Intercer – Poezii si editoriale

“Apoi voi sa chemati numele dumnezeului vostru; si eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va raspunde prin foc, acela sa fie adevaratul Dumnezeu. Si tot poporul a raspuns, si a zis: “Bine!”

ACTUL – VIII-a- “Marea Minune de pe Muntele Carmel”

Ilie, Tisbitul, era unul din locuitorii Galaadului, si i-a zis lui Ahab:
“Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu.”
Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: “Du-te, si infatiseaza-te inaintea lui Ahab, ca sa dau ploaie pe fata pamantului.
Ilie Tisbitul s-a apropiat de tot poporul, si a zis: “Pana cand vreti sa schiopatati de ambele picioare? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa El; iar daca este Baal, mergeti dupa Baal! Poporul nu i-a raspuns nimic.”

Porunca data de Ilie Tisbitul lui Ahab, imparatul lui Israel a fost executata intocmai de coroana imparateasca condusa de Ahab si Izabela. Amandoi au lucrat cu maini puternice si chiar au folosit o inteligenta remarcabila. Ca sa aduci un popor intreg pe muntele Carmel nu este usor. A fost mai degraba o actiune de manager imparatesc pe care Ilie nu ar fi putut sa o realizeze de unul singur. Asa ca Dumnezeu a folosit cu aceasta ocazie coroana regala, si aceasta si-a facut datoria. Este foarte interesant ca Ahab si-a convins regina sa-l ajute la acest plan ce parea mai degraba o razbunare a Izabelei pe Ilie Tisbitul. El, Ilie, era raufacatorul din Israel ce a demonstrat ca ce spune Dumnezeu prin el se implineste. Izabela vroia cu aceasta ocazie decapitarea lui Ilie in fata intregului popor. Poporul era martor.

Sa aduci zeci de mii de oameni, peste 800 de profeti ai lui Baal si ai Astarteei, plus sute de garzi de corp pentru cortegiul regal, plus mancare, bautura, si tot ce cuprindea o asemenea adunare de simbol, nu era simplu ca business de organizare si desfasurare a unui program iesit cu totul din comun. Un management
ce a lasat o impresie cu totul deosebita. Tot programul s-a desfasurat intr-o liniste deplina deoarece era intre viata si moarte, iar criza de apa a adus poporul la o rabdare si suferinta maxima. Apa se vindea cu ulciorul iar hrana era scumpa si nu era deloc aproape, iar poporul era in stare de orice. Nu mai era siguranta de altadata a individului iar colapsul apei era teribil. 30 de zile putea un corp uman sa traiasca fara apa daca era puternic fizic; daca nu, murea prin deshidratare.

In aceste conditii s-a desfasurat marea demonstratie Divina de pe muntele Carmel. In ce a constat aceasta demonstratie, imaginatia noastra de natura umano-pacatoasa lasa de dorit, dar vom incerca prin Isus sa repunem in cuvinte marea Binecuvantare de Iubire si Speranta a unui popor ales de Cel din Ceruri, ce a ajuns in pragul suferintei datorita: neascultarii, incapatanarii, trufiei pamantene, mandriei si scaldarii sufletului lor in apele murdare si pline de pacate ale Baalilor si Astarteei din vechiul si indepartatul Orient al Antichitatii. Carmelul era plin de fiinte umane si puteai vedea oameni bogati, saraci, militari, homo si lesbiene, batrani in numar mare, strajeri ai curtii regale, functionari si demnitari superiori, ai imparatiei, vaduve si orfani, amaratii din popor si copiii, viitorul lui Israel.

Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul, si a zis: “Pana cand vreti sa schiopatati de amandoua picioarele? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa El; iar daca este Baal, mergeti dupa Baal ! Poporul nu i-a raspuns nimic.” Cand Ilie s-a ridicat ca unul singur si si-a indreptat pasii spre popor si a spus cuvintele de mai sus, poporul a luat o pozitie de aducere aminte, ca pe vremuri cand Moise vorbea cu Dumnezeu iar apoi Moise vorbea poporului ce a spus Dumnezeu. Se pare ca poporul s-a trezit iar tacerea lui de mormant seamana a regret cu manie, seamana o atitudine intre viata si moarte, seamana o lupta intre inima de granit a poporului adus in idolatrie si o parere de rau amestecata cu frica si teama de ce a facut pana la Carmel. O tensiune generala naste o speranta

Ilie proorocul acelor vremuri a zis: “Eu singur am ramas din proorocii Domnului, pe cand prooroci ai lui Baal sant 450 (patru sute cinci zeci). Si Ilie porunceste din nou, deoarece desi era singur el conducea ostilitatile, si tot el domina Carmelul prin pozitie, statura, voce si putere de la Cel Sfant. “Sa ni se aduca doi junci. Ei sa-si aleaga un junc, pe care sa-l taie in bucati, si sa-l puna pe lemne, fara sa puna foc. Si eu voi pregati celalalt, si-l voi pune pe lemne fara sa pun foc.” Tot poporul asculta cu toata atentia si era atat de captivat de aceasta scena unica ca a uitat si de foame si de sete. Unii dintre ei vedeau cu uimire cum un singur om, Ilie, domina conflictul iar altii vedeau ca o adevarata speranta aceasta intalnire intre un popor condamnat mortii pacatului si un prooroc ce a ramas statornic la principiile Celui Prea Sfant.

Ilie Tisbitul a zis din nou: “Apoi voi sa chemati numele dumnezeului vostru; si eu voi chema Numele Dumnului. Dumnezeul care va raspunde prin foc, acela sa fie adevaratul Dumnezeu. Si poporul a raspuns, si a zis: BINE !”
Ce putere data din Cer unui prooroc, ce forta de a captiva prin cuvinte simple un popor in agonie si suferinta spirituala, ce sarcasm cutremurator imbinat cu o noua si teribila cutezanta sa afirmi ca un popor intreg schioapata de ambele picioare. Ce curaj imbinat armonios cu putere de la Dumnezeu ca Dumnezeul Cerurulor este Viu, nu mort. Ilie nu accepta decat acel Dumnezeu ce va raspunde prin foc dar, nu pus de om ci de Dumnezeul care te increzi, speri, te rogi, aduci jertfe, te inchini inaintea lui, si numai acela poate fi Viu si Nemuritor.

Poporul a raspuns cu durere, manie, bucurie trecuta prin agonie si extaz, cu inversunare de o rautate demonica datorita demonilor ce cuprindea firea lui pamanteasca, cu ura fata de tot ce se intampla, cu aceea asteptare de lunga durata pentru o viata normala cu paine si apa. Prin raspunsul lui, poporul Israel a ajuns la capatul rabdarilor iar multimea demonilor reflectata pe fata proorocilor lui Baal capata conotatii speciale in activitatea lor de servitori fideli ai lui Satana. Acordul acestui popor Israel, fara o carma spirituala, isi da cu presupusul si in situatii de criza. Omul din acel popor a actionat ca o fiara salbatica infometata de hrana si apa. Faptul ca rabdarea a atins culmi nebanuite, Dumnezeu isi arata puterea in asemenea conditii ca omul sa creada nu de frica ci de Iubirea Lui cea Mare.

Poporul Israel a uitat de minunile savarsite de Marele Eu Sunt cu el in decursul Istoriei lui pe acest pamant. A uitat de Eliberarea din Egipt, de trecerea Marii Rosii, de Mana Cereasca ca hrana buna si curata, de apele datatoare de viata din stancile de odinioara, a uitat de Legea Divina, de marile invataturi ale Decalogului, de Reforma Sanitara data de Dumnezeu prin Moise si mai presus de toate, marile binecuvantari in decursul drumurilor sinuoase ale vietii lor, cu toata neascultarea lui de Dumnezeul Cel Adevarat. Dar acum acest popor este plin de idolatrie iar Ahab si Izabela au tarat acest popor in lanturile teribile ale Baalilor si Astarteei. Cu ochii holbati de mirare la ce spune Ilie, si mai ales captivati de tot ce se intampla pe muntele Carmel, multimea variata ca natiune a poporului Israel asteapta ceva si anume: ori, decapitarea lui Ilie, ori o Mare Minune.

In numarul urmator ACTUL – VIII-b- “Marea Minune de pe Muntele Carmel.”
Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.

Anunt pe cititorii mei ca pe Intercer, Cronica Ideilor, apare pe un nou site:
https://intercer.net/blogs/poeziisieditoriale/

Alt site unde veti gasi Cronica Ideilor, completa din anul 2006-2007-2008-2009,
intr-o prezentare grafica de exceptie este:
http://www.azsmrebenezer.net

Alt site unde veti gasi “Portfoliul arhitectului”, Gheorghe Petrescu, este:
www.gheorghe-petrescu.net

Azi Decembrie 19 – 2009, orele 12:25 pm, Washington, DC.,
Capitala Balaurului American.

Filed under:
Cronica ideilor by arh. Gheorghe Petrescu