Intercer – Poezii si editoriale

1671. ÎN CAMERA DE SUS În camera de sus e locul favorit, Cu bucurie sfântă aici, iar am venit, Natura reînvie, căci iarna a trecut, E timpul de trezire, de un nou început. Să ne întoarcem fața spre dragostea dintâi, Și când ți-aduci aminte, te rog, în ea rămâi, E timpul de pe urmă, suntem […]

195. SUNT LUCRURI Sunt lucruri despre care nu poți vorbi, Sunt lucruri pe care nu le poți povesti, Și nu că n-ai vrea, dar nu-ți găsești cuvintele Sau poate-s prea multe și nu-ți ajung clipele, Căci timpul ce-l ai, e trecător, Și o clipă când trece, ești muritor, Sunt lucruri și fapte ce-ți cer veșnicia. […]

194. MĂ ÎNTREB M-am trezit în astă dimineață Și parcă mi-am văzut trecutu-n față, Și mă întreb, eu dacă nu mă mai trezeam, În Cartea vieții numele oare-mi găseam? Și mă întreb de eram mântuită Sau în Carte eu nu eram găsită? Și mă întreb, oare cu a mea credință, Am încheiat cu Domnu-o juruință? […]

1670. FEMEIA OCEAN În liniște, din valurile înspumate ale vieții, femeia ocean, Cu profunzime adâncă rămâne cetățean, În valurile dorului care nu apune își face locașul, Căci simte chemare să fie mereu îngerașul Care renaștere aduce unde trăiește, Neliniște șterge, femeia ocean doar pacea iubește. Femeia ocean sunt chiar eu, ești chiar tu, ești femeie, […]

1669. FEMEIA MUZĂ În multe versuri muză e femeia, Femeia muză-n poezie e scânteia, Creație în versuri îi este închinată, Versuri sculptate pe suflet pur de fată, Nu sunt mister, sunt versuri în lumină, Pline de dor, emoție divină, Căci muză e femeia nu doar în poezie, Și-n viața ce o trăiește mereu la datorie. […]

193. SEMĂNĂTORUL E soare, ce bine miroase afară, Miros de primăvară; pământ proaspăt arat, Gata de semănat; semănătorul vine, Sămânța pune-n glie; așteaptă apoi să crească, Pământul să rodească și rodul să adune, Hambarul să îl umple; la iarnă ca să aibă Ce pune în desagă; să plece apoi la târg Pentru un bun câștig; […]

192. TRECUT Avem trecutul, dar nu învățăm, Ne temem să nu-l repetăm, Căci în trecut multe am greșit Și tot trecutul ne-a lovit, Căci a rămas o urmă mică, Și sufletul nu se ridică, Și o rană din trecut rămâne Cu sufletul plin de suspine, Și o rană din trecut produce În suflet multe cicatrice, […]

191. O NOUĂ VIAȚĂ Cât de nevinovat e plânsul unui copil Ce a venit pe lume, el plange, respiră, Și plânge și mama ce l-a purtat în pântec, Ea plânge, privindu-l cum plânge pe el, Sunt lacrimi curate, lăsate anume Și aceste lacrimi ajung să se împreune, O lacrimă mare, o lacrimă curată, Căci o […]

1668. FEMEIA UMBRĂ În femeie găsești tăceri care ascund universuri, Femeia umbră vorbește mult în versuri, Printre cuvinte, rime tăcere se ascunde, Dar o tăcere altfel, ce magic te cuprinde. Nu este o enigmă, discreție nu e, e doar realitate, Cu ascultare sfântă auzi chiar în tăcere, șoapte, O observație îți fac, tăcerea ce vorbește […]

190. GÂNDURILE MELE Doamne, cât aș vrea să-mi adun gândurile Ce umblă aiurea, răzlețe prin lume, Căci nu pot cuprinde toate rândurile, Ce anume gândesc eu, pe nume. Sunt gânduri deșarte, lumești, Te rog, Doamne, ca Tu să mă ferești, Căci n-am nici un rost, mă țin ocupată, Și Cartea divină în colț e uitată. […]