Intercer – Poezii si editoriale

Când ești lovit de altul
cu o piatră
Să nu răspunzi la fel,
tu, iartă!

De ai primit în piept
săgeată ascuțită
să nu trimiți și tu,
ci, uită!

Glonțul ce reputația
îți rănește,
Ah, nu poți altfel,
plângi și iubește!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Ce mistere te-înconjoară?
Ce ne spune al tău zâmbet?
Vorbe dulci a mia oară
Le aștepți cu al lor sunet…

Ah, te-ai întrebat vreodată
De furtuni și uragane?
Nume de femei, de fată
Poartă toate pe oceane…

Logică, raționamente
Vin din inimă cu toate,
Ai atâtea sentimente,
Multă sensibilitate…

Plângi ușor sau râzi întruna,
Te bucuri de orice floare,
Seara când apare luna,
Romantismul ia amploare…

Uneori ești foarte iute,
Iei decizii uimitoare,
Alteori trec zile multe
Să discerni corect o cale…

Intuiția ta e bună,
Vezi întregul în privire,
Suflete în jur se-adună
Le îndrumi spre fericire…

Cu un cânt și-o-încurajare,
Un mic dar și gingășie,
Duci deplină vindecare
Și speranțe dragi o mie…

Fără tine lumea-i tristă,
Tu ești raza ei de soare,
Mângâierea ce există,
Parfumată, dulce floare…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Ca-într-un coșmar vedeam planeta
Pustie fără niciun om…
Cine s-ar bucura de plante,
De animale sau de-un pom?

Ar dispărea atunci iubirea,
Istoria, științele actuale,
N-ar exista nici fericirea,
Nici sacrificiul, nici manuale…

Oh, muzica mult preaiubită
S-ar transforma în grea tăcere,
Înțelepciunea iscusită
N-ar exista și nu s-ar cere…

Cât valorează azi un om?
Vom calcula în elemente?
Din ce categorie-l luăm?
Dar când reperele-s absente?

Un univers e fiecare,
Un mozaic de sentimente,
Istorii neștiute care
Se mișcă pe mari continente.

În invizibile albume
Ei poartă amintiri plăcute,
Alți mulți marcați de-o tragedie
Pe care nu pot să o uite.

Poți tu să vezi cum vede cerul?
Dar să iubești cum a iubit?
Citești în inimi-adânc misterul
Atât de bine tăinuit?

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Soarele ne dă lumină
Și căldură, strălucire,
Luna rănile alină
Țesând argintate fire.

Pomii crengile-și apleacă
Dăruind roade bogate,
Cățeluși în a lor joacă
Schimbă chipuri încruntate.

Apă bună, răcoroasă
Ne oferă-n drag izvorul,
În pădure umbra deasă
Ne mai potolește dorul.

Nu lucrează pentru sine
Universul infinit,
Legea cerului știm bine –
Fă pe altul fericit!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Izvor Etern de Viaţă!…

O, Doamne Sfânt, Izvor Etern de Viaţă şi lumină,
Miracol Nepătruns, de-a noastră minte mărginită,
Mister nedesluşit şi tainic, a cărei balanţă-nclină
Spre infinitul veşnic al puterii-n forţa cea Divină,
Neexplicabil şi pătruns de taine mintea s-o reţină,
Aşa ai fost şi în etern vei fi în gloria nemărginită,
Şi-n veşnicia Universului, mărirea va fi neclintită
Căci numai Tu eşti singurul, căruia să-I aparţină!

Fiinţă nepătrunsă-n planuri în opera Ta creatoare,
Tu-atunci când zici se face, şi numai prin Cuvânt
De porunceşti, îndată ia fiinţă inestimabila lucrare
Ce-n spaţiu şi în timp, îşi reia locul prin grandoare,
Umplând de frumuseţi, tot e are viaţă şi mişcare
Mărturisindu-Te ca Arhitect şi Creator Preasfânt,
Expunând atâtea mari minuni, văzute pe pământ
Ce din neant au fost chemate în stadiul de creare!

O, Tu, cel ce deţii misterul creării vieţii din neant,
Singurul Stăpân al veşniciei fără-nceput şi sfârşit,
Privind la-atotştiinţa Ta, îmi pare-un gând gigant
Intruducându-mă în cugetarea firului cel alarmant
De a pătrunde în enigma, nucleului divin frapant,
Şi-a cugeta la Ea observ că spiritul, devine umilit
Şi-n faţa maiestăţii Tale, gândirea-mi că s-a ofilit,
Dar ea saltă în vibraţii, c-al veşniciei eşti Garant!

În vasta-ntindere Universală a lumilor deja create,
În cosmosul cel triumfal, cu sori, şi cu sisteme vii,
Străbate forţa Ta supremă, prin legi clare aşezate,
Care-n veci să dăinuiască pe principii de dreptate,
Maniefestându-se-n Osana, prilej de sfinte bucurii
Demonstrându-se-n cohorta, atâtor mii de galaxii
Ce toate îşi au existenţa, vorbindu-ne de veşnicii
În forţa Ta Dumnezeească, ce peste tot străbate!

O, Infinitate Maiestuoasă, sublimă şi Necunoscută
Ce în limbajul omenesc, nu e cuvântul de-ndestul,
De-a Te numi-n prerogative, pentru-a fi umplută
Măreţia şi puterea, ce strălucesc din opera făcută,
A drgostei cea creatoare, în fericirea absolută;
În faţa Ei, mă văd un fir de colb care pluteşte nul,
În imensitatea spaţiului, din nesfârşitul gol destul
Ca o fiinţă ce e-n redresare, din prăpastia căzută!

Spiritul meu e-aşa de mic în încercarea de a tinde
Să afle cât mai mult, din minunile mari, creatoare,
Ce mă uimesc când meditez că nu le pot cuprinde
În frumuseţea lor desăvârşită ce veşnic se întinde
Şi mica noastră înţelepciune, nu le poate prinde
În Universul cel superb, plin de sfânta Ta lucrare
Prin sori strălucitori şi prin sisteme mii în nuanţare
Aduse la existenţa, ce nimeni nu-o poate pretinde!

O, Doamne Sfânt, Creator Desăvârşit al armoniei,
Ce-n Universul fără margini, Tu legile-ai orânduit!
Pentru fluida linişte-a măririi, ai lăsat zorii bucuriei
Să-Ţi cânte, în gloria eternă, pe plaiurile veşniciei,
Bunătatea şi îndurarea-n marile mistere ale tăriei
Căci mare eşti prin preştiinţă, în tot ce ai binevoit,
Ca măreţia şi puterea s-anunţe slava-n ce-ai zidit
Rămase-n veşnica grandoare, a strălucirii măreţiei.

În faţa Ta, Nemărginită-Nţelepciune, mă proştern!
Micimea minţii mele, se pleacă-n scumpă adorare,
Şi în prezenţa Maiestăţii Tale din veşnicii creatoare
Îngenunchez, şi-n rugăciune, gândurile îmi aştern
Recunoscând că sunt făptura Ta şi-ai drept patern,
Asupra-mi, prin creaţie întâi, şi prin răscumpărare,
Prin Jertfa de la Calvar, cu-a Ei putere salvatoare
Piatră de iaspis ca temelie vieţii, ce va sta-n etern.

Flavius Laurian Duverna

Pe malul apei gânditor
Privesc la scoicile din mare
Ce în nisip răcoritor
Sub val se-aștern azi la picioare…

Un bloc de marmură luat
Dintr-o carieră ne promite
Că în mult timp de e lucrat
Statuie-ar fi-n mâini iscusite…

Un puzzle uriaș din fapte,
Din vorbe, gesturi, comportare
Crește frumos zi și noapte,
În nobil caracter și tare.

Spre țel înalt și prețios,
În suferință, așteptare,
Ceas după ceas lângă Hristos
Este nevoie de răbdare…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Dumnezeu a poruncit
Lui Saul prin Samuel –
Amalec vreau nimicit
Cu tot ce cuprinde el –

Saul și armata lui
Jumătate-au împlinit
Din porunca Domnului.
( Vite grase n-au pierit )

Regele a fost mustrat.
Idolatru, ghicitor,
Neascultător, aflat
Ca și împotrivitor.

Prețul ascultării e
Mult mai mare ca un dar,
Cuvinte sfinte păzite
Decât un sacrificiu chiar…

Tu creștin de te numești
Din porunci faci ce-ți convine?
Pentru cer tu cine ești?
Cum discerni detalii fine?

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Ce aprigi suntem în mustrare
Când recitim despre Acan,
Dorința, lăcomia mare
Le condamnăm an după an.

Săgeata criticii se-îndreaptă
Mereu spre altul otrăvind,
Purtarea noastră este dreaptă,
Aproape sfinți ne credem fiind…

Privirea cerului curată
Observă lucruri pentru foc –
Vorbiri de rău, egoism, iată,
Dorința pentru primul loc.

Mândrie, lipsă de credință,
Invidia ce crește mult,
Au invadat a noastră ființă,
Din domnul EU facem un cult.

Decât sub un morman de pietre
Mai bine arse imediat,
Toate aceste MICI defecte,
Ce îngerii au întristat…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Din depărtări de zări albastre,
Un înger zboară către tine,
Ducându-ți gândurile noastre
De fericire și de bine.

Mulți ani și sănătate multă,
Mereu să ai doar bucurie,
Și în a vieții aspră luptă,
Răbdare și credință vie!

Isus Hristos să te-însoțească
Pe drumul tău în orice clipă,
În inimă să locuiască,
Te poarte pe a Lui aripă! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Ninge peste suflet
cu binecuvântări,
strălucitoare broderii
ce-mi străjuiesc cărarea.

Ninge peste inimă
cu mângâieri,
delicate atingeri
vindecând răni vechi.

Ninge peste fruntea mea
cu steluțe de-argint,
cuvinte vii săpate adânc
de o călăuză nevăzută.

Ninge cu petale
albe și roz,
catifelări înmiresmate
de promisiuni și speranțe.

Ninge cu fulgi mari
ca într-un basm
șoptit la gura sobei.
Ninge cu amintiri…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie