Intercer – Poezii si editoriale

1796. NU E DESTIN… NU E PREDESTINARE
Eu nu cred în destin, nici în ghicitu-n palmă,
Chiar dacă printre linii, palma e diagramă,
Există o legătură în fapte și întâmplare,
Dar nu este destin, chiar e întâmplătoare.

Cuvinte scrise în palmele iubirii,
Contact divin, atingere măiastră, contra firii,
O legătură strânsă cu Hristos,
Transformă viața în ceva frumos.

Nu e destin, alegerea o faci, chiar tu decizi,
Ce drum alegi, ce vrei, în viață prinzi,
Eu am ales să cred în Dumnezeu,
Și numele mi-e scris în palma Lui mereu.
Emilia Dinescu

1795. INIMA CIOBURI REFĂCUTE
Am fost lovită mișelește, trântită la pământ,
De multe ori plângeam amarnic, doream doar un mormânt,
Am suferit nespus de mult, doar eu sunt vinovată,
Că am lăsat ca un străin în inimă să-mi bată.

Din suferință m-am hrănit, m-am înșelat amarnic,
Credeam că va simți vreun pic ca mine, dar zadarnic,
M-a înjunghiat și m-a rănit, el inima mi-a spart,
În ura lui înverșunată, m-a împins spre un nou start.

Cu mâini micuțe și firave, de jos m-ați adunat,
Si inima făcută cioburi, cu drag, mi-ați reparat,
M-ați susținut în suferință, deși erați răniți,
Cu inima făcută cioburi, băieții mei iubiți.

Ne-am adunat, cioburi din suflet, le-am pus toți la un loc,
Și ne-am promis că le-om lipi, dar nu ca într-un joc,
Nu vom lăsa o cicatrice, o vom lipi chiar bine,
Căci inima ce bate-n piept, e-n pieptul lor și-n mine.

Chiar dacă nu ne-am vindecat, suntem spre vindecare,
Căci inima cea suferit, acum e mult mai mare,
O inimă avem în piept, o inimă comună,
Și vrem să fie vindecată, o vrem să fie bună.

Chiar dacă mai sunt cicatrici, bucăți ce sunt tăiate,
Nu mai lăsăm ca tirania să le distrugă toate,
Le-am adunat cum am putut, dar Dumnezeu repară,
El este Cel ce a susținut și va susține iară.

El inima va vindeca de rana sângerândă,
Și inima va întrema, nu va mai fi plăpândă,
Iar eu promit că de acum nu am s-o las rănită,
Avem o inimă comună, o inimă unită.
Emilia Dinescu

1794. RĂSĂRITUL ESTE APROAPE
Răsăritul care nu se mai teme de noapte,
Este la uși, este atât de aproape,
Curând va veni Domnul, vorbesc cu asumare,
Speranță am în suflet și o credință mare.

De când este pământul, un ciclu a fost viața,
Dar nu mai este mult și vine dimineața,
Va dispărea durere, necaz nu va mai fi,
Vom fi doar plini de pace, vom fi în veșnicii.

Speranța și credința mă ține să trăiesc,
De a Lui iubire sfântă doresc ca să vorbesc,
Răsăritul care nu se mai teme de noapte,
Este la uși, este atât de aproape.
Emilia Dinescu

1793. CERUL CARE SE DESCHIDE ÎNTRE DOUĂ MÂINI
Cerul care se deschide între două mâini împreunate în rugăciune,
Este atât de sacru, atât de mare, nu sunt cuvinte potrivite pentru a spune,
O legătură sfântă se face-n infinit, doar între om și Dumnezeu întotdeauna,
Ca rugăciunea nu este nimic, în rugăciune e puterea de a opri furtuna.
Din întunericul furtunii și a zbuciumului omenesc doar ruga dă lumină,
Un zbor în infinit doresc, să zbor atât de sus și să nu simt vreo vină,
Doar două mâini împreunate poate cuprinde cerul între ele,
O legătură sfântă, atât de dragă și vitală tuturor, nu doar inimii mele.
Emilia Dinescu

1792. MOISE ȘI RUGUL APRINS
Rugul aprins doar Moise l-a văzut,
Să fiu ca Moise, tare aș fi vrut,
Aș vrea blândețe, ca a lui, să am și eu,
Căci Moise l-a iubit pe Dumnezeu.

Cu pasiune scriu a mea dorință,
Aș vrea să am exact a lui constanță,
Nu e mister, căci Moise a trăit,
În viață, El pe Domnul l-a slujit.

Focul care arde fără a consuma,
De nu era, nu se mai relata,
Dar Biblia descrie, a fost adevărat,
În focul rugului chiar Dumnezeu s-a arătat.
Emilia Dinescu

1791. RUGĂCIUNE PENTRU BISERICĂ
Poporul s-a unit în post și rugăciune
Și cere de la Tine cu lacrimi o minune,
Minunea convertirii cu zel și cu ardoare,
Bisericile-s goale și inima ne doare.

Noi am făcut clădirea din pietre și nisip,
A fost plină de oaspeți, dar mulți s-au risipit,
Ei au plecat în lume căci lumea i-a chemat
Și adevăruri multe se pare, le-au uitat.

Am construit altare ca jertfele să fie
Doar rugăciuni aduse cu laudă doar Ție,
Am construit se pare, apoi am adormit
Locașul este gol și sufletul răcit.

Am investit ca oameni, dar fără Tine, Doamne,
Bisericile-s goale, poporul Tău azi doarme,
Am terminat lucrarea, dar munca n-am sfârșit,
Biserica nu-i locul,ci omul pocăit.

Biserica e-n mine, biserica e-n noi
Căci noi suntem poporul ce poartă un război,
Satana nu câștigă, el este chiar înfrânt
De ne uităm la ceruri și credem cu avânt.

Luptăm în rugăciune și lupta nu-i pierdută,
Mai e puțin și ajungem cu toții la redută,
Isus va pune steagul chiar sus pe fortăreață
Atunci când va începe o nouă dimineață.

Să stăm în rugăciune, să ne păzim locașul,
Să adormim, se pare așteaptă el, vrăjmașul
Să stăm în priveghere și post cât se mai poate,
Să profităm cu toții de această libertate.

Biserica e totul, biserica e sfântă
Și nu va fi, știm bine, ea nu va fi înfrântă
Căci e la cârmă Domnul, El e al nostru Mire
Și va veni s-adune, nuntașii-n pregătire.

Ne-am adunat cu toții și ruga vom striga,
Prin rugăciuni și post trezim biserica
Chiar dacă lupta pare c-ar fi puțin în van,
Prin rugăciunea noastră învingem pe satan.
Emilia Dinescu

1790. GENEROZITATE ȘI DĂRNICIE
Dragostea e când împarți ultima prăjitură,
Când nu mănânci și chiar nu pui în gură,
Tentație există, dar ai copiii mici,
Împarți o prăjitură la cei trei licurici.

Cu glorie privești, dar îi înveți să împartă,
Cu generozitate la cei „bătuți de soartă”,
Căci viața e un test, azi ai, mâine nu știi,
Dar poți, cu bunătate, să aduci bucurii.

Dragostea e când împarți ultima prăjitură,
Chiar dacă, poate, e doar o mică îmbucătură,
Complicitate găsești în dărnicie,
E testul generozității ce aduce bucurie.
Emilia Dinescu

1789. NE-AM ADUNAT CU TOȚII
Ne-am adunat cu toții și ruga vom striga,
Prin rugăciuni și post trezim biserica
Chiar dacă lupta pare c-ar fi puțin în van,
Prin rugăciunea noastră învingem pe satan.

Ne-am dat cu toții mâna și stăm așa uniți,
De vom lupta cu toții, nu vom mai fi înfrânți,
Suntem mănunchi, se pare, suntem cu toții vii,
Avem în piept credința că ne vei mântui.

Ne-am adunat cu toții, în rugă azi strigăm,
Avem un ceas de veghe și nu o să cedăm,
Strigăm la Tine, Tată, vrem să fim mântuiți,
Primește ruga noastră, căci noi suntem uniți.

Suntem plini de credință și dragoste de Tine,
Trecutul nostru negru e șters, acum e bine,
Ne-ai pregătit o haină și Tu ne-o dai în dar,
Aducem ruga noastră, o punem pe altar.

Postim cu toții, Doamne, și ruga ne asculți,
Curând va veni ziua ca să fugim în munți,
Azi este libertate și noi azi ne rugăm
Toți, ca frățietate, în rugă ne luptăm.

Vom câștiga războiul și nu vom fi înfrânți,
Ne-am adunat în rugă, suntem acum mai mulți,
Nu suntem sfinți, suntem cu toții păcătoși,
Dar harul Tău și jertfa Ta primit-am bucuroși.
Emilia Dinescu

1788. ÎMBRĂȚIȘĂRILE TALE, ȘALUL MEU
Nu sunt la modă, sunt o femeie ștearsă și banală,
Iar pentru mine doar șalul de la tine e ținuta ideală,
Îmbrățișările tale sunt șalul meu preferat,
Un șal ce-l port mereu, de când tu mi l-ai dat.

Orice ar veni, protecție mi-aduce șalul meu,
Confort, căldură, când e ger și greu,
Îl port cu dor în suflet, copilul mi l-a dat,
Eu cu iubire mare, îl port mereu și l-am purtat.

Îmbrățișările tale sunt șalul meu preferat,
Erai micuț, când prima dată mi le-ai dat,
Le port mereu, cu drag, le voi purta întotdeauna,
Îmbrățișările tale sunt șalul meu, nu voi uita niciuna.
Emilia Dinescu

1787. GÂNDURI
M-așez pe bancă, copacii au înflorit,
Natura întreagă la viață s-a trezit,
Îi mulțumesc profund lui Dumnezeu,
M-a ocrotit și sunt în viață eu.

Am învățat că lupta e a mea,
Sunt singură în suferința grea,
Doar Dumnezeu e Cel ce mă însoțește,
Îi mulțumesc din suflet că nu mă părăsește.
Emilia Dinescu