Marea Galileii
februarie 12, 2012
Același țărm te-mbracă,
Și-n cer aceleași stele,
Frumoasă dar săracă,
În gândurile mele.
În undele albastre,
Din proaspete izvoare,
Porți dorurile noastre
Spre Ființa Creatoare.
Martor tăcut în noapte,
În zori de zi, amiază,
Ai ascultat voci, șoapte,
Ce nu se mai păstrează.
Nici urmele pe ape,
Sau mrejile cu pește,
Doar vântul e pe-aproape,
Obrazul ți-l lovește.
Atingeri răcoroase,
Sunt apele-ți curate,
Alți ucenici vor coase,
Năvoadele azi, poate.
Și ei cu drag ascultă,
Îl văd pe-Nvățătorul,
Doar prin credință multă
Și-astâmpără tot dorul.
Și pare-aievea, iată,
C-a adormit la cârmă,
Din nou ca altădată
Isus, și chiar la urmă…
Floare de colț
