Gânduri triste
(la moartea doamnei Atena)
Când pleacă câte un tânăr la culcare,
Strigăm la cer, căci inima ne doare,
Rămân în urmă lacrimi și oftat,
O inimă să bată a încetat.
Când, cu durere aflăm că tinerețea moare
Și când subid ne pune viața la încercare,
Cuvintele sunt de prisos și nu mai vin,
Căci viața asta e durere și e chin.
Îmi pare rău, cuvinte de alin eu nu găsesc,
Mă plec în rugăciune, cu Domnul eu vorbesc,
Predau familia în rugă, doar Domnul să aline,
Căci e durerea grea și ceasul despărțirii vine.
Regret profund și știu că despărțirea asta doare,
Mă doare inima și înțeleg această încercare,
Îmi pare rău că nu pot să aduc o alinare,
Dar pot să strig la Dumnezeu, e mare.
Cu lacrimi vă transmit un gând curat,
Îmi pare rău că viața v-a încercat,
Mă rog ca Dumnezeu să vă întărească
Căci clipa despărțirii nu-i firească.
Doar Dumnezeu e Cel care aduce alinare,
Doar Dumnezeu e Cel ce simte exact cum ne doare,
La Dumnezeu mă rog și sper la mângâiere,
Eu sunt un om și simt ca om a ta durere.
Emilia Dinescu