Intercer – Poezii si editoriale

Umple-ne sufletul și mintea,
cu lucruri frumoase, Doamne!
Lumina, bucuria și pacea,
să locuiască permanent în viața noastră,
chiar dacă mergem prin întuneric,
și suferința cu mâini rugătoare
vrea să ne înlănțuie.
Nu putem aduce alinare la atâta
durere și moarte ce ne înconjoară,
doar Tu poți aduce vindecare și
mângâiere…În mâinile Tale îi
așezăm pe toți, ai milă de ei și
salvează-i Tu…Noi trăim prin
minunile harului Tău. Mulțumire
și recunoștință pentru ocrotirea Ta,
dar și pentru toate câte ne dai
putere să suportăm…Nu ne lași
singuri, Ești lângă noi.
Să adunăm trandafirii minunați
ai vieții, chiar dacă ne înțepăm deseori.
Privim la Tine, la răbdarea, bunătatea
și blândețea Ta. Inima Ta e zdrobită când
vede suferința noastră. Ne încredem
în Tine chiar dacă nu înțelegem.
Știm că atunci când ceasul ceresc va sosi,
vei opri și vei nimici lacrimi, suferință
și moarte. Vom cânta biruitori, ne vom bucura
și ne vom închina cu laude, în sfântă
adorare…Nu putem să numărăm nesfârșitele și
minunatele Tale binecuvântări.
Tot ce putem să facem este
să Te rugăm să se împlinească
planul Tău cu noi, ne supunem și ne încredem
în Tine căci Tu știi mai bine totul.
Ne ascundem în Tine și cei din jur se vor
bucura și vor fi recunoscători
pentru că dragostea lui Dumnezeu
a ajuns la ei prin Tine! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Oceanul și ploaia, năprasnicul vânt,
prăpăd fac în cale, pentru unii mormânt…
Și smulg și dărâmă, distrug tot ce pot
iar apa tot crește, o poți trece înot.

O clipă-i enormă, veac noaptea e parcă,
ascultă cu toții, așteaptă să treacă…
O altă istorie s-a scris și s-a șters,
din nou de la capăt, nu-i oprire în mers.

Șuieră groaznic uraganul flămând,
mătură cu grabă țărmul în curând,
Peste continente atinge pe mulți,
pe cei prea bogați sau pe cei desculți.

Pe buze mai stă o rugă șoptită,
fragilă e viața dar cât de dorită…
A doua lor șansă ajunsă cu greu,
invită cu lacrimi – Veniți la Dumnezeu! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Privirile Tale duioase
se-opresc peste mine mereu,
Speranțele slabe rămase
Tu le întărești când mi-e greu.

Conduci drumul meu cum e bine,
supus când Te las să o faci,
Cărările aspre sunt line
aștept și mă-ncred chiar de taci.

Ai ascultat rugi nerostite,
ai împlinit ce n-am cerut,
Trecând prin încercări, ispite,
ascuns în Tine-au dispărut.

Vreau azi cu toată a mea ființă
să-Ți dau din suflet mulțumiri,
Și calda mea recunoștință,
laude-n fața-ntregii firi. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Prieten de nădejde,
și frate în credință,
Iosif zis și Barnaba,
levit cu elocință,

Gata de sacrificiu
el vinde și donează,
Slujind și-n mic serviciu,
având atenția trează.

Ogorul său în pâine
și haine se transformă.
Fă bine azi, nu mâine,
la morți n-au nicio noimă!

Când Saul în lucrare
chemat este de Domnul,
Singur Barnaba are
încredere în totul.

El vede mai departe,
aruncă în uitare,
Cruzimile lui Pavel,
întunecimi amare.

Îl ia și-l recomandă,
și-apoi rămâne-n umbră
Predând țel și comandă
pe calea grea și sumbră.

Când părăsi lucrarea,
Ioan Marcu de teamă,
Barnaba apărarea
îi ia și iar îl cheamă.

Pe cel căzut ridică,
acordă-i înc-o șansă,
Încrede-te și riscă,
roada va fi frumoasă!

Atunci când vezi succese
la alții, ca Barnaba,
Botezuri mari și dese,
nu invidia degeaba!

E-a Domnului lucrare,
și Duhul doar convinge,
Vorba mângâietoare
de har pe mulți atinge! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Când totu-i fierbinte,
pari pierdut în deșert,
Plantele s-au uscat,
speranțele pe sfert…

Iei plicuri speciale,
puse-n congelator,
răcorind sufletul,
briză ce-aduce dor.

Savurând amintiri,
viața ta – un drum greu,
Un copil, azi te miri,
pari timid mai mereu.

Clasa-ntâi o revezi
și puțin s-a oprit,
La liceu primul an
și lucrând ce-ai dorit.

Fericit și în alb
ai pășit în bazin,
Consacrând lui Isus
viața ta pe deplin…

În genunchi lângă ea,
mâinile tremurând,
Ploaie de har din cer
peste voi așteptând…

Primul prunc și apoi
celălalt când sosi,
Oare greu au zâmbit –
au fost țipete mii?!

Mai aparte-ai găsit,
pliculețe de-argint,
Experiențe cu El,
credincios biruind…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Eram un rob al Legii Sale,
când mă temeam în orice clipă,
Pedeapsa așteptam pe cale
și ascultam numai de frică.

El m-a schimbat apoi în fiu
și Îl iubesc atât de mult,
În preajma Lui mereu să fiu,
din dragoste azi Îl ascult.

Am devenit moștenitor
la crucea Lui și mult am plâns.
Iertat, primind har uimitor,
smerit, meritul Său am strâns.

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Soarele năvăli prin ferestrele sufletului,
cerul de azur nu avea nici cel mai mic nor,
Stelele erau parcă mai multe și abia
așteptau noaptea ca să-și etaleze strălucirea.

O melodie veselă răsări pe buze,
pașii ușori ca o plutire din floare în floare
săreau în ritmul inimii ce voia să se zbenguie.
Un zâmbet larg lumina fața salutând trecătorii.

Risipă de îmbrățișări prietenilor și cunoștințelor,
ignorarea micilor înțepături și comentarii
ale celorlalți. Nimeni și nimic nu puteau întuneca
clipele acelea fermecate și mult așteptate de bucurie…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Dezlănțuit și fără milă,
vântul cu ploaie și cu piatră,
Rupe trunchi, creanga cea fragilă,
speranța este spulberată…

Distruge tot ce-i iese-n cale,
colibă și-orice vietate,
Dorințe, vise de urcare
sunt praf sub ziduri dărâmate…

Atâta muncă e pierdută,
multă sudoare, trudă și chin,
Viață-n dureri, lacrimi și luptă…
Privește sus! E-un petic senin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

În pustia ispitirii,
Doamne, când ai flămânzit,
Ai rezistat la-ncercare,
la mântuiți Te-ai gândit.

Dincolo de slăbiciune
și de postul îndelung,
Ai biruit pentru mine…
ca în cer și eu s-ajung.

Printre cei cu haine albe
în fața lui Dumnezeu,
Fluturând ramuri de aur
ai văzut și chipul meu?
———————–
Clătinându-Te de groază,
implorând pe Tatăl Tău,
Suferința despărțirii –
Ghetsemani – un ceas prea greu…

Ce dezgustător păcatul
pentru Voi mereu a fost,
Numai Tu și nimeni altul,
ai plătit imensul cost.

Singur ai băut paharul
prea amar, de vină greu.
Prin credință vezi Cetatea,
sus pe ziduri sunt și eu?
————————-
Tu ai biruit rușinea,
insulte ce Te-au lovit,
Fără strigăte sau zbateri
Miel supus Te-au răstignit.

O prăpastie în beznă
s-a deschis în jurul Tău,
În cer porți par ferecate,
împrejur, cei ce fac rău.

Tatăl nu privi la Tine,
dar cu drag Te-nvălui.
Tot spre drepții din mulțime
gândul Tău și-atunci sui.

Întrebarea este cine
pe Noul Pământ vor fi,
Cei aleși să-i iei cu Tine…
Printre ei mă voi găsi?

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

File albe ca zăpada
se aștern în fața voastră,
Vrem să scrieți bucurie
pe drum de mătase-albastră.

Mână-n mână cu credință
și perseverând întruna,
Sprijin unul altuia pe cale,
ținta să vă fie una.

Fericirea dăruită
se întoarce strălucind,
Respect și apreciere
dragostea o reaprind.

Încrederea oferită
celuilalt la orice pas,
Face dorul ca să zboare
de la lucru pân acas.

Și în voi să locuiască
Mângâietorul Divin,
Regele vostru și Frate,
cerul de lumină plin!

Bogăția mult dorită
fie aurul credinței,
Hainele neprihănirii
și blândețea umilinței.

Veți găsi înțelepciune,
adevăr, bine, dreptate,
Ascultând Duhul ce spune,
urmând glasul Lui în toate.

Invitația-i păstrată
în Cuvântul Domnului,
Oaspeți dragi și fără pată
fiți la nunta Mielului! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie