Rondelul Refugiului

aprilie 20, 2018

Rondelul Refugiului

Dumnezeu, ne este Scut şi Soare
’N viaţa noastră pe acest pământ,
Şi-o Lumină prin scumpul Cuvânt
Ce ne îndrumează paşii pe cărare.

Când suntem supuşi la încercare
Sub furtuni mari cu vijelii şi vânt,
Dumnezeu, ne este Scut şi Soare
’N viaţa noastră pe acest pământ!

El este Cetatea noastră de salvare,
El ne este reazim şi refugiu sfânt!
Sub mânia-i grea şi-asupritoare –
A vrăjmaşului distrugător şi crunt,
Dumnezeu, ne este Scut şi Soare

’N viaţa noastră pe acest pământ!

Flavius Laurian Duverna
20 aprilie 2018

0

Centenar adventist dunărean

aprilie 20, 2018

O sută de-ani de așteptare
peste meleaguri dunărene,
Trecură-n zbor și grabă mare
prin generații gălățene.

Cutremur, foamete, război
voiau trei îngeri s-amuțească,
Prigoana adunase doi
ca rugăciunea să-și șoptească.

Vesteau mereu de revenirea
Domnului lor, când judecata –
Aspru final ia omenirea –
Vă pocăiți și să fiți gata!

Și mulți primeau porunca-a-patra
din Decalogul sfânt să țină.
Scriptura dragă ne e vatra,
izvorul nostru de lumină!

Când libertatea greu sosește,
cad zidurile de-ntuneric,
Cuvântul viu se tipărește,
în săli uriașe e puternic.

Galați-ul află închinarea
simplă, curată și-un Creator,
Iubirea Cerului în marea
jertfă pe cruce, Scump Salvator.

Lăsați tradiții, superstiții
și rânduieli ce n-au foloase,
Apostolii n-aveau icoane,
nici pentru morți slujbe pompoase!

De cine ascultați voi oameni?
De cine vă înfricoșați?
Schimbările în Legea sfântă
de ce ușor le acceptați?…

O nouă casă de-nchinare
se naște iute prin credință,
Betania cea primitoare,
pentru speranță locuință.

Capitalismul înflorește,
prosperitatea-i pentru toți,
Și adunarea se golește,
alții plecând lângă cei morți…

Puțini sunt azi așteptătorii,
dar jos stindardul n-au lăsat,
Privesc în sus, așteaptă zorii,
pe Prințul Vieții minunat.

Îți mulțumim Părinte veșnic,
de harul mult cel revărsat,
De laude doar Tu ești vrednic,
recunoștință ne-ncetat! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

0

Rondelul Liliacului înflorit

aprilie 17, 2018

Rondelul Liliacului înflorit

Cu primăvara-n verdea-i revenire
Şi Liliacu-nmiresmat ce a înflorit;
În inimi dorul cel sfânt s-a trezit
Pentru a Domnului scumpă iubire.

Dorinţa dulce-n marea primenire
Şi-n suflete a-ncolţit şi-a răsărit,
Cu primăvara-n verdea-i revenire,
Şi Liliacu-nmiresmat ce a înflorit.

Astfel, te cuprinde dorul de trăire
Şi dragostea în toate de a fi-nnoit
Dup-un Model ceresc desăvârşit:
Al Domnului, ce S-a adus Jertfire
Cu primăvara-n verdea-i revenire,

Şi Liliacu-nmiresmat ce a înflorit.

Flavius Laurian Duverna
17 aprilie 2018

0

Haină roz

aprilie 12, 2018

Cel mai frumos salon de modă
s-a deschis.
Se poartă alb sau roz,
galben ori violet.
E peste tot
verde din Paradis.
Pasul grăbit se-oprește
plin de-uimire.
Edenul e iar pe Pământ?
Într-o grădină-i
multă strălucire –
Magnolia are un roz veșmânt…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

0

A înflorit, în colţul curţii, Liliacul.

aprilie 12, 2018
Tags: ,

A înflorit, în colţul curţii, Liliacul

A înflorit, în colţul curţii, Liliacul
Şi-n aer, parfumul s-a împrăşiat
Şi pajiştea în verde s-a-mbrăcat;
În lan de grâu s-aude pitpalacul,
Iar pe câmpie totu-i de-admirat
Şi-oriîncotro priveşti, e minunat!

În aerul cel proaspăt’nmiresmat
De cum în zori apare dimineaţa,
Pluteşte-un puls chemând viaţa,
Căci codru-n freamăt deşteptat,
Spre soare-ntoarce-nfrunzit faţa
Şi-n razele-i de aur piere ceaţa.

Şi-atâtea flori, aduce primăvara
Cu-a ei prezenţă falnică şi gravă
Ce primeneşte vesela dumbravă!
Şi de cu zori de zi şi până seara
Ca vântul care suflă peste pleavă
Se-mprăştie mireasma lor suavă.

Şi peste toate, Liliacul străjuieşte
Cu-a sa mireasmă făr-asemănare
Ce umple sufletele-n dorul mare,
De parcă viaţa altfel se trăieşte –
În ambianţa zilelor când înfloreşte
Sub grija sfânt-a Forţei Creatoare.

Flavius Laurian Duverna

0

O, ce Primăvară… dulce!

aprilie 11, 2018

O, ce Primăvară… dulce!

O, ce Primăvară… dulce
În verde-a trezit natura,
Tresăltând toată făptura
‘N bucurii sfinte ce-aduce
Punând viaţa la răscruce,
Ca să nu-i întreci măsura!

Căci ea peste tot răsare
Sfidând lunga-i adormire,
Răspuns acum la trezire
Sub razele calde de soare
Ce-aduc viaţa-nnoitoare
Prin dulceaţa sa-n trăire.

Au înflorit, pomii-n livezi
Şi peste mândrele câmpii
Se-aud cântări de ciocârlii
Prin triluri ce te minunezi,
O clipă stând să meditezi
Cum se succed în armonii.

De-atâta artă-n măiestrie
Spre slava Celui Creator,
Când se înalţă lin în zbor –
Cântându-I sacra simfonie
Preludiu pentru veşnicie,
Apare-n suflet sfântul dor.

Flavius Laurian Duverna

0

Pastel de Seară

aprilie 9, 2018

Pastel de Seară

Când soarele-apune, pe cer stelele-apar
Şi luceferii scânteind, ca diamante răsar,
Încununâd măiestria, pe care-o priveşti
O, minunându-te, de-atâţia aştri cereşti
Cum tăcuţi îşi urmează veşnicul itinerar!

Toată bolta cerului e-n lumini presărată
Şi dau nopţii feerice frumuseţea creată,
Prin puterea divină ce-a ţesut Universul
Pătruns de mistere de-a le afla înţelesul
Cum contribuie toate, la gloria-I arătată.

De-i farmec în noapte, dorul te cheamă
Să-i priveşti măreţia la care să ei seamă,
Cum Domnul creatu-lea, din a Sa voinţă
Cu legi-nzestrându-le, de-a sta în fiinţă
Şi astfel prin veacuri puterea-I proclamă.

Şi veşnice fi-vor, din tot ce-a fost creat
De Dumnezeul etern, în care e revelat –
Ca singurul dând viaţă lumilor existente
Ce-L mărturisesc, prin minuni prezente,
Miracole scumpe, în veacuri de cercetat.

Flavius Laurian Duverna
09 aprilie 2018

0

Rondel Vizionar

aprilie 8, 2018

Rondel Vizionar

Motto: Mat. 27, 19

Avut-a vis în noapte, soţia lui Pilat,
Despre Isus, şi-a Lui neprihănire –
Şi l-a rugat să-I ofere-a sa ocrotire
Căci El, de moarte, nu e vinovat.

În ceasurile acelea ea s-a tulburat
De-atâta ură şi cumplită-mpotrivire;
Avut-a vis în noapte, soţia lui Pilat,
Despre Isus, şi-a Lui neprihănire.

Prin cercetarea sa… el a-ncercat
Să-I ofere… protecţie şi ocrotire,
Să-L scape, de la vina-n răstignire…
Şi în final, el mâinile şi le-a spălat –
Avut-a vis în noapte, soţia lui Pilat,

Despre Isus, şi-a Lui neprihănire!

Flavius Laurian Duverna

0

De-aş fi fost un Trubadur

aprilie 5, 2018

De-aş fi fost un Trubadur

De-aş fi fost ’n-această lume
O! Un trubadur al pribegiei
Cu-o liră-n culmea veseliei,
Aş fi fost mare cu-n renume
La Domnul fără orice nume,
Neştiind ce-i harul bucuriei
Pe calea sfântă, a veşniciei.

De-aş fi fost, în largul lumii
Cântând pe rimele-armoniei
Ce-adună lauri ai mândriei
Păşind peste ţărâna humii,
M-aş fi stins, ca şi cărbunii
Sub ploaia-n vântul vijeliei
Pe calea sfântă, a veşniciei.

De-aş fi fost mare cântăreţ
Mulţimile să strâng la mine
În adunări de farmec pline,
S-audă cântecu-mi măreţ
Dar fără Slava cea de preţ,
Pierdut aş fi fost în suspine
Prin alergări, pe căi străine.

N-aş fi fost nimic sub soare
În viaţa mea sub harul sfânt,
Sub Jertfa-n Noul Legământ
În lumea aceasta trecătoare,
Chiar dacă Jertfa salvatoare
A luminat pe-acest pământ
Prin străluciri pline de-avânt!

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru De-aş fi fost un Trubadur

Răsplătire

aprilie 5, 2018

Răsplătire

Aici, la noi, din cerul Sfânt
La Tatăl fiind al Său Cuvânt
Tu ai venit, Isuse Doamne
Ca să-ntăreşti un legământ,
Şi ai trăit pe-acest pământ
Ca-mplinitor al multor taine!

În loc de imnuri şi-Osanale –
Prin cântări sfinte triumfale
Cum îngerii Te peamăreau,
Ducând ecou în lumi astrale,
Te-au sufocat dureri şi jale
De oameni cruzi ce Te urau!

În cer ai fost cu Dumnezeu
La stadiul scump de apogeu
Pe al Său scaun de domnie,
Şi-nveşmântat în curcubeu
La dreapta Lui, erai mereu,
Etern din scumpa veşnicie!

La noi, ai fost Omul durerii
Supus sub puterea tăcerii,
Străin, şi-n seamă nebăgat
Fără-a prmi votul încrederii,
Dar Tu ai dus jugul poverii
Al lumii de sub greu păcat!

În cer erai Etern Cuvântul
Creând şi cerul şi pământul;
De la-nceput cu Dumnezeu,
Acel ce-Şi ţine legământul
Eşti Forţa care-i dă avântul,
Din veacuri veşnice mereu!

La noi, ai fost Cel neprimit
În corp uman când ai venit
De cei ce nu Te-au înţeles,
De cei ce Te-au batjocorit
Şi tot mereu Te-au urmărit,
Şi către moarte au purces!

În cer, erai Conducătorul
Voinţei Sfinte Împlinitorul
Peste oştirile de îngeri mii
Ce Îl măreau pe Creatorul!
La noi, ai fost tulburătorul
Celei mai crunte împărăţii!

Bolnavii când I-ai vindecat
Şi-ale lor gemete ai sistat
În boalele grave ce-aveau,
Şi morţii plânşi, ce-au înviat
Şi pe cei dragi i-au bucurat,
Erau dovezi, ce Te-acuzau!

O, ce legi Romane ai violat
Şi ce prescripţii le-ai călcat
Când tuturora făceai bine?
La ce răscoale-ai instigat
Când bolnavi i-ai vindecat
Alinând mamelor suspine?

Când orbilor le dai vedere
Turnând în inimi mângâiere,
Când la cei surzi le dai auz
Şi celor slabi, le dai putere
Şi-i liberai de-orice durere,
Ce legi călcai, făcând abuz?

În cea mai acerbă cruzime
S-au răzbunat cu asprime,
Te-au urmărit prin răutate
Răsplătindu-Ţi pentru bine
În conjurări crude şi haine,
Cu duşmănia pân-la moarte.

Te-au prins noaptea şi legat
Şi sub Pilat, Te-au judecat
Măcar că dovezi n-au găsit
De partea de-a fi fi învinuit,
Din ură, Te-au condamnat
Pe cruce-n Calvar, răstignit.

Flavius Laurian Duverna

Comentariile sunt închise pentru Răsplătire