Vinovăție
februarie 14, 2013
Umbră nemiloasă
nedezlipită de sufletul meu,
m-ai urmărit prin ani,
în ninsoare și arșiță.
Îngrozit am alergat
fără odihnă
printre stânci și spini
rănindu-mi picioarele
și zgâriindu-mi fața.
Am făcut pelerinaje
lungi și chinuitoare.
Am postit și am vegheat
zile și nopți
fără sfârșit…
Erai tot lipită de mine
necruțătoare.
Când priveam în cioburi
de oglindă, te vedeam
tot pe tine – o împărăteasă
crudă și rece…
Disperat și neștiind încotro
să apuc, rătăceam
neîndrăznind să privesc
cerul. M-am prăbușit
lângă Cruce.
Un Soare arzător
de miezul zilei,
mă înconjură cu razele Sale.
O pace și o liniște eliberatoare
mă cuprinse.
Păream abandonat sub
lacrimi de sânge.
Umbra dispăruse.
Floare de colț
