Intercer – Poezii si editoriale

175. O REȚETĂ CU URZICI Pământul s-a dezmorțit, Primavara a venit, Pământul s-a dezghețat, După urzici am plecat, Am coborât în zăvoi, Să le fac cu usturoi. Mult timp, eu n-am căutat C-am găsit un loc bogat, Chiar pe malul râului, La marginea grâului. Multe urzici am cules, Le-am luat chiar pe ales, Și acasă […]

174. ÎȚI MULȚUMESC Îți mulțumesc pentru ceea ce sunt, Îți mulțumesc pentru ceea ce simt, Îți mulțumesc pentru ceea ce gândesc, Îți mulțumesc pentru ceea ce iubesc, Îți mulțumesc pentru ceea ce văd, Îți mulțumesc pentru ceea ce cred, Îți mulțumesc pentru ceea ce am, Îți mulțumesc pentru tot ce zăresc, Îți mulțumesc pentru că […]

1651. ÎN CAMERA DE SUS În camera de sus e timpul meu de rugă, M-așez să stau de vorbă, eu ruga vreau să ajungă, La tronul Tău de har, la tronul Tău de milă, Nu merit să m-asculți, dar sunt a Ta copilă. Eu nu mai sunt orfană, m-ai înfiat demult, Iar eu, o păcătoasă, […]

1650. LUCEAFĂRUL DIN INIMA EI Luceafărul din inima ei, din inima femeii, e copilul, Și pentru el, o mamă acceptă chiar exilul, E vorba de iubire, iubire specială, pentru eternitate, E vorba de iubire îmbălsămată doar cu bunătate. Chiar dacă stă în umbră, ea stă în rugăciune, Cu dor și lacrimi multe în șoaptă multe […]

172. VINOVAȚI De am muri un pic de câte ori păcătuim, Ne-ar fi teamă de viața ce o trăim, Dar noi trăim ca și cum n-am muri, Ca și cum veșnic pe pământ vom fi, Nu avem regrete de clipele ce trec, Și toate faptele pe care le petrec, Sunt clipe ce au fost și […]

171. DOAR DE LA TINE De m-aș putea ridica pe cele mai înalte piedestale, Nu mi-ar fi bine ca în brațele Tale, De aș asculta cele mai blânde vorbe și mai dulci cuvinte, Nu ar putea așa, ca vorba Ta să mă alinte, De aș rosti cele mai brave vorbe și gânduri mărețe, Nu ar […]

1649. FEMEIA, O POVESTE NESFÂRȘITĂ Se critică femeia, se ponegrește mult, Femeia-i vinovată de toate, nu-i ascult, Dar fiindcă sunt femeie, puțin eu mă gândesc, O introspecție îmi fac, aș vrea să nu greșesc. Femeia e un dar, creație divină, Ar trebui să fie o rază de lumină, Iubire să aducă și pace peste tot, […]

  1648. FEMEIA Femeia, suflet diafan, creat de Dumnezeu, Poate cu El, să poarte în spate un sac oricât de greu, Se luptă între rău și bine, împrăștie lumină, Încearcă să răzbată tot, deși nu are vină. Ia ce primește și filtrează, transformă în culoare, Oprește pentru ea ce-i greu, la restul dă valoare, Împrăștie […]

170. TU… Tu auzi strigătul celui ce strigă, Și-l vezi pe cel ce tare greu se mai ridică, Tu îl cunoști pe acel ce plânge și suspină, Tu îl ajuți pe cel ce se zbate în tină. Tu îți trimiți a Ta binecuvântare Celui ce luptă să stea în picioare Și-i teamă, parcă, să pășească, […]

169. SUNT O PĂCĂTOASĂ Doamne, sunt atât de păcătoasă, Bolnavă, ca de o boală râioasă, Ce pretenții pot să am la mântuire, Când viața mea e plină de mânjire? Ce pretenții am să fiu salvat, Când viața mea e plină de păcat? Ce pretenții am să fiu cu Tine-n slavă, Când pocăința nici nu poate […]