De câte ori…
De câte ori pe cale,
Prea mult ne-am abătut,
Dar mâna iubitoare,
Ne-a fost tărie, scut.
Din valuri sau din groapă,
Din praf sau din noroi,
Același braț ne scapă,,
Căci este lângă noi.
Explozie de cuvinte,
Și chipul încruntat,
O lacrimă fierbinte,
Le schimbă imediat.
De câte ori iertare,
Din cer am implorat,
Dar Domnul vrea schimbare,
Nu viață în păcat!
O haină nouă, sfântă,
Un suflet iubitor,
O inimă ce cântă,
Doar laude cu dor.
Răbdare, bunătate,
Pe drumul suitor,
Adesea presărate
Oricărui muritor.
De câte ori din ceruri,
Cerut-am un răspuns,
Același Glas de-a pururi –
Harul îți e de-ajuns!
Atât de blând ne cheamă,
Domnul Isus Hristos,
Să mergem fără teamă,
De-i drumul greu, spinos.
Să trecem cu credință,
Prin arșiță sau nor,
Amară umilință,
De bun semănător.
De câte ori povara,
Luat-a pentru noi,
Și-asupra Lui ocara
Căzu prea crunt apoi…
Mormântul nu-L oprește,
Pe Bunul Creator,
Acum în cer slujește
Duios Mijlocitor.
Dorim cu nerăbdare,
Noul Ierusalim,
Cu Fratele mai mare
În cer cu toți să fim! Amin!
Floare de colț
