Intercer – Poezii si editoriale

Rondelul primei familii

Dumnezeu pe-Adam când l-a creat
El i-a dat un ajutor, pe Eva de soţie,
Şi-n preasfânta-I slavă şi în măreţie
Cu multă dragoste, i-a binecuvântat.

Creşte-ţi, înmulţiţi-vă în lung şi-n lat
Şi umpleţi pământu-n sfântă bucurie!
Dumnezeu pe-Adam când l-a creat,
El i-a dat un ajutor, pe Eva de soţie.

Şi din orice pom cu fructe încărcat
Hrana cea mai minunată, ea să fie,
Fiind gata pregătită, ca o hrană vie,
Căci rodul lui, a fost binecuvântat…
Dumnezeu pe-Adam când l-a creat,

El i-a dat un ajutor, pe Eva de soţie!

Flavius Laurian Duverna
23 octombrie 2019

Rondel de necredinţă

Atâta necredinţă-i Doamne pe pământ
Şi lumea întreagă-i plină de idolatrie
Cuprinsă fiind de groaznica apostazie
Prin închinare la vreun oarecare sfânt.

Şi atât de mult e despărţită de Cuvânt
Căci nici nu vrea de El măcar să ştie,
Atâta necredinţă-i Doamne pe pâmânt
Şi lumea întreagă-i plină de idolatrie.

Prinsă de neadevăr, fără discernământ
Nu ia în seamă, la iminenta Împărăţie
Cea a slavei, în grandoarea ce-o să vie,
Când pământ şi cer se vor topi arzând,
Atâta necredinţă-i Doamne pe pământ,

Şi lumea întreagă-i plină de idolatrie!

Flavius Laurian Duverna
22 octombrie 2019

Clădiri mai noi, mai vechi sunt fisurate.
O zguduire pune la pământ
Pe-acelea ce n-au fost reparate,
Nici întărite bine de curând…
—————————
Pătrunde fără milă-ntunecimea,
Pe uși ultra moderne ne-ncetat,
Muzică, internet sau emisiunea
Și filmul ce prea mult ne-au captivat.

Copiii noștri, tinerii la modă,
Inconștienți alunecă ușor.
Părinții plâng, caută o metodă,
Se roagă mult pentru destinul lor…

Să rupem lanțurile lumii multe,
De trudă zilnică fără sfârșit,
Să ne-adunăm familia să asculte
Cuvântul Vieții – far celui mântuit!

Căminul nostru, templu de lumină,
Loc scump cu bucurie, iubitor,
Oricine-ar fi din toți în el să vină,
Mare sau mic, are Mântuitor.

Alți Timotei vor crește cu credință,
Ca Iosif stând departe de păcat,
Puternici, neclintiți au biruință,
Cuvântu-n minte, -n suflet i-a salvat.

E Stânca noastră în furtuna cruntă.
Valuri de griji, ispite vor lovi,
Dar strâns legați cu-Isus, El le înfruntă,
Astfel în siguranță noi vom fi! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Rondelul Iubirii Sfinte

Din cerurile cele sfinte, şi pline de mărire
Aici la noi, Te-ai coborât prin întrupare –
O, ca să ne-aduci Doamne răscumpărare
Din crunta moarte, prin a Ta neprihănire.

Ai suferit sentinţa crucii, cea osânditoare
Ca să ne dai Doamne scumpa mântuire –
Din cerurile cele sfinte, şi pline de mărire
Aici la noi Te-ai coborât prin întrupare! –

Păcatul de milenii, L-ai purtat fără cârtire
Tăcerea Ta de aur Te-a susţinut în salvare
Ca omul cel vinovat să fie iar ca la creare
Neprihanit, iertat prin marea Ta neprihănire
Din cerurile cele sfinte, şi pline de mărire,

Aici la noi, Te-ai coborât prin întrupare! –

Flavius Laurian Duverna
11 octombrie 2019

Rondelul unei dimineţi de Toamnă

O, atâta-i de frumos, în zi de Toamnă,
Când se revarsă zorii-n picurii de rouă
Şi oferă sub soare, – o privelişte nouă
Ce-n inspiraţii la reflecţii ne îndeamnă!

Prin frumuseţi, ca şi-o aleasă Doamnă
Natura-nviorează ca atunci când plouă;
Şi-atâta-i de frumos, în zi de Toamnă,
Când se revarsă zorii-n picurii de rouă!

E-o bucurie, ce nu se taie pe din două!
Prezenţa ei e-n fiecare zi de dimineaţă;
Şi zi şi noapte, concomitent amândouă
În sublim, renaşte dragostea de viaţă…
O, atâta-i de frumos, în zi de Toamnă,

Când se revarsă zorii-n picurii de rouă!

Flavius Laurian Duverna

Laudă și adorare,
Te-admirăm și-Ți mulțumim,
Cerul și a lui splendoare
Ai lăsat să nu murim.

