profetic jalon.

Naţiunile şi popoarele-n alianţă toate-au pornit
Împlinind astfel profeţia. Şi pe întregul pământ,
S-au strâns sub stindardul aceluiaş simţământ;
Din îndepărtatul Nord, şi până la Sud, s-au unit
Încheind urgent, prin consens, un viu legământ.

Astfel, dela Vest către Est, cu misiunea-mplinită
Pentru a constitui un puternic şi solid paravan –
Au alcătuit în unire, un front unic, solid şi uman,
Împotriva cumplitei terori de-a fi-n totul stârpită
Începand cu nucleul proeminent, din Afganistan.

Sprijinită în eforturi, de-a porni şi de-a-nvinge,
Pentru salvgardarea pacii, şi o viaţă mai bună
America atacată s-a avântat cu elan în furtună,
Susţinută de aliaţi, flagelul pe Terra de-al stinge
Cum în reuniuni au promis, acţionând împreună.

Ca lider mondial, şi al libertaţii puternic garant
A pornit să apere viaţa, şi pacea şi democraţia
Şi tuturor oamenilor… identitatea şi autonomia,
Să întărească temeiul principiului măreţ şi înalt:
Egalitatea-ntre toţi oamenii, ce iubesc armonia.

Să se bucure omul de pace şi de linişte oricând,
Pentru tot ce cu sudoare, prin muncă el a creat
Ca viaţa să fie frumoasă şi vrednică de admirat,
Să nu mai fie niciodată, aşezat în fatidicul rând
De-a fi-n viitor, de opreliştea terorii monitorizat.

Pentru tot ce-a făcut, minunat, şi util şi frumos
Pe nespus de albastra şi binecuvântata planetă
Prin activitatea muncii, cu înţelepciune discretă,
Să fie-ocrotit, de-ngrozitorul flagel monstruos
Ce s-a autoimpus pe Terra, ca a morţii vedetă.

Să-şi regăsească în străduinţi, idealul fierbinte
De-aşi trăi libertatea în cea mai scumpă frăţie
Bucurându-se de viaţă, în unire şi în părtăşie,
De-a spori în progres, mergând mereu înainte
În unitate şi-n dragoste, şi în dulcea-i armonie.

Să-şi poată ajuta semenii săi, din starea lipsită
Cu satisfacţie şi abnegaţie mereu spre mai bine,
Să promoveze principiul, valabil pentru oricine:
Căci numai singură munca, în sârguinţă trudită
A fost şi va fi, izvorul fericirii şi bucuriei depline.

Avand la temelie credinţa, şi-asociată speranţa,
America a crescut în tăcere, naţiunea cea mare
Sub a cerului ocrotire prin marea binecuvântare,
Astfel a-nvins nedreptatea, acordând toleranţa
La toţi peregrinii, ce i-a primit, din alte popoare.

Ca naţiune, puternică-n forţă conform profeţiei
În cursul istoriei, va prolifera prin puteri depline
Ea joacă un rol important, în echilibru de-a ţine
Pe orice puteri, care-ncearcă-n caruselul istoriei
Balanţa expansiunii spre ele trăgând, s-o încline.

O!… Invincibila America!… Campioană a lumi!…
Existentă-n istorie, sub Braţul Sfânt Protector!
Dac-ai avut de întâmpinat,- dezastrul nimicitor,
În timpuri de cumpănă, acel spirit al rugăciunii
Te-a consacrat totdeauna ca un profetic popor!

Şi Dumnezeul din cer, care veghează, priveşte
Peste-ai fiilor oameni, ce doresc să I se-nchine,
La fel şi peste naţiuni, priveghează şi intervine!
El le arată, că-n momente de groază le păzeşte
Prin ocrotirea cea scumpă,-a puterii Sale Divine.

America!… America! Scump leagăn al libertăţii,
Ridicată în mod paşnic, dintr-un pământ liniştit
Aparte de vitregiile vieţiii ce răsăritul l-a bântuit,
În istoria sacră, pentru tine Providenţa dreptăţii
Are de la-nceput, un proiect hotărât de-mplinit!

Între naţiunile lumii, eşti puterea care-nfruntă
Nedreptăţi şi orori, lăsate prin război şi teroare
Flageluri care ameninţă tot mai multe popoare,
Tu vei conduce, în final, giganta şi ultima luptă
Din istoria profetică, a acestei lumi sub soare!

Ca arbitru, tu vei da tonul, în viitorul apropiat
În orice domeniu al vieţii, al religiei şi-al ştiinţei
Fiind campioană a istoriei pe culmile biruinţei,
Şi naţiunile toate, călcându-ţi pe urme, treptat,
Se vor angaja în lanţ de a ţi se supune voinţei!

Ele îţi vor da tot concursul şi-n al focului miez
Vor contribui prin fapte, cu tot sprijinul adus
Să rămâii naţiunea puternică ridicată din Apus,
La unirea cea mare a lumii, într-un singur crez
Precum în Scripturi, Cuvântul profetic a spus!

Flavius Laurian Duverna
11 septembrie 2006

0

A sosit Toamna!…

septembrie 9, 2018
Tags: ,

A sosit Toamna!…

A sosit Toamna, Regină
Cu roade multe, bogate,
’N fel şi chip înmiresmate
Din a sa scumpă grădină,
Şi-n coroana-i de sulfină
Flori de nalbă-s aşezate
Puse-n rânduri parfumate
Farmecul ca să-şi reţină.

Ea ne-a produs cugetări
Prin sfinte, dulci împliniri,
Şi de-au fost cu-adăogiri
Am văzut că-n completări
Ne-au venit spre aşezări:
Taine ascunse, sub priviri
Ce ne-au adus mulţumiri
Stând sub binecuvântări.

A sosit Toamna, Regină
Din mănoasa glie-a ţării
Cu roade-ale – recoltării –
Cămara, pentru-a fi plină
Omul viaţa, să-şi susţină
Dependent fiind mâncării
Chiar de la startul creării
Păstrând făptura-i virgină.

A fost cu drag aşteptată
Prin mulţimea ei de roade
Din trei anotimpuri calde,
Comoara-i fiind revărsată
Prin venirea-mbelşugată,
Şi ce bine aşa-i mai şade,
Plimbându-se între roade
Ca Regina între noroade.

A sosit Toamna, Regină
Cu-a sa dulce pregustare
Crescută din ploi şi soare
Prin grija scumpă, divină,
Lumii viaţa-i, s-o-ntreţină
Cu dragostea Sa-n creare
Tatăl cel Sfânt cu-ndurare
Revărsându-şi a Sa milă.

Coborând din plan ceresc
Pentru om să-l desfăteze
Viaţa-i s-o înfrumuseţeze
Pe al său plai pământesc,
Roadele-astfel ne vorbesc:
Peste om, ca să vegheze
Ceru-i pus…să privegheze
Prin Cuvânt Dumnezeesc.

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru A sosit Toamna!…

Roadele Ploii Târzii

septembrie 7, 2018

Roadele Ploii Târzii

După lunga aşteptare, începând din primăvară
Când sămânţa semănată a fost pusă să răsară,
În pământul cald şi umed şi sub ploaia timpurie
A răsărit şi-a crescut, pân-la Ploaia cea Târzie
Pentru o recoltă bună ca-n vremi de odinioară.

După cazna muncii grele, a pământului lucrat,
Sub arşiţa cea de vară, când tot ceru-i luminat
De a soarelui splendoare, paiul de-al îngălbeni,
A căzut ploaia târzie, spicu-al coace şi-a-mplini
Pregătind marea lucrare, grâul spre-a fi secerat.

Iată, acum însfârşit, c-a sosit şi timpul toamnei
Aşteptat cu bucurie pentru strângerea recoltei,
Şi mulţimile de roade, au fost puse în hambare
După ce au fost înscrise în fişe pentru păstrare
Spre-a se ţine evidenta privind rezultatul holdei.

La fel sufletele-s roade ce cu greu s-au adunat
După ce Cuvântul vieţii, a fost cu spor semănat,
Ce crescând ca firul verde a ajuns deplin în spic,
Şi-a-nceput la recoltare, să nu se piardă nimic
Strâns fiind în snopi şi clăi, gata de-a fi treierat.

După ce vor fi trecute, prin ciurul de vânturare
Vor fi-n ceruri puse toate, în cereştile hambare,
Numărate bob cu bob numărul spre-a fi-ntregit
Dintre-acei, care sigiliu, pe frunte ei l-au primit
Şi-au trecut învingători, de a nopţii strâmtorare.

Şi vor fi de-aci încolo, pentru întreaga veşnicie
Toţi tineri nemuritori, spunând scumpa bucurie,
Spre mărirea şi spre gloria, Tatălui ce ne-a iubit
Dând pe unicul Său Fiu, Golgotei de S-a jertfit,
Pentr-a noastră mântuire,…lumile toate să ştie.

Calvarul va spune veşnic, lumilor din Univers
Că păcatul monstruos, prin jertfire a fost şters,
Şi puterea-i niciodată-n veci nu va mai apărea,
Căci a fost eradicat, şi-urmele-i, vor dispărea
Şi nu va mai fi tulburată veşnicia-n al ei mers.

Numai în Suprema jertfă, mărturie va rămâne
Semnele piroanelor, care veşnic ne vor spune,
C-a plătit cu preţul vieţii, prin mormânt biruitor,
Din dragoste pentru om, singur rămas muritor
La Golgota el fiind, din foc scos ca un tăciune.

La adus răscumpărat, prin jertfirea vieţii Sale
Iar în lumile preasfinte, dintre spaţiile astrale,
Care-n veacuri au privit, cu vădită consternare
Spre giganta bătălie, ce s-a dat pentru salvare,
Arătând c-a fost aleasă, spre Calvar unica cale.

Obiectul de dispută, a fost Legea prin Cuvânt
Şi la crucea din Golgota, Lucifer a fost înfrânt,
De Iubirea jertfitoare, ce venea din Dumnezeu
Luminând înveşmântată, în culori de curcubeu,
Ajungând la punctul maxim în măreţu-I apogeu.

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Roadele Ploii Târzii

Maiestatea Divină

septembrie 6, 2018

Maiestatea Divină

… Şi dacă dincolo de nori
Mai sus în spaţii siderale,
În zările-n culori albastre
Îţi e prezenţa printre astre,
Ea-i Forţa străluciriii Tale
Mărită-n imnuri şi-Osanale.

… Şi dacă dincolo de stele
E Tronul Maiestăţii Tale –
Stând pururea în empireu,
E pentrucă eşti Dumnezeu
Slăvit în cântări triumfale
Pe-a vieţii nemuririi cale!

Şi dacă dincolo de galaxii
Ce Universul îl compune,
E Forţa Ta ce guvernează
Şi peste toate prezidează,
E pentrucă Tu ai un Nume
Glorificat ‘n-această lume!

Şi Numele-Ţi e Dumnezeu,
Izvor, a toate, ce-s create,
În spectrul cosmic, infinit
Prin spaţiul său nemărginit,
Ce-arată atâta, Maiestate
În lumile ce-au fos create.

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Maiestatea Divină

Palmierul

septembrie 5, 2018

Cel fără prihană-i verde ca finicul
Crește precum cedrul din Liban…
În deșert sfidând arșița, nisipul,
Celui însetat dorit liman.

Din adânc ascunse ape-și trage seva
Mereu verde și înfloritor,
Doar creștinul sincer potolește setea
Celui în păcat rătăcitor.

Blând îl va conduce spre harul bogat,
La apa iubirii lui Dumnezeu,
Și cel slab, trudit poate fi salvat
Bând licoarea vieții tot mereu.

Ca Enoh pe vremuri și astăzi creștinul
Se prinde-n credință de Cel Nevăzut,
Ia tărie, har și umblă cu Domnul
Chiar când lângă el totul e corupt.

Imoralitatea nu-l contaminează,
Ca Iosif integru, pur, imaculat,
Mintea lui curată cerul onorează,
Viața lui e-ascunsă în Hrist Împărat.

Într-o lume plină de ipocrizie,
Sincer și loial printre cei firești,
Credința lui tare dincolo se suie
De cele văzute spre cele cerești.

Ca și cedrul falnic rădăcini își ține
Foarte-ntemeiate doar în Adevăr,
Și unit cu Stânca, prins atât de bine,
Nimic nu-l doboară-n grele-ncercări! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Comentariile sunt închise pentru Palmierul