Gânduri
GÂNDURI
Ieri mi-am oprit privirea să nu lăcrimez,
Închis-am ochii și am clipit mai des,
Când trei surori pe bancă am văzut,
Eu știu că cerului aceasta i-a plăcut.
Ca mamă, mama lor a simțit bucurie,
Un sentiment profund transmis cumva și mie,
Băieții mei în lume sunt, dar cred și încă aștept
Să-i văd că se întorc și merg pe drumul drept.
Privind acest tablou feeric mult m-am bucurat
Și cerul, știu că cerul tot cu bucurie a asistat,
Ca mame noi dorim și suferim și așteptăm,
Dar oare suferința cerului o suportăm?!…
Ca o fecioară adormită m-am simțit,
Cumva în mine am plâns, durerea am înghițit,
Am vrut s-ascund ce simt și nu am plâns,
Am transformat eu totul în surâs.
M-am bucurat că fetele au fost în adunare,
În inimă simțit-am sărbătoare,
În rugăciune Domnului i-am mulțumit
Pentru că lacrimile mi-a oprit.
Să nu cedăm, orice s-ar întâmpla,
În rugă bucurie vom afla,
Să nu cedăm, să ne rugăm profund
Că rugăciunile nu sunt în van… inimi pătrund.
Războiul încă nu s-a încheiat,
Dar ieri o bătălie am câștigat,
Să ne rugăm, mai e puțin, se va sfârși,
Curând, pe nori, pe Domnul nostru îl vom zări.
Emilia Dinescu