Fericiți că Te descoperi
În oricare pas făcut,
Providențial ne-acoperi,
Rostul ni-l pricepem mult.

Iartă-ne de-acea orbire,
Minunile n-am văzut,
N-am dat totul pentru Tine,
Am păstrat ce ne-a plăcut.

Îndoială, necredință
Au crescut neîncetat,
Buna Ta făgăduință
Prea ușor noi am uitat.

Te rugăm, Doamne, trimite
Duhul Sfânt la noi acum,
Să ne scape din ispite,
Să ne-arate drumul bun!

Vrem curaj, multă credință,
Uși deschise de lucrat,
Trezire și biruință,
Biserica – grâu curat!

Ucenici ai Tăi întruna
Renunțăm la scump confort,
Niciun pod, barcă niciuna
Nu avem n-al nostru port!

Mulțumire, osanale
Îți aducem toți cântând,
Fapte bune cresc pe cale
Adevărul semănând! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Lacrimi se ridică-n iarbă
ca-ntr-o rugă violete,
Nu vor adunate-n salbă,
pe pajiște stau discrete.

Ca minuni de frumusețe
cresc spre cer în mulțumire,
Alungând orice tristețe,
împart pace și iubire.

Creatorul nostru fie
lăudat fără-ncetare!
Pace, zâmbet, bucurie,
natura e o splendoare!

Flori, copaci și animale,
daruri ce-aduc voioșie,
Munți și mări, dealuri sau vale,
scriu recunoștință vie.

În grădina minunată
ce ne-așteaptă mai frumoasă,
Printre stele așezată,
vom fi fericiți acasă! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

În rochia de mătase-albastră,
Cu margini albe dantelate,
Și amăgind privirea noastră,
Naufragiem foarte departe.

Cu mângâieri înșelătoare,
Ne duci spre-adâncuri neștiute,
Cerul îți dă o-mbrățișare,
Mândria-ți nu vrea să-l asculte.

Ești nestatornică și rece,
Rebelă, neastâmpărată,
Cel ce te-nfruntă de va trece,
Curând primi-va grea răsplată.

Pe maluri plâng ades părinții,
După cei dragi ce-au fost la tine.
Nu-ncape gând n-adâncul minții,
Dar cel ce-i dus, nicicând nu vine.

Frumoasă ești, fermecătoare,
Puțini te știu și zbuciumată,
Calmă când ești, deasupra soare,
Pari dulce, inocentă fată.

Mă-ntorc la tine cu uimire,
Nu ești la fel ca altădată,
Sub mantia de strălucire,
Porți lacrimi și durerea-mi toată.

Privesc spre cer. o altă mare
Pe drepți așteaptă triumfal.
Hristos aduce vindecare,
Veniți la marea de cristal!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Dar ce să fac cu Isus?

De trei ori guvernatorul
Repetă la judecată –
N-are vină-Nvățătorul,
Am să pun doar să Îl bată!

Pilat are o dilemă.
Voi fi drept sau îmi țin postul?
Soția intră în temă.
E nevinovat!… Dar costul?!…

Conștiința sau poporul
Va decide să răspundă?
Răstignește-L, strigă corul.
Pilat încet se afundă…
———————–
Treburi sau un timp cu Domnul?
Ziua mea cum debutează?
Planuri fac eu singur, omul,
Voia Lui, sfatul contează?

Ca Pilat vreau siguranță,
Am familie numeroasă,
Traiul mi-este în balanță!?…
Cred că Isus nu mă lasă?

Interes ori ascultare?
Iarăși viața-i o răscruce!…
Lângă El, credință tare
Sau plăcerea foarte dulce?

Ce fac astăzi cu Isus?
Mi-e străin sau mi-este Domnul?
Ce așez mult mai presus?
Ce-I ofer? Crucea sau tronul?

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Clădit din daruri și cuvinte,
legat cu funii de iubire,
Umăr la umăr înainte,
e-un pod unind inimi, simțire.

Dăruie dulce bucurie,
cupa de-amar o-ndepărtează,
Bun adăpost poate să fie,
când ești bolnav stă mereu trează.

Te scoate iute din prăpastie,
odihnă afli, mângâiere,
Să te calmeze doar ea știe,
jertfește tot, nimic nu cere.

Vorbele curg ca în torente,
dar ea e-o bună-ascultătoare,
Te-ndeamnă-n fapte inocente,
rămâne îngăduitoare.

Cu ea furtuna-i adiere,
inofensiv valul turbat,
Să stai cu ea e o plăcere,
e darul cel mai minunat!

Un drag Prieten, mai mult Frate,
Isus Hristos pe drumul vieții,
Mergând cu El nu te-or abate
plăceri sau griji, spaimele ceții.

Cu El treci noaptea suferinței,
atingi ușor piscuri înalte,
Sigur Reper vieții, credinței,
zilnic să-L chemi, nu e departe!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie