Rondelul vieţii trecătoare

octombrie 18, 2018

Rondelul vieţii trecătoare

Oricâte zile-ar trăi omul pe pământ
Şi oricât de mulţi, ar fi anii vieţii lui
Prin îndurările sfinte-ale Domnului,
N-ar vrea a şti sfârşitul la mormânt.

Chiar de cunoaşte rostul în Cuvânt
N-ar vrea să sufere rolul extremului
Oricâte zile-ar trăi omul pe pământ,
Şi oricât de mulţi, ar fi anii vieţii lui.

Chiar de-i hotărât de Domnul Sfânt
Să-şi ia de drept plata blestemului
Vestită în auz, în grădina Edenului,
E greu, în dezbrăcarea de veşmânt
Oricâte zile ar trăi omul pe pământ,

Şi oricât de mulţi, ar fi anii vieţii lui.

Flavius Laurian Duverna
17 octombrie 2017

0

În lumea tăcerii

octombrie 17, 2018

Întuneric, liniște, odihnă
și doar tăcere.
Într-o clipă s-a deschis
o ușă nedorită.
Două mâini de înger
te-au tras înăuntru.
Ai vrut să o închizi
după tine
pentru totdeauna
dar nu s-a putut.
Rând pe rând
mergem în împărăția morții.
Ne-a rămas
semnătura invizibilă
a priceperii tale
pe multe lucruri
de care ne vom bucura
timp îndelungat.
Ai umplut masa
celor umili
și i-ai ajutat deseori.
Ai dăruit și
te-ai dăruit mereu.
Ai fost apreciat,
iubit, discutat
sau ascultat
de noi ceilalți.
Ne-ai sfătuit,
ne-ai avertizat,
ți-ai încheiat misiunea
chiar dacă
aveai multe proiecte
în minte.
Ai predat ștafeta.
Șiruri de mărgăritare
se preling în tăcere…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

0

Rondel de amintire

octombrie 16, 2018

Rondel de amintire

Dedicat familiei sorei Fănica
( Filip Alexandra )

Am întâlnit în anii tinereţii
Un suflet cântăreţ, pribeag…
Ce lăuda prin cântu-i drag
Pe Domnul, Creatorul vieţii.

De-atunci trecut-au ani şirag
Şi n-am uitat prin vălul ceţii,
C-am întâlnit în anii tinereţii
Un suflet cântăreţ, pribeag…

Cu vocea-i, atingea un prag…
Spre slava sfânt-a frumuseţii,
Ca roua-n zorii … dimineţii
’Ntărind pe orice suflet vag…
La fel ca-n şi-anii… tinereţii

Rămas-a un cântăreţ pribeag!

Flavius Laurian Duverna
16 octombrie 2018

0

Povestea frunzei ruginite

octombrie 15, 2018

Povestea frunzei ruginite

În zi de Toamnă, împlinită –
Printre nori albi ce-i risipeşte
O rază de soare-ncălzeşte,
Pe-un ram o frunză ruginită,
De-un fir ce-atârnă sprijinită,
Şi galeşă-n jur se-nvârteşte!

N-ar încerca să se desprindă
De ramura, purtată în ceaţă,
Căci roua-n orice dimineaţă
Venea în lacrimi s-o cuprindă,
Şi-n faţa-i verde, strălucindă,
Ea-şi cânta dorul ei de viaţă.

La suflul vântului, în adiere –
De-un firicel, stând agăţată
N-ar vrea de-a fi ultima dată,
Şi ea se-nvârte-n mângâiere,
Nu s-ar desprinde în cădere
De ramura ce-a fost purtată.

Parc-ar mai sta, şi-n răsucire
Şi-ntoarce faţa către soare
Cătând spre ultima salvare,
Dar firul ca de-argint subţire
Rupându-se… -n rostogolire
Confirmă startul de plecare.

Pământul reavăn o primeşte
În stadiul nou de-ncorporare
Spre-o altă viaţă prin redare,
După ce-n sol ea putrezeşte
Şi-n primăvară iar va creşte
Pe-o ramură-ncălzită-n soare.

Tot astfel, viaţa-i trecătoare –
Şi după ce vârsta-şi trăieşte
Ca frunza şi-omul rugineşte,
Fiind supus la transformare
Prin soarta lui cea muritoare
Ce prin Hristos şi-o înnoieşte.

Flavius Laurian Duverna

0

Eram Doamne, un păcătos

octombrie 13, 2018

Eram Doamne, un păcătos

Eram Doamne, un păcătos
Străin de viaţa cea curată,
Şi-n făr’delegi cufundată –
Dar Tu-ai privit la mine jos
Şi mâna mi-ai întins duios,
Şi viaţa mea a fost salvată!

Nu ştiu ce-ai văzut la mine
Când din genune m-ai ales,
Doamne-asta n-am înţeles
Ce-am însemnat pentru Tine
De m-ai salvat dintre ruine,
Şi-alături, de mine-ai mers!

Eram Doamne străin de Tine
Şi-n valul lumii… petreceam
Şi dragostea n-o cunoşteam,
Dar Te-ai aplecat spre mine,
Din valea morţii, m-ai cules,
Doamne-asta, n-am înţeles!

La cruce doar când am privit
La Jertfa-Ţi sfântă ce-ai adus
Prin Fiul Tău cel scump, Isus,
Iubirea-Ţi mare, Ţi-am zărit
Şi-am înţeles, c-am fost iubit,
Că har mi-ai dat, îndeajuns!

