Intercer – Poezii si editoriale

DOAR OCHII
Sunt lucruri care nu se spun,
Doar vorbele, eu le adun
De te privesc mai bine înțeleg
Și din privire eu pricep…
Doar o privire, mi-e de ajuns
Și nu-mi mai trebuie răspuns
Căci în privire îți citesc și de departe
Căci ochii tăi sunt o deschisă carte,
În ochii tăi eu văd de mă iubești,
În ochii tăi eu vad de mă dorești,
De aceea, e de ajuns să mă privești
Cu ochii tu mie multe-mi vorbești.
Emilia Dinescu

 DE CE DOAR TU?
Tu ești mântuit și fericit, se pare,
Dar unde ți-s copii oare?!
Prin țări străine își făuresc palate,
Muncind și săvârșind grele păcate.
Oare de ce nu-ți pui nici o întrebare,
Cu sufletul de ce nu umbli-n depărtare,
Primești ce ei îți dau; sunt daruri scumpe,
De ce oare din piept inima nu ți se rupe?
De ce nu te gândești că-i ban murdar
Și de păcat mânjit e al său dar?

Tu ești mântuit și fericit, se pare
Dar inima din piept oare nu doare
Când în păcat al tău părinte moare
Și pare că nu are bietul, o salvare
Căci umblă prin bodegi și crâșme ades
Și în pahar el dă vieții un sens
Sau prin parcuri se distrează bârfind
Și cu vorba îl auzi ades lovind,
De ce nu te gândești că azi îi ai
Și trebuie să le vorbești mai des de rai?

Tu ești mântuit și fericit, se pare
Și aștepți, sperând să pleci în misiune, în lucrare,
În țări îndepărtate să vorbești de Isus,
Dar oare cum mai poți privi în sus,
Când ai vecini ce nu cunosc nimic
Și mor neștiind credința care o ai, ce ai citit,
Când ai colegi care nu știu ce crezi
Căci tu prea bine, poate, nu îi vezi,
De ce nu te gândești că azi e șansa ta
Să le spui tuturor, despre credința ta?

De ce doar tu s-auzi acest cuvânt,
De ce te crezi mai sfânt decât un sfânt,
De ce primești un dar, deși nu îl dorești,
De ce doar tu, doar tu vrei să trăiești?
Nu vei trăi și nu vei fi mântuit,
Dacă copilul tău n-aude din Cuvânt,
Dacă părintele ce te-a crescut muncind,
N-aude de Isus ce jertfa a primit,
De aceea crezi și cu credință spune
Ce nume porți și crezul tău anume.
Emilia Dinescu

GÂNDEȘTE
Ești mamă, gândește-te bine ce faci,
Căci fapta în urmă rămâne,
O vorbă de-o spui să n-o calci
Căci numai și numai de tine azi ține
Ce moștenire spre ceruri tu lași.
Și atât ți se cere, gândește-te bine
Și cumpănește de-i drept ce tu faci
Că-n ceruri doar dreptul cu fală rămâne,
Gândește de-i drept copii să-ți lași.
Emilia Dinescu

DACĂ N-AI FI TU
Doamne, dacă n-ai fi Tu și ar veni o furtună
Ne-am rupe, ne-am frânge, am fi distruși,
Dar Tu ne sprijini, pe vreme rea ca și pe bună,
Doar noi să vrem să stăm; ca puii lângă cloșcă strânși
Și Tu ne vezi, ne chemi și ne ocrotești,
Asupra noastră cu brațele deschise, binecuvântări reverși
Ca noi să știm, să credem că Tu ești
Al nostru Tată, și nu vrei ca să avem noi ochii plânși.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, te rog, mă iartă căci multe am promis
Și apoi, promisiunea s-a spulberat ca un simplu vis,
Eu am călcat promisiunea și ce am făgăduit
Pe Tine, Doamne, eu te-am înșelat și te-am mințit.
Nu merit nimic să am și nici nu îndrăznesc
Să mai privesc la Tine, amarnic mă căiesc
Căci m-ai iertat de vină, Tu, însuți m-ai spălat
Iar eu, fără sfială, din nou m-am întinat
Și am venit la Tine cu lacrimi mari, fierbinți,
Rugându-te Părinte, greșeala să mi-o uiți
Și-n a mea rugăciune, eu, multe am promis
Și am căzut, se pare, prea multe mi-am permis.
Emilia Dinescu

DORINȚELE NOASTRE
Ne dorim să escapadăm un vârf de munte
Sau ploaia, vântul pe noi să ne asculte,
Dorim prea multe, vrute și nevrute,
Nu știu dacă mai merităm atât de multe
Căci Dumnezeu ne-a dat și tot ne-a dat
Și ruga noastră El a împlinit când am strigat,
Dar de un timp, se pare că noi am uitat
Câte ne-a dat, deși nimic n-am meritat.
Emilia Dinescu

ÎNCREDINȚARE
Doamne, ai înviat și apoi te-ai înălțat,
Dar triști și singuri, Tu, nu ne-ai lăsat,
Trimis-ai Duhul Sfânt, s-avem Mângâietor,
Cat te așteptăm pe Tine, al nostru Salvator,
S-avem speranță în lume, să nu ne întristăm,
Atunci, când din ispită în greu păcat cădem
Căci Duhul de ne mustră, încă mai este har
Și lupta prin credință nu este în zadar,
Căci ai promis Tu, Doamne și este juruință
C-acel ce greu greșește, dar vine-n umilință
La cruce cu păcatul ce el l-a săvârșit,
Tu îl ierți, Doamne, sigur el este mântuit
Dacă de Tine ascultă și-n Tine se increde,
El are o casă în ceruri; și acolo tot ce vede
Este curat de-a pururi, nu este întinat
Căci tot ce ai atins Doamne, rămâne în veci curat.
Emilia Dinescu

RUGĂ DE MULȚUMIRE
Îți mulțumesc că mi-ai dat o grădină
Și-n ea, Tu mi-ai sădit cei trei bujori,
Te rog, trimite peste ele a Ta lumină
Să crească mari, cu Tine, a mele flori
Și întărește a lor rădăcină
În sfânt Cuvântul Tău și a Ta lumină,
Să crească mari bujori, cum Ție-ți plac,
Și voia Ta să fie-n tot ce fac
Prin Duhul Sfânt condu-i, căci mi i-ai dat
Să-i cresc și să-i învăț ce-i bine, ce-i păcat.
Emilia Dinescu

ÎNTREBĂRI
Doamne, cât de greu e să ne cerem iertare
De la cel ce groaznic l-am rănit
Și plângem, Doamne, cu lacrimi amare
Căci pentru noi, pe cruce ai murit.
Dar dacă noi pe Tine mereu te răstignim
Prin tot ce facem Doamne, prea mult te chinuim,
Cum m-ai poți oare pământul acesta să îl rabzi?
Și harul în dreptul nostru cât ai să-l mai lași?
Emilia Dinescu

DORINȚĂ PENTRU COPILAȘII MEI
Ca orice mamă, aș vrea c-ai mei copii s-asculte
Glasul divin; nu vreau să le dau sfaturi multe
Căci eu sunt om și-i omenește să greșești,
Poate mai mult, atunci, când binele-l dorești
Căci omenește și lumește un lucru îți pare bun,
De aceea, multe lucruri nu vreau să le spun,
Dar plâng, suspin și cad în rugăciune,
Ce nu le spun lor, Ție îți pot spune
Și vreau ca-n toate să faci cum dorești
Și pentru împărăția Ta prin mine Tu să-i crești
De aceea, un singur sfat am să le dau,
Să poarte cu credință în suflete ce au,
Cuvântul sfânt să învețe și voia Ta să facă,
Să meargă cu Isus, pe cale, să le placă,
Să aibă în gând dreptatea și-n față adevărul
Căci vei veni curând să-ți iei acasă poporul
Și-o veșnicie atunci cu Tine noi vom sta
Căci cei mai bun pe lume, doar Tu, lor le poți da.
Emilia Dinescu