CRONICA IDEILOR – CULORILE MUZICII ADVENTE
“Laudati pe Domnul! Lauda, suflete, pe Domnul!”
Marele poet german F. Gothe spunea: “Arhitectura este muzica sapata in piatra.” W.A.Mozart afirma: “Natura reprezinta oceanul coloristico-muzical al artei.”
Traim intr-un spectru cromatico-dinamic ca imagine, arogant si pervers ca text, intr-un continut de arta literara, dar fascinant zic unii, in ritmurile diabolice ale unei muzici confuze, fara clarviziune, fara o coloana vertebrala bine inchisa si elastica la orice soc ritmic, cu urlet de fiara salbatica. Este vremea muzicii in lumina ei electronica cu schimbari de directii bruste, cu linii cuneiforme pentru o lume dementa in adevaratul sens al cuvantului, pe o scara valorica pe care nu se poate citi decat dezmat si perversitate de om modern al secolului nostru. Cu un statut demential, ce numai creaturile contemporane ale asa zisei civilizatii moderne o spun, cad prada raului sapat cu migala in structura timpului si a spatiului creativo-muzical, al sfarsitului de final al istoriei omenesti.
Spectrul cromatico-muzical al culorilor muzicii adevarate are istoria lui prin evenimente ce au stat la baza formarii limbajului muzical in decursul veacurilor. Lumina astrala de pe muntele Sinai imbinata muzicalo-vizual prin tunete, fulgere si un nor gros pe munte au constituit, emblematic, Puterea Creatorului manifestata cu ocazia sarbatorii Divine a primirii de catre poporul Israel a Decalogului Celor 10 Porunci. Muzica trambitei cu aceasta ocazie rasuna cu putere in linii armonice cu totul aparte. Imaginile apocaliptice transpuse prin culoare de foc, imbinate cu trasnete de mare forta, dadeau un dinamism aparte Marelui Spectacol Divin. Spaima creaturii omenesti a inchis spatial cantecul de bucurie cereasca la primirea Legii Divine. Facem un salt istoric peste veacuri si sa privim spatial noaptea de exceptie a nasterii lui Isus pe planeta Pamant. A aparut mai intai lumina cereasca a spatiului de pe dealurile Betleemului de alta data. Cerul si pamantul s-au unit prin cantec si lumina cereasca ce impreuna cu oastea cereasca de ingeri au scos strigate de bucurie pentru nasterea lui Isus, Adevaratul Mantuitor al Neamului Omenesc. Corul ceresc prin cuvintele: “Slava lui Dumnezeu in locurile prea Inalte, si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui,” au dat un efect de lumina si sunet. Muzica aceea era Divina, iar pastorii se minunau ca lor le-a fost dat sa vada un spectacol de cea mai inalta tinuta orchestralo-coristica a slavei ceresti prin cantec si bucurie de natura Divina.
Am evoluat, am introdus electronica sunetului si mai presus de toate am putut creea orice fel de sunet, intr-o armonie precisa matematic ce da culoare expresiva partiturii muzicale moderne. Numai ca idolii muzicii de azi au patruns si in Biserica Adventa. Culorile de altadata ale unei muzici dinamice de lauda la adresa Creatorului au fost preluate de prelucrari straine ce vin in contradictie cu Crezul Advent. Interpretari usuratice, pe ritmuri de percutie pertinenta, au creeat un cadru monden si suav de muzica usoara pe text religios. Apoi partea armonica a instrumentului de baza, pian sau orga, pare a te duce in eroare deoarece imbogatirea excesiva a armoniei pune in deruta partea melodica. Te trezesti ca pianul nu a terminat “floricelele armonice”, si masa bisericii ataca alt text muzical. Ca sa nu mai spun ca proiectarea textului fara partitura muzicala aferenta
nu mai raspunde la sincronizarea textului cu partea melodica. Comoditatea de origine Romana, imbinata cu lenea de a solfegia o partitura muzicala, duc la interpretari defectuase d.p.d.v. muzical. Am spus si o mai spun: Toti membrii bisericii Advente trebuie sa stie sa citeasca (solfegieze) partitura muzicala a cantarilor din cartea de Imnuri. Dupa 20 de ani de eliberare comunista, chiar nu santem in stare sa studiem pentru noi toate partiturile muzicale din cartea de Imnuri?
