Gânduri printre lacrimi
GÂNDURI PRINTRE LACRIMI
Azi plângem, a plecat măița
Și va sta închisă odăița
Și poarta va fi zăvorâtă,
Dar știm că satul nu o uită,
Ea va trăi în amintire
La cei ce-s plini doar de iubire
Fiindcă iubire a împărțit
Cât printre oameni a trăit.
Așa firavă cum era,
Cu vorba ea ne mângâia
Și mângâierea vocii blânde
Și azi în minte se aude.
Cu teamă și respect pășea
Și o dorință ea avea,
Vroia să ajute cât de mult,
Să facă numai ce-i plăcut.
Dar, uite, boala a venit,
Și trupul ei a fost lovit,
Dar a simțit că-i ocrotită,
De fete a fost mult iubită.
Cu lacrimi spun că rău mă doare,
Dar am speranță mare, mare,
Eu știu că Domnul va veni,
Din nou cu ea ne-om întâlni,
De aceea plâng, dar îndrăznesc
Să spun că plâng și îmi doresc
Să stăm uniți doar în credință,
Ca să avem o biruință,
Să fim în cer, să o întâlnim
Pe cea pe care o iubim.
Doarme acum, se odihnește
Căci ea a obosit trupește,
Dar doar o clipă va dormi
Căci Domnul nostru va veni
Cu trâmbița o va trezi
Și-n glorie o va sui.
Mă-ntreb, oare sunt pregătită
Pentru această simplă clipă?
Te întreb pe tine, ce ai citit,
De marea zi te-ai pregătit?
Eu știu că ea va căuta
Pe cei pe care îi iubea
Când Domnul o va învia.
Deci bucuroasă pot să spun
Că pentru noi e timp acum,
E timpul să ne pocăim
Și-n cer cu ea mereu să fim.
*******
În dreptul meu să spun ceva,
Aș vrea să fiu cum a fost ea,
E bun exemplu de urmat
C-a fost un om prea minunat.
********
Cu sufletul îndoliat
Și lacrima ce am vărsat,
La revedere eu îi spun
C-a fost un suflet foarte bun.
Emilia Dinescu