Şi nu-mi ajung, zilele toate
Spre-a prea-mări iubirea Ta,
Şi să vorbesc de dragostea,
Ce m-a iubit până la moarte
Purtându-mi multele păcate,
Ca viaţa veşnică, să-mi dea.

Flavius Laurian Duverna

0

Am plecat pe drumul Crucii

octombrie 13, 2018

Am plecat pe drumul Crucii

Am plecat pe drumul Crucii
La glasul sfânt al poruncii –
’N zorii scumpi,…ai tinereţii,
Când chemarea mi-ai făcut,
Când Cuvântu-am cunoscut
Doamne, din tumultul vieţii!

Când Ţi-am auzit chemarea
Cugetând, că-n alergarea…
Sunt pe drumul, al pierzării,
M-am întors să-Ţi pot urma
Prin Duh Sfânt, rău-a curma
Şi-având gândul, ascultării.

Din lumea,…şi calea-i largă
Prin hazarduri să m-atragă,
Prin lucruri ce-s trecătoare,
M-am despărţit în nădejdea
Întărindu-mă,-n încrederea
Că-mi eşti pavăză-n salvare!

Pe calea-Ţi sublimă, sfântă
Când inima-n har se-avântă
Paşii vreau să mi-i conduci,
Şi când sunt în strâmtorări
Doamne să merg în cercări,
Sub stindardul ‘naltei cruci!

S-ajung sus pân-la Jertfirea
Unde-ai răbdat răstignirea –
Lăsând tot ce-i rău în mine,
Biruindu-mi, firea întreagă –
Sufletu-mi, să Te-nţeleagă,
Duhul Sfânt să mă sprijine!

Puteri noi să-mi dea pe cale
‘N dorul spre culmi triumfale,
Şi-ochii minţii, să-mi lumine
Ca urcând pe-al crucii drum
Să nu mă-ndoiesc nicicum,
Să fiu Doamne…lângă Tine!

Flavius Laurian Duverna

0

Pastel de Toamnă

octombrie 12, 2018

Pastel de Toamnă

A venit Regina Toamnă în aura-i fermecată
Si aduce pretutindeni, mulţime de bucurii;
Fructe-arămii în livezi şi strugurii negri în vii
Aşteaptă culegerea, din recolta cea bogată
Care fiind bine îngrijită, pregătită este toată.

Toamna e-anotimpul, cel de aur în podgorii!
Oamenii vin să adune munca binecuvântată,
Ce au sperat în răbdare că va fi îmbelşugată,
Şi voia bună şi cântec, prilej sunt de veselii
De atâtea daruri multe, care le-aduc bucurii.

Şi ce multe bunătăţi, vor aduna în hambare
Cu inimi de bucurie, pentru-a anului rodire,
Ca nimic să nu rămână, neglijate-n risipire
Din al muncii rod trudit, în arşiţă şi sudoare
Ca să aibă din belşug pentru zile de iernare.

Ci cu-nţelepciune, printr-o mai bună-ngrijire
Şi reţete adecvate, pentru trup folositoare –
Cu mulţumire în suflet, în semnul de adorare
Domnului s-aducă slavă, închinare şi cinstire
Pentru ploi date la timp, toate bune la rodire.

Flavius Laurian Duverna

0

Lanțul de aur

octombrie 11, 2018

Lanțul de aur al iubirii
unește pe cei credincioși
în legături de părtășie
prin Tatăl și Hristos voioși.

O mărturie foarte clară
de unitate perfectă
e dată lumii în afară
când creștinismul o reflectă.

Căci numai dragostea curată
ne va uni cu Domnul drag
și mâini sunt strânse laolaltă,
cuvinte sfinte ne atrag.

Bunăvoință, politețe,
reală amabilitate,
dragostea știe să ne-nvețe
cum să trăim în unitate! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

0

Întâlnirea

octombrie 4, 2018

Se așezară în tăcere
pe bancă.
Gândurile lor se îmbrățișau
iar apoi se îndepărtau
unele de altele,
ca din nou să alerge
înapoi contopindu-se…
Mâinile lor strânse
una în cealaltă
lăsau un flux
de energie și căldură
să circule în ambele sensuri
de la o inimă la cealaltă.
Lângă ei natura se ofilea,
se usca, pierea, ca apoi
să revină la viață
verde, proaspătă,
plină de flori.
Stropii de ploaie,
fulgii de zăpadă
sau vânturile îi ocoleau,
căci adăpostiți sub o
umbrelă nevăzută
continuau să
rămână pe bancă
ea și el în tăcere
înconjurați de un cerc luminos
de iubire…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Comentariile sunt închise pentru Întâlnirea

De nuntă

septembrie 26, 2018

Cer senin deasupra,
mare foarte calmă
să vă însoțească
zi de zi!
Poduri de lumină,
viața fără teamă,
cale-mpărătească
până-n veșnicii!

Flori de bucurie
și de sănătate,
să culegeți veseli
tot mereu!
Fiți plini de răbdare
și de bunătate,
laude prin cânt
lui Dumnezeu!

Livezi înflorite,
grădini roditoare,
traiul plin de
ani strălucitori!
Mese-mbelșugate,
brațe primitoare
pentru cei umili
sau slujitori!

Cercetând Scriptura,
și la mulți vestită,
de Hrist vine dorul,
faptele i-atrag.
Camera de oaspeți
fie locuită
de Mântuitorul,
Frate bun și drag.

Firele de aur,
fire de iubire
țeseți în covorul
noului cămin!
Vise împlinite,
multă fericire,
să aveți de-acum
și-n veci! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Comentariile sunt închise pentru De nuntă