Veghetor în noapte!…

noiembrie 17, 2017

Veghetor în noapte!…

– Veghetor în noapte-adâncă
Care stai privind spre ceruri,
Spune, mai aşteptăm încă
Să ne-anunţi de pe creneluri,
Ştiri şi veşti, clare-nţelesuri,
Spre a fi ascunşi în Stâncă?

Sus pe ziduri, stând de pază
Sau în mers din post în post,
Când vreun vuiet deranjează
Lucrarea… în deplinu-Ţi rost,
Către-al tău Scut şi-Adăpost,
Către Domnul te-ndreptează!

Iar prin trâmbiţă, să-mprăştii
Sunet clar, despre-adevărul,
Cel ce-i spre – folosul obştii –
În contrast…cu ne-adevărul,
Ca-n Domnul, s-obţină cerul,
Toţi ce se-află,-n slujba oştii!

Căci luptându-ne-n credinţă
Domnul nostru ne-a promis,
Că fiind Stânca, în biruinţă
’Ndeplini-vom, tot ce-i scris,
Urcând mai sus cum s-a zis
Prin Cuvânt: Este-o cerinţă!

Dar mai este mult din noapte
Veghetor, pe culmi de ziduri?
– O! Dimineaţa, nu-i departe
Şi-ntre zori, nu-i loc de viduri,
Chiar de se vor lansa mituri
Vremea-n sine, le desparte!

Domnul Sfânt, vine-n curând
Să-mplinească tot ce-a spus,
Şi astfel voi, gata ori-şi-când
Fiţi de-a merge, spre cer sus,
Spre-ntâlnirea-n nori cu Isus,
Veseli în lupta vieţii sperând!

Flavius Laurian Duverna

0

Rondel de Toamnă

noiembrie 16, 2017

Rondel de Toamnă

S-a pregătit, sub soarele încălzitor,
Sub picurii de ploaie binecuvântată
Să fie estimp, toamna mai bogată,
Un palmares de roade, mai cu spor.

Şi-atâtea bunătăţi, împarte, tuturor
Din comoara sa de roade, adunată;
S-a pregătit sub soarele încălzitor
Sub picurii de ploaie binecuvântată!

Toamna, e berechetul anotimpurilor
Prin bogăţia sa de roade aşteptată
Şi care aduce bucuria mult sperată;
Sub grija sfântă a Marelui Dăruitor
S-a pregătit, sub soarele încălzitor,

Sub picurii de ploaie binecuvântată!

Flavius Laurian Duverna

0

Ascuns

noiembrie 15, 2017

Stau ascuns în adâncul
inimii tale
sub mormane de gânduri
uscate. Foarte rar
mă dezgropi și mă ții
la aerisit câteva clipe.
Atunci văd ce anotimp e.
Lacrimi galbene uriașe
cădeau din copaci
într-o jalnică plutire.
Se întâlneau cu altele
și resemnate începeau
să se descompună.
Stropi de ploaie anemici
plângeau împreună cu mine.
Nu mai eram nici
măcar o amintire.
Nici n-ai observat trecerea
mea prin viața ta,
sau nu ai lăsat impresia.
M-am întors în adâncul
inimii tale dar locul
devenise atât de strâmt
încât cu greu am putut să
mă strecor. Uitarea trecuse
pe acolo și făcuse schimbări.
Sunt trist dar sper
că la primăvară măcar
câteva clipe să-ți mai amintești
de mine…un sentiment adormit.

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

0

De-aş fi o Salcie plângătoare

noiembrie 15, 2017

De-aş fi o Salcie plângătoare

De-aş fi o salcie plângătoare
Pe-un mal de apă curgătoare,
Mi-ar prelua din dor şi patimi
Abisul cel din mii de lacrimi –
Care mă strânge şi mă doare.

Ducându-le-n murmur ’n-aval
Eu strajă-oi fi, pe-acelaş mal,
Continuând să gem, să plâng
De relele, ce-n suflet strâng –
Un stăvilar pus, l-al lumii val.

O, de-aş fi ca salcia pletoasă
Cu ramuri vii ce-n jos se lasă –
Mi-aş spune aceeaş rugăciune
Şi-aş aştepta scumpa minune,
Să-mi pot vede-a cerului casă,

Să-mi îndrept ramurile-n sus
Spre-a-L vieţii Domn iubit Isus,
Acel ce-n Jertfa Sa cea mare
Opri-va-mi lacrimile amare –
Prin Dragostea Lui de nespus.

Flavius Laurian Duverna
15 noiembrie 2017

0

Rondelul Recunoştinţei

noiembrie 14, 2017

Rondelul Recunoştinţei

Şi dacă Doamne, am viaţă
O, E voia, Providenţei Tale!
Şi zilnic Ţi-aduc Osanale
Trezindu-mă de dimineaţă.

Mulţumitor şed ’n-a Ta Faţă
Şi-atâtea piedici îmi ţin cale,
Şi dacă Doamne, am viaţă
O, E voia, Providenţei Tale!

De soarele-i barat de ceaţă
Dincolo, se văd razele sale
Ce bat să spargă, în rafale
Pojghiţa norilor de gheaţă…
Şi dacă Doamne, am viaţă

O, E voia, Providenţei Tale!

Flavius Laurian Duverna

0

Sonet de consacrare

noiembrie 14, 2017

Sonet de consacrare

M-am aprins şi ars în versuri de Iubire
Şi nu m-am consumat pe-a vieţii cale –
Ci-n imnuri sfinte de cântări şi Osanale
Doamne, Ţi-am adus drept mulţumire!

Sub jarul Ei de foc în străluciri astrale
Am ars în flacăra albastră spre servire,
Şi am cântat cu drag frumoasa izbăvire
Salvarea mare, în reverberaţii triumfale!

N-am încetat, de a ascunde versul lirii
În freamătul de vorbe şi cuvinte spuse –
Şi-am arătat că ard sub verva întâlnirii,

Pe nori, când vei veni în slava Ta, Isuse,
Când îngerii vor escorta alaiul fericirii
Spre veşnicia sfântă în bucuriile aduse!.

Flavius Laurian Duverna

0

Rondel de Toamnă dulce

noiembrie 12, 2017

Rondel de Toamnă dulce

Toamna dulce, cea de aur,
Pe aripi de-argint şi soare
Peste câmpii şi ponoare
Şi-a adus scumpu-i tezaur.

Împodobită-n flori de laur
A venit cu îmbelşugare –
Toamna dulce, cea de aur
Pe aripi de-argint şi soare.

La semnalul cânt de graur,
Cu pregătirea-n grandoare
‘N roade care mai de care,
Vieţii-a-mpărţit din tezaur
Toamna dulce, cea de aur,

Pe aripi de-argint şi soare!

Flavius Laurian Duverna
12 noiembrie 2017

0

Apa

noiembrie 8, 2017

Apa mișcă-n lume toate,
ne spunea cântarea veche,
de boli să vindece poate,
apa e fără pereche.

De stomac și de migrene,
suferința poate trece,
apa băută la vreme
e sănătate de zece.

Curăță, deci spală bine,
protejează sau păstrează,
tenul și țesuturi fine,
creierul, gândirea trează.

Apa limpede, curată,
este bun medicament,
de săraci, bogați e luată,
cel mai ieftin tratament.

Fără zahăr sau alcool,
nu prea rece sau fierbinte,
scade setea tuturor,
frumusețe dă și minte.

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

0

Se pare că trăim, ultimele zile…

noiembrie 6, 2017

Se pare că trăim, ultimlezile…

Se pare că trăim, ultimele zile ale istoriei,
Şi-acestui pământ i se sfârşesc laurii gloriei!
Se pare că şi-a-ncheiat misiunea răzvrătirii
În lupta cu Creatorul, de la-nceputul zidirii,
Asumându-şi falimentu-n eşecul victoriei!

Se pare că trăim, lucruri ieşite din comun,
Evenimente surpriză care-n treacăt ne spun
Că ceva se întâmplă, şi că ceva se petrece
Pe planeta albastră, unde fulgerător trece,
Fantoma pustiului: Un uragan sau un taifun!

Un cutremur, cu magnitudine-naltă răsare
Formând un tsunami pe ocean sau pe mare,
Un altul, zgâlţâie tare pământul din temelii!
Se năruiesc blocuri şi case peste oameni vii,
Ceilalţi, în panică strigă, şi doresc o salvare.

Inundaţii catastrofale, aduc pagube imense
Prin ploi torenţiale cu ruperi de nori, dense,
Parcă ne asemănăm cu lumea antideluviană
Care la vestirea lui Noe îl acuzau de şicană,
Necrezând că norii vor turna apele-n averse.

Se pare că trăim, zilele lui Lot, de întristare
Pentru nelegiuirile comise prin destrăbălare,
Când libertatea persoanei grav ameninţată
Era înfăptuită direct, fără a mai fi camuflată,
Moralitatea fiind terfelită, în acţiuni vulgare.

Se pare că trăim, nişte vremuri care vesteşte
Că istoria acestui pământ bătrân se sfârşeşte,
Crimele se ţin lanţ, nelegiuirile iau amploare,
Desfrâul şi-a atins apogeul, fără neruşinare!
Terra, merge-n declin, în care se prăbuşeşte.

Flavius Laurian Duverna

0

Realităţi de Toamnă

noiembrie 6, 2017

Realităţi de Toamnă

Frunzele verzi, ruginite
Peste lunca încă verde
Au format un covoraş
Ce e-atât de drăgălaş –
Pentru cel care îl vede
Cum se-ntinde pe imaş.

Frunzele verzi, ruginite
Numai freamătă în cânt;
Ne-arată zile de Toamnă!
Să le privim ne îndeamnă
La orice boare de vânt –
Cum ele cad la pământ.

Frunzele verzi, ruginite
Ne atrag luarea aminte:
Că verdele-ncet se trece!
Cu viaţ-astfel se petrece,
Nu poate fi verde-nainte
Tot omul, să ţină minte!..

Că şi omu-i, ca şi frunza
Care creşte şi-nverzeşte
Până-n vremea tinereţii…
Şi spre pragul bătrâneţii
El fără să vrea descreşte,
Ca şi frunza-ngălbeneşte.

Şi va fi-n această stare
Pân-l-a Domnului venire,
Când pe nori El va apare
S-aducă-n răscumpărare
Şi prea sfânta, întinerire
‘N viaţa cea nemuritoare.

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Realităţi de Toamnă