Minciunile Șarpelui
De șase mii de ani vorbe
în alb sau negru învăluie
locuitorii Planetei albastre.
De ce oamenii le cred mai mult
pe cele ale Arhiamăgitorului?
Nu veți muri – i s-a spus
Evei în Grădina Eden
și de atunci multe șoapte
ne farmecă auzul. Astăzi
mai mult ca oricând,
vorbele descurajatoare
s-au înmulțit…
Nu se poate trăi fără
să minți, să furi, să
înșeli – devine o scuză
plauzibilă pentru mulți.
Toate categoriile de oameni
au pregătite șoapte pe măsură.
Nici cei bolnavi nu sunt
trecuți cu vederea.
Dumnezeu te-a părăsit,
nu te mai iubește – sau
Lui Dumnezeu nu Îi pasă
de tine.
Păcatul tău e prea mare
ca să fie iertat.- Atât de des
șoptește Cel Rău
Dumnezeu te-a uitat –
apoi
Mântuirea e pentru alții,
nu și pentru tine – unită cu
Nu ești printre cei aleși,
nu vei fi mântuit.
Pe mulți îi aduce
la disperare.
Pentru problema ta
nu există soluție.
Pe alții îi amăgește fatal
Mâine predă-te lui
Dumnezeu, azi mai
păcătuiește pentru ultima
dată! – sau
Ești prea tânăr
ca să te consacri lui
Dumnezeu, distrează-te!
Încearcă plăcerile vieții,
trebuie să cunoști răul
ca să poți îmbrățișa
apoi binele!
Pentru creștinii
sinceri, devotați, amare
vorbe mincinoase sunt
pregătite cu migală.-
Nu se poate trăi
fără să păcătuiești. –
Să-l credem pe Marele
Amăgitor? Nu!
Domnul Hristos S-a întrupat și
a luat natura umană
păcătoasă și degenerată
după patru mii de ani.
Nu S-a folosit de natura
divină și a devenit
pentru noi un Exemplu
desăvârșit că se poate
trăi fără păcat ( prin alegere )
când există o relație cu
Dumnezeu, credință, iubire,
ascultare și locuirea
lăuntrică a Duhului Sfânt.
Despărțiți de Mine
nu puteți face nimic!
Dacă păziți poruncile Mele,
veți rămânea în dragostea Mea,
după cum și Eu am păzit
poruncile Tatălui Meu și
rămân în dragostea Lui.
Ioan 15,5.10
Fiindcă atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea, că a dat
pe singurul Lui Fiu,
pentru ca oricine crede în El,
să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 3,16
Tu, pe Cine crezi?
Floare de colț.
