In apus
ÎN APUS
Cărări troienite-s toate…
Înăltimi împovărate…
Urme ce-s pierdute-n nea
Noapte grea…
Nu-i nici cânt ‘n-amurg
Şi stele?
Parcă s-au ascuns şi ele…
Nu-i nici umbră călătoare
Protectoare…
Scâncet doar sub gheaţa care
Cerne… cerne înserare…
Poposind de oboseală
Cu migală bate, bate
‘N poarta timpului o-ntrebare:
Cine oare să aprindă
O colindă de-mpăcare
Nu sub grindă, ci rostire
Veste bună de iubire?
La apus de an ce-i dus
La hotar de an ce vine
Ai avea ceva de spus?
Noapte grea… o fi din urmă
Cea din urmaănoapte-a lumii?
Îngerul mai ţine, cât?…
Cele patru vânturi încă…
Cine oare, cin’ să meargă
Cine oare, cin’ să şteargă
Lacrimi strânse în suspine?
Noapte grea… mai grea se lasă
Cine oare, cui îi pasă
Oi, mieluţe, mieluşei
Dacă-s tot în turmă, ei?
Să aducă şi să ducă
Cine oare veste bună de-mpăcare?
Anisoara Enea – Roman
