Telefonul
O mică lume-ascunsă-n buzunar,
Stă pe birou sau în poșetă,
Te întrerupe și vorbește iar,
E umbra nouă și cochetă.
Nedezlipit de tine orișicând,
Dușman al liniștii, vacanței,
Îți tulbură rapid pace și gând,
Deodat ia tonul importanței.
Voci de departe sau de aproape,
Ce vor să afle și le e dor,
În noapte doar când somnu-i pe pleoape,
Sau pe lumină când ești în zor.
Supus, blând, doar mesajul așteaptă,
Să-ți iei timp suficient să-l citești,
El, schimbând imediat a ta faptă
Sau intenții, dorințe-omenești.
El sună tot mereu neașteptat,
Acest fin aparat și dulce,
Mic egoist vrea ca neîncetat,
Să îl asculți și vorba-ți duce.
Acum tu dacă oamenii iubești,
Ești fericit, distanțe șterge,
Oriunde și oricând proaspete vești,
Din lumea-ntreagă îți culege.
Privind la tehnică și avantaj,
Mă-ntreb ce-ar face Pavel însă,
De-ar vrea să scrie tuturor mesaj,
De sfat, dor, legătură strânsă?
Floare de colț
