Cărămizi
De vrem sau nu, tot construim,
Cu fiecare zi ce trece,
Colibă mică ori castel,
Sau caracter de nota zece.
La materiale – obișnuite,
Oferta e foarte variată,
Cele de preț sunt greu găsite,
Se sapă – adânc în munți de piatră.
Unde e locul de-amplasare?
Pe munte, pe nisip să fie?
Alegi ușor, la întâmplare?
Ce-ai așezat la temelie?
Vai, ce construcție insolită!
Lemn, fân, ici colo nestemate,
Trestie cu-argint este unită,
De stropi de aur sunt urmate!
Asta numești tu chibzuință
Și socotești că-i libertate?
Astfel arată – a ta ființă,
Firesc și sfânt amestecate?
Ai folosit dreptate oare?
Curaj, răbdare-n încercări,
Și-n cele bune cumpătare?
Un țel privești mereu în zări?
N-ai vrea să chemi azi un Constructor,
S-așeze totul cum e bine?
De ești supus și-ascultător,
Va face un om nou din tine!
Floare de colț
