Sonetul primilor creştini
Sonetul primilor creştini
După primirea Spiritului Sfânt, ucenicii au pornit
Să vestească Evanghelia, plini de mare bucurie,
Întâi în Ierusalim, cetatea, cea rămasă ca pustie
După învăţătura dată, de Isus, când le-a vorbit.
Şi la cuvântul lui Petru, ascultându-l cu-atenţie
Au acceptat vestea bună, prin Isus cel răstignit,
Şi-aproape trei mii de suflete adevărul l-au primit
Toate fiind botezate, fără-a face vreo excepţie.
Astfel, la numărul ucenicilor cu drag s-au adăugat,
Toţi erau o inimă şi-un suflet legaţi în sfântă unire
Şi-n toate ce ei făceau, trăind, Domnul era înălţat.
Nelipsiţi, de la Templu, frângeau pâinea-n fericire
Toate le-aveau de obşte, iar Cuvântul ne-ncetat,
Lua amploare, prin apostoli, şi-a lor propovăduire.
Flavius Laurian Duverna
02 iulie 2012
