Să venim la închinare
SĂ VENIM LA ÎNCHINARE
E seară, soarele timid se duce la culcare,
S-a mai sfârșit o săptămână, e mare sărbătoare,
A început sabatul, cântăm un imn de slavă
Am încheiat cu treaba… tu, de mai ai, le lasă,
Lasă deoparte treburi și grijile lumești,
Ia Biblia cu tine, e timp să te hrănești,
E timp de închinare, e timp doar de slăvit,
Gândește-te mai bine, nu vezi c-ai obosit?!…
Ești obosit trupește de atâta alergare
Și sufletul, se pare, e prins în trup și moare
Căci te îngrijești de tine, doar fizic și ești leș,
Ești mort de mult creștine, se pare c-ai dat greș,
Ai încălcat cuvinte, promisiuni făcute
Și de privești în urmă îți spui c-ar fi mărunte,
La Domnul nu există păcat sau păcățel,
Privește-te mai bine să vezi că ești mișel,
Altarul rugăciunii de mult este surpat,
De zelul ce a fost, de mult tu ai uitat
Și dragostea dintâi, se pare, s-a răcit,
Departe este clipa când tu te-ai pocăit
Și cu dorință mare primit-ai prin botez,
Un legământ în apă bifa că ai un crez,
Dar le-ai uitat pe toate, acum ești căldicel,
Consideri că ești bine, odihnă n-ai de fel,
De odihnă ai nevoie și de un nou restart
Căci încă este har și tu nu ești restant…
Doar ai rămas în urmă și ai rătăcit puțin
Privește cu speranță căci Domnul e divin
Și-n mila Lui fierbinte, în mila lui cea mare
Ne dă ocazii multe, ne dă la fiecare…
**********
În ziua Ta cea sfântă ne-am adunat cu toți,
Strigăm în rugăciune, strigăm uniți ca frați,
Știm că suntem murdari, dar avem o speranță,
Ne agățăm de Tine, căci Tu ne ții în viață,
Nu avem nici un merit să stăm în rugăciune
Doar harul Tău îl cerem și cerem o minune
Pentru noi și ai noștri, venim și ne rugăm
Căci trebuie, Părinte, ceva ca să schimbăm,
Ajută-ne și dă-ne o dragoste curată
Să ne iubim părinții și să-i stimăm îndată,
Să ne iubim și frații, surori de trup avem,
Să ne gândim acum cât de murdari suntem
Prin faptul că ne credem mai buni și mai corecți,
De multe ori din viață noi chiar suntem absenți,
Ne-am îmbrăcat într-un balon de gânduri rătăcite
Și nu vedem c-avem familii risipite
S-aducem pe altar copii și nepoții, familia întreagă,
Să ne rugăm acum căci dragostea e mare,
Tu îi iubești Isuse, mai mult decât pe noi
Căci am clacat adesea cu fapte de noroi,
Te-am întristat pe Tine, i-am întristat pe ai noștri
Fiindcă ne-am rătăcit și comportat ca proștii,
Nu am fost bun exemplu, noi nu suntem nimic
Decât un boț de humă, ce moare și atât.
Strigăm în rugăciune, acum, chiar pentru noi,
Trezește-ne, e timpul să stăm în veghe sfântă
Căci faptele vorbesc când vorba doar cuvântă.
Emilia Dinescu
