In ieslea umilintei
Coboara Doamne iarasi dintre stele
Dar nu in ieslea mica si saraca
Ci chiar in casa umilintei mele
Ca si in ea lumina sa se faca.
Vino!… Eu chiar astept cu nerabdare
Ca vocea Ta, mireasma de iubire,
Sa-mi duca pasul spre inviorare
Si idealul spre desavarsire.
Coboara sa-Ti pui mana salvatoare
Pe aripa ce imi atarna, franta,
Peste realitatea ce ma doare
Si peste tot ce inca ma-nspaimanta.
Lumina stelei ce calauzeste
Sa-mi contureze drumul cel dorit
Spre locuri unde totul inverzeste
Si apa vietii curge linistit.
Hai, vino, Doamne!… Usa e deschisa…
Te-astept infiorat de-atata dor…
Dupa fagaduinta cea promisa,
Te-astept cu gand de viata si de zbor.
Nu ma opresc din drum la vre-o taverna,
Pentru odihna buna, pentru baie…
Nu imi permit nici blanuri si nici perna
Cand Tu ai preferat sa dormi pe paie!
Te-astept ca un soldat la datorie!
Sa vii in noapte ca la Betleem
Si-apoi vorbindu-mi despre vesnicie
Sa-mi dai un pasaport pentru Salem!
Ma pregatesc privind catre Cetate
Cantand in lumea mare, fara frica,
Cantecul mantuirii minunate,
Iubirea mea nascuta-n ieslea mica!…