Avem atatea posibilitati astazi in a canta si solfegia corect o cantare, ca parca iti vine sa tai in carne vie. Poti invata singur, numai sa vrei. Lenea romaneasca e cucoana mare taica, asa ca, nu mai venim la Biserica cu cartea de cantari cu note ca o afiseaza “sclavii” de la Media. Apoi, nu ma intereseaza sa solfegiez ca eu cant asa cum pot. Gresit, si nimeni nu e obligat sa-ti asculte lenea neputintei tale. Pai, daca nu ai ureche muzicala, cel putin invata sa solfegiezi si atunci vei vedea diferenta intre cantatul tau dupa urechea ta neperformanta si cantatul tau dupa “note” tot cu aceeasi ureche fara performanta. Eu am studiat pianul la Scoala Populara de Arta din Cuza Voda, Bucuresti, trei ani. Dupa trei ani de studiu, mi s-a deschis mintea fantastic. Dumnezeu zice ca
“Eu te Invat sa canti, dar fa si tu un efort in a invata sa solfegiezi.” La biserica se vine cu: Biblia, Lectiunea si Cartea de Cantari ( aceea cu note ), ca sa canti cat mai corect.
Nu vrei, treaba ta, dar nu mai avea pretentia ca vreau sa mi se cante piesa X sau Y, caci eu nu pot. Fals, si aceasta meteahna este cuibarita de mult in “scumpa si preacurata” noastra Biserica Advanta de Ziua a Saptea. Daca toata Biserica ar sti sa cante dupa “note” muzicale am avea comunitati corale de toata frumusetea. Deci, stimati frati si surori la sapat in campia muzicii. Trebuie data laoparte acea nestiinta in a citi o partitura muzicala, apoi sub indrumarea unui frate sau sora ce le are cu muzica, se va explica si partea armonica pe cele patru voci. Stiu ca e de lucru, dar decat sa barfesti pe unul si pe altul mai bine inveti o noua melodie de cantare, “DUPA NOTE”, nu dupa ureche ca Barbu Lautaru.
Programele muzicale in lumea noastra Adventa lasa de dorit. Majoritatea Comunitatilor noastre Adventiste de Ziua a Saptea NU au imaginatie in a concepe un program muzical. Este o arta creativa in a intocmi o schema de imbinare armonica intre partea literara sub forma poetica, proza, dialog sau monolog, si partea muzicala, instrumentala, corala, voce, etc. Trebuie sa existe un echilibru intre compartimente. In cele trei Diaspore a inceput sa apara balbaiala la amvon. De ce ? Tanara generatie nu stapaneste Limba Romana. Nu o stapaneste ca mamica si taticul lui/ei, le-au spus sa uite Romana si sa invete numai Engleza, Spaniola, Germana, Franceza sau alta limba din tara de “imigratie”. Total gresit. Pustiul si pustoaica trebuie sa stapaneasca bine Limba Romana, iar maria lor “PARINTII” sa inteleaga ca a sti o limba in plus inseamna o noua treapta mai sus decat fata de cel din tara unde ai “imigrat”. Si atunci sa vezi ce programe muzicale se pot imagina. Imbinarea intre a sti sa reciti o poezie in Limba Romana, sa interpretezi un monolog, sa citesti un Psalm sau sa prezinti o lucrare de stiinta, tehnica, arta, filozofie ( gen Edi Constantinescu ), sport, medicina, si lista poate continua, nu face decat sa ridice nivelul compozitional al programelor din Biserica de care apartineti ca membru sau prieten de adevar. Sunt lucruri marunte, dar adunate toate la un loc dau acel farmec de inteligenta adventa si de satisfactie spiritualo-personala ca ai contribuit si tu, fie tanar sau batran, la un program din Biserica ta.
In concluzie, vreau sa spun ca fara un efort din partea TUTUROR din Biserica, nu se pot face minuni. Toata Biserica trebuie angrenata intr-un program de comunitate. Numai asa inveti sa comunici, sa sti sa inviti pe cineva, sa vorbesti cu cineva despre mantuire si Jertfa lui Isus, etc. Numai asa vor aparea acei MUGURI ai “Culorilor Muzicii Advente.” Daca Biserica nu lucreaza, ea va MURI intr-o buna zi datorita nepasarii tale si ale mele. Pe de alta parte, apar schimbari noi in viata aceasta moderna, si pentru a fi in pas cu timpul trebuie sa studiezi zi de zi. Altfel vei fi depasit de timp, vei ramanea in urma si vina va fi numai a ta. Lucreaza cat e ziua, va veni o noapte sau o zi cand vei auzi un glas care va zice din nou: “S-a Sfarsit”. “Esti pregatit ?” Vei fi pregatit pentru ziua aceea mareata ? Iata, Eu Vin Curand ! Vino Doamne Isuse in veci de veci, Amin!
Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.
