Zi de curățenie
ZI DE CURĂȚENIE
Să scriu un gând eu m-am oprit
Căci mă cam tem, m-am rătăcit
Și iată, am staționat
Și un pic mai dur, analizat.
Mă tem că nu mă recunosc
Deși credeam că mă cunosc,
O curățenie am pornit
Și totuși nu m-am regăsit.
Am șters de praf, deredicat
În locuri unde n-am umblat
Și pe sub praf eu am găsit
Un caracter cam zdrențuit.
Mizerie și îngălare,
Găsit-am eu în cercetare,
Ascunse doar sub nepăsare.
Aspiratorul am băgat
Și praful adânc am aspirat
Și când gunoiul am aruncat,
Praful spre mine a zburat
Și am văzut doar indolență
Și mult mai multă repetență,
Eu multe lucruri mi-am propus
Apoi le-am pus pe raft mai sus
Și praful le-a acoperit,
Ce a fost bun, n-am împlinit.
Păienjeni au țesut de zor
Peste dorințe, pânza lor
Fiindcă în vise n-am crezut,
Eu lucrurile n-am făcut,
Nu am luptat, am eșuat
De multe ori chiar am clacat.
Aș vrea ca să fac o schimbare
Și o curățenie mai mare,
Dar praful să nu îl șterg eu
Ci să îl șteargă Dumnezeu
Căci curățenia-i deplină
Și poate să facă lumină,
El știe ce-i de aruncat
Și ce mai trebuie păstrat,
Ce este doar de șlefuit
Și ce e de înlocuit.
Vreau o schimbare în viața mea
Căci sub moloz viața e grea,
Te rog, să mă ajuți pe mine,
Curat voi face doar cu Tine.
Nu mă lăsa ca să ascund
Sub preș, gunoiul este hâd
Și tot iese la suprafață,
Eu vreau să am curată față
De aceea, te rog curățește
Tot din ce cerul nu primește.
Emilia Dinescu
